Fiecare limbă: Ascultând Dumnezeul multilingvMostră

Dragostea este îndelung răbdătoare

Aceste cuvinte sunt des întâlnite în timpul cununiilor și a ceremoniilor religioase. Dar la fel ca și în alte aspecte ale vieții, e util să privim familiarul cu o perspectivă nouă — în acest caz, prin ochii unor limbi altele decât româna. 

De ce? Nu pentru că traducătorii Bibliei în alte limbi ar fi teologi mai buni sau că ar avea revelații spirituale deosebite, ci pentru că limba lor îi forțează să exprime mesajul textului original prin anumite moduri care pot scoate în evidență adevăruri inaccesibile limbii noastre.

Ce informație ar putea „debloca” o traducere în altă limbă cu privire la afirmația „dragostea este îndelung răbdătoare”? Să începem cu termenul „dragoste”.

„Dragoste” este un substantiv abstract — un cuvânt care descrie ceva intangibil. În engleză (și în greaca veche, limba de origine a Noului Testament) substantivele abstracte abundă, având ca și exemple moarte, libertate, haos, cunoștință și democrație. Alte limbi au mult mai puține substantive abstracte, iar altele nu au deloc. 

Substantivele abstracte sunt alcătuite adesea prin transformarea unui verb într-un substantiv, la fel ca și în cazul termenului „dragoste”. Dar în limbajele fără cuvinte abstracte „dragoste” rămâne un verb, așadar necesită încă doua informații pe lângă el: persoana oferă dragostea și persoana (sau lucrul) care o primește.

Dacă ai fi fost un traducător al Bibliei și aveai sarcina de a traduce expresia „dragostea este îndelung răbdătoare” într-o limbă în care termenul „dragoste” trebuie folosit ca și verb pentru că nu poate fi transformat în substantiv, ar fi trebuit să adaugi textului informațiile esențiale privind cine oferă dragoste cui. Astfel de doua limbi sunt Lamogai, limba vorbită in Noua Papa Guinee, și Mixtec Tezoatlán, o limbă vorbită în Mexic. Pentru că textul original în greacă nu conține informații exacte privind subiectul dragostei, trebuie să te uiți în context pentru a deduce acest aspect (cine oferă dragoste cui) din versetele aflate în vecinătate. 

Dave Brunn, un traducător Lamogai care a lucrat pe textul din 1 Corinteni 13:1-3 a realizat că Pavel continua să facă referință la el însuși („Chiar dacă aș vorbi în limbile…,” „am devenit o goarnă răsunătoare….,” etc.). Dave a ajuns la concluzia că dacă Pavel s-a inclus pe sine, atunci cei care oferă dragostea nu sunt alții decât „oamenii”. 

John Williams, un traducător al limbii Mixtec Tezoatlán a explicat că „echipa de traducere a crezut prima dată că este vorba de Dumnezeu ca fiind cel care oferă dragostea, însă [apoi] au văzut că după ce este scris că dragostea este îndelung răbdătoare și plină de bunătate următoarele opt afirmații enumeră ce nu este dragostea” și au ajuns astfel la concluzia că acele afirmații negative nu se puteau referi la Dumnezeu. 

Cât despre cine primește această dragoste, răspunsul evident este „oamenii” din nou, precum explică și Dave „Când exercităm cel mai des sentimente și stări de răbdare, bunătate, mândrie și mânie? De obicei se întâmplă asta în relațiile cu alți oameni.”

În traducere ta, așadar, ar trebuie să fie în felul următor: „Persoana care iubește oamenii acționează cu răbdare față de ceilalți oameni” sau „Când iubim pe ceilalți noi îndurăm în interior ceea ce fac ei.”

Încearcă să recitești 1 Corinteni 13:4-7 din nou, dar de data această reformulează afirmațiile care descriu dragostea în afirmații personale care conțin numele tău ca subiect și oamenii — sau chiar anumite persoane — ca cei care primesc ce oferi tu. Cum îți schimbă asta perspectiva cu privire la munca grea a dragostei? Cum forțează asta mușchiul tău al dragostei?