Recunoștința zilnică: devoțional de Paul TrippMostră

Când te gândești la rugăciune, ce-ți vine în minte? Când te rogi, ce ceri lui Dumnezeu? Ce cerințe domină viața ta de rugăciune?

Rugăciunea adevărată are loc la intersecția dintre predare și sărbătorire. Rugăciunea este mult mai profundă decât o listă de dorințe lui Dumnezeu și atitudinea mulțumitoare că El există și că are puterea să ofere. Acest fel de rugăciune te așază pe tine în centru și, într-un mod real, face din Dumnezeu ospătarul divin. Nu este El cel pe care Îl vrei. Nu este înțelepciunea Lui cea de care ai nevoie. Nu este harul Său care aprinde inima ta. Lista de dorințe pentru rugăciune în principal spune: „Știu ce este cel mai bine pentru mine și aș aprecia, Doamne, dacă Ți-ai folosi puterea să se întâmple.”

Te rogi într-un asemenea mod când uiți că Dumnezeu, în calitate de Creator și Salvator al tău, știe mult mai mult decât tine ceea ce ai nevoie cu adevărat. Dar chiar mult mai mult de atât, acest fel de rugăciune face viața să fie doar despre dorințele tale, nevoile tale și sentimentele tale. În rugăciunea adevărată, tu îți predai pretenția asupra vieții tale planurilor și scopurilor mai mari și mai înțelepte ale lui Dumnezeu. Tu îți predai viața voii Sale. Nu Dumnezeu îți semnează lista, ci tu îți predai viața Lui.

Atunci rugăciunea este sărbătorire. În rugăciune, te scufunzi în uimirea a ceea ce înseamnă să ai un Tată ceresc. Tu găsești bucurie în realitatea că te-a ales să îți dea împărăția Sa. Ești impresionat de faptul că puterea Sa măreață îți întâlnește nevoile. Tu sărbătorești iertarea, salvarea, transformarea, înfăptuirea și harul dezrobitor. Tu găsești bucurie în includerea ta în lucrarea Sa de răscumpărare. Tu găsești speranță în viitorul luminos ce va veni. Tu ești îmbucurat de faptul că, deoarece Emanuel a invadat viața ta prin harul Său, tu nu mai ești vreodată singur. Tu găsești pace în faptul că harul înseamnă că tu niciodată nu ești niciodată lăsat resurselor mici ale înțelepciunii tale, virtuților tale și propriei puteri. Tu meditezi la bunătatea și gloria lui Dumnezeu și apoi sărbătorești. Tu te bucuri că nu trebuie să cauți mai mult viața în oamenii, situațiile și locurile din jurul tău, pentru că ți-a fost dată o viață care este veșnică.

Rugăciunea adevărată include formularea cererilor către Dumnezeu? Cu siguranță. Dumnezeu ne încurajează să lăsăm grijile noastre asupra Lui pentru că Lui Îi pasă foarte mult de noi. Dar cererile unei rugăciuni sincere sunt întotdeauna în contextul supunerii și al celebrării. Predarea și sărbătorirea sunt cele care controlează aceste cereri din a exprima un conținut egoist sau plângeri vehemente. Acest fel de rugăciune este o unealtă a harului lui Dumnezeu în viața ta. Îndată ce Îi acorzi lui Dumnezeu locul cuvenit și recunoști poziția ta de copil al Său, rugăciunea devine o unealtă de care Se folosește Dumnezeu pentru a te elibera din a fi propriul tău rob. Acesta este harul!