Fiecare limbă: Ascultând Dumnezeul multilingvMostră

Iertare

Actul iertării stă la baza credinței creștine. Isus scoate asta în evidență atunci când ne învață cum să ne rugăm, făcând legătura dintre iertarea datoriei noastre pe care ne-a dat-o Dumnezeu și datoria pe care noi trebuie să o iertăm altora, în rugăciunea Tatăl Nostru.

Știm că e greu să ierți — nu să înțelegi iertarea, ci să o trăiești. Noi mai știm și că faptele contează mai mult decât vorbele. Dar vorbele pot ilustra și modela acțiunile noastre. Asta simțim atunci când intrăm în discuții despre cum alte culturi și limbi abordează iertarea.

Tzeltal, o limbă vorbită în Mexic de indigeni, traduce iertarea în felul următor „a pierde păcatul altcuiva din inima cuiva” — nu din inima lor, ci din inima ta. Afirmația este întărită de San Blas Kuna (din Columbia și Panama) care traduce iertarea ca „ștergerea inimii rele” sau Mískito (vorbită în Honduras și Nicaragua) în care iertarea e tradusă în „a lua din inima ta greșeala celuilalt”.

Iertarea vindecă propria noastră inimă — „ne eliberează” așa cum limba Lahu, vorbită în Asia de Est și Sud evidențiază — dar și creează cadrul unei potențiale vindecări a persoanei iertate. Pentru că, potrivit Western Parbate Kham, vorbită în Nepal, „a ține ranchiună” înseamnă că tu „ai pe cineva înfipt în inima ta”, iar asta presupune că singura soluție este iertarea sau „scoaterea acelei persoane”.

Cine stă înfipt în inima ta astăzi? Ale cui păcate trebuie să le ștergi din inima ta? În ce privință trebuie să fi eliberat și vindecat? Cere-I lui Dumnezeu să te ajute să „scoți” acea persoană — pentru binele lor cât și al tău — precum Dumnezeu te-a iertat pe tine.