Recunoștința zilnică: devoțional de Paul TrippMostră

Gândește-te împreună cu mine pentru un moment. Trăiești o viață de mulțumire sau de plângere? Este atât de ușor să murmuri. Este ușor să învinuiești. E așa de ușor să fii nemulțumitor. Este ușor să găsești lucruri care sunt mai puțin cum tu vrei să fie. Este atât de ușor să fii iritat și nerăbdător. Este foarte ușor să te plângi și să te vaiți despre dificultățile vieții. Este așa de ușor să fii nemulțumit.

De ce sunt toate aceste lucruri atât de ușoare? Sunt așa simple deoarece păcatul ne provoacă încă să ne gândim doar la noi și să credem că totul se învârte în jurul nostru. Deoarece păcatul este foarte egoist la rădăcina lui, tindem să contractăm lumile noastre la micile limite ale dorințelor noastre, ale nevoilor noastre și ale sentimentelor noastre. Atunci tindem să judecăm binele din viețile noastre prin cât de mult din ceea ce ne dorim suntem în stare, de fapt, să și avem. La nivel pământesc, este tentant să trăiești o viață fără Dumnezeu, o existență mistică. Dacă te așezi pe tine însuți în centrul lumii tale, vei găsi o mulțime de lucruri de care să te plângi.

De asemenea, este adevărat că tu trăiești într-o lume decăzută unde oamenii și lucrurile nu funcționează în felul în care Dumnezeu a vrut. Lumea aceasta este cu adevărat frântă. Viața este chiar foarte grea. Tu te confrunți cu tot felul de dificultăți, mari și mici. Oamenii te dezamăgesc. Ei îți fac viața grea. Obstacole apar în calea ta. Într-un fel, decăderea lumii intră pe ușa ta zilnic. Combină greutățile vieții în această lume decăzută cu egocentrismul păcatului și ai rețeta pentru dezastru sau, cel puțin, a unei vieți mizerabile de nemulțumire.

Biblia nu vede murmuratul și cârtitul ca lucruri mici. În Deuteronom 1, Moise vorbește despre cum poporul Israel a cârtit despre viețile lor și au cuprins în acele murmurări întrebări despre bunătatea și înțelepciunea lui Dumnezeu. Dumnezeu a văzut că prin cârtirea lăor oamenii s-au răsculat împotriva Lui. Ei au arătat că nu s-au conformat la ceea ce au fost chemați și însărcinați să facă. Bucuria sau plângerea inimii tale întotdeauna modelează voia ta să Îl crezi pe Dumnezeu și să faci voia Sa.

Plângându-te uiți harul lui Dumnezeu. Aceasta ignoră prezența Lui. Aceasta te conduce spre eșecul de a nu vedea frumusețea promisiunilor Sale. Aceasta face ca manifestarea splendorii în creație să treacă neobservată. Aceasta pune la îndoială bunătatea, credincioșia și dragostea Sa. Aceasta aduce îndoiala dacă El mai există și dacă Îi mai pasă. Dacă tu crezi în Dumnezeu și în controlul Lui asupra a tot ceea ce există, atunci trebuie să accepți că toată cârtirea ta este, de fapt, împotriva lui Dumnezeu. Da, este foarte ușor să te plângi. Este ușor să uiți binecuvântarea cerească revărsată asupra fiecăruia zilnic. Înclinația noastră spre plângere este argument pentru a ierta și a recupera harul pe care Isus, fără a Se plânge, S-a jertfit de bunăvoie pentru a ni-l dărui.