Jelind cu speranță după pierderea unei sarcini de Adriel BookerMostră

Ziua a șaptea

Speranța cerului

Scriptură: Isaia 43:2

Uneori ne gândim la Isus ca la un „băiat de treabă” care acoperă un Dumnezeu pe care nu-l putem înțelege. Îl acuzăm în secret pe Dumnezeu că ne face să suferim, în ciuda întrupării care ne arată că este exact contrariul: Dumnezeu însuși s-a născut în mizeria noastră pentru a o putea răsturna. El nu a făcut dezordinea. El nu a „permis” dezordinea. El a răsturnat-o și a răscumpărat-o. 

Suferința poate fi exact lucrul care te aduce într-o comuniune mai profundă cu Hristos, pentru că așa funcționează răscumpărarea: ea face ca lucrurile moarte să prindă viață. Luminează întunericul cu lumina Sa. Aduce binele din ceea ce a fost început de rău. 

Aceasta este promisiunea pe care o primim pentru suferință: în cea mai adâncă angoasă a noastră, El este acolo, prezent. Și în adâncul durerii noastre, El lucrează pentru a face toate lucrurile noi. S-ar putea să nu vedem rezolvarea acestei promisiuni în modurile sau în intervalul de timp pe care l-am dori, dar asta nu neagă planul său de răscumpărare: înviere, viață nouă, fără lacrimi, speranța cerului. 

Să nu crezi niciodată că ai fost abandonat în durerea ta. Să nu crezi niciodată că va permite să fie irosită. Să nu crezi niciodată că ceea ce pare rupt sau fără viață nu poate fi refăcut și transformat pentru a naște viață. Să nu crezi niciodată că lamentația ta este în zadar. Să nu crezi niciodată că speranța a murit. 

Dumnezeu este prezent și plânge cu tine. El este activ, modelând istoria spre răscumpărarea finală. Învierea nu face ca moartea să fie lipsită de importanță, ci înseamnă că moartea nu are ultimul cuvânt. 

Dumnezeu nu ți-a luat copilul. Moartea a intrat în lume prin voința liberă a omenirii. Viața a intrat, din nou, prin Isus Hristos. 

Fii sigură, prieteno, că nici măcar cea mai cumplită suferință a ta nu este dincolo de raza de acțiune răscumpărătoare a lui Dumnezeu. El poate, face și se va apropia de tine în suferința ta; El poate, face și îi va da un sens. El va elibera harul Său în măsura exactă de care ai nevoie și va folosi toate mijloacele posibile pentru a-ți răscumpăra inima frântă. Aceasta este promisiunea Lui.

Suferința te poate slăbi, dar permite-i să te trezească și să îți deschizi inima spre speranță, posibilitate și prezență. Fie ca și tu să îl găsești pe Isus în adânc.

Pe măsură ce acest devoțional se apropie de sfârșit, gândește-te să scrii propria ta poveste de pierdere. Să incluzi cât de multe detalii poți. Încearcă să reziști să scrii despre lecțiile pe care le-ai învățat. Lasă ca acesta să fie pur și simplu un exercițiu de povestire a istoriei tale. Și apoi, în timp ce faci acest lucru, roagă-L pe Isus să-ți arate prezența Sa pe tot parcursul ei. Dă-i Lui povestea ta... și roagă-L să continue să scrie.