Jelind cu speranță după pierderea unei sarcini de Adriel BookerMostră

Ziua a patra

Să vină Împărăția Ta

Scriptură: Matei 6:10

Când Isus ne-a arătat cum să ne rugăm în Matei 6:10, El a recunoscut în rugăciunea Sa că voia lui Dumnezeu nu se face întotdeauna pe pământ, dar noi trebuie să ne rugăm ca ea să se facă. 

Bebelușii mor înainte de a se naște. Violența face ravagii în comunități. Deținuții sunt bătuți și torturați. Națiunile închid ochii la genocidul care are loc alături. Rasismul ucide vise și revendică vieți. Abuzurile distrug familii. Ego-ul corupe guvernele. Nepăsarea și apatia distrug oceane și păduri. 

Putem urmări știrile și să vedem că nu întotdeauna se întâmplă voia lui Dumnezeu; pare evident că monstruozități precum oroarea războiului nu reprezintă inima sau intenția lui Dumnezeu. Dar ce se întâmplă când este vorba de viața noastră, de copilul nostru? Îl credem atunci? Credem că rugăciunea lui Isus mai este relevantă? 

Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ.

Suferim pentru că trăim într-o lume în care lucrurile nu sunt așa cum ar trebui să fie. Acesta nu este planul lui Dumnezeu; nu am fost creați să suferim. Povestea omului începe în capitolul 1 din Geneza, nu în capitolul 3. 

Suferința există, dar nu pentru că aceasta este intenția sau voința lui Dumnezeu pentru viața noastră. Ea există pentru că El ne-a creat cu capacitatea de a iubi, iar iubirea necesită întotdeauna liberul arbitru, nu poate fi forțată. Odată cu liberul arbitru al umanității a apărut deosebita și îngrozitoarea capacitate de a se răzvrăti împotriva Iubirii. Rebeliunea noastră din grădină a pus lumea în mișcare spre suferință și încă se mișcă și astăzi, lăsând în urma sa rupturi. 

Nu aceasta a fost voia lui Dumnezeu atunci și nu este nici acum. 

După atâția ani de la Eden, încă gemem sub greutatea durerii. Isus a venit, dar noi încă îl așteptăm să vină din nou. El ne-a salvat de noi înșine și încă ne salvează pe măsură ce ne trezim la scopurile Sale în viața noastră. Împărăția lui Dumnezeu este aproape și, în fiecare zi, se instaurează și mai mult pe măsură ce trăim în ea și îi permitem lui Dumnezeu să ne vindece pe noi și să vindece creația prin noi. 

Dar între noi rămâne o tensiune. Ținem promisiunea speranței și a răscumpărării într-o mână și realitatea unei lumi încă infectate de rebeliune în cealaltă. Acesta este motivul pentru care continuăm să ne rugăm, Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Așa să fie.

Este încurajator sau descurajator pentru tine să știi că unele dintre rugăciunile lui Isus rămân fără răspuns? De ce? Schimbă aceasta faptul că Dumnezeu va avea ultimul cuvânt atunci când va veni din nou?