Jelind cu speranță după pierderea unei sarcini de Adriel BookerMostră

Ziua a treia

Frumusețe pentru cenușă

Pasajul din Biblie: Isaia 61:3

Pe măsură ce vei suferi, vei descoperi acest lucru: în unele zile vei avea puterea de a te scufunda adânc în Isus și El te va întâlni acolo. În alte zile abia vei reuși să dai un ghiont în direcția Lui și tot acolo te va întâlni și El. Harul lui Dumnezeu este suficient de mare pentru ambele. 

El nu depinde de puterea, rezistența, precizia sau mușchii noștri spirituali. Este nevoie doar de cea mai mică dorință a noastră, de cel mai slab „da” al nostru, iar El ne atrage. Slăbiciunea noastră îi eliberează puterea. Puterea Lui se manifestă în dependența noastră. Oamenii au o capacitate remarcabilă de a îndura greutățile atunci când își exploatează forța interioară, dar când sursa puterii tale interioare vine de la ceva (Cineva) mai mare decât tine, rezervorul este mai vast decât ai îndrăznit să-ți imaginezi. 

Suferința nu-i alege pe cei slabi sau pe cei puternici, pe cei credincioși sau pe cei necredincioși. Îl alege pe om. Atunci când ești prins de valuri mai mari decât capacitatea ta de a rămâne la suprafață, trebuie să permiți inimii tale să simtă durerea până la fund, astfel încât, atunci când ajungi acolo, să vezi că ești încă în viață. Încă mai există speranță. De la fundul apei putem începe să ne vindecăm pentru a ne întoarce la suprafață. Inima umană este fragilă, da, dar este, de asemenea, mai rezistentă decât credem noi.

Adâncul nu este dușmanul nostru și nici un lucru căruia trebuie să ne opunem. Dar ne solicită atenția. Indiferent de forma pe care o ia, suferința ne impune întotdeauna atenția. Ea nu va fi atenuată prin comparație cu o suferință mai mare sau mai mică, sau chiar prin percepția pe care o ai asupra ei. Durerea ta este a ta și merită demnitatea recunoașterii, pentru că de aici începe vindecarea. 

A ne spune suferința nu înseamnă că trebuie să ne definim prin ea. Înseamnă mai degrabă să ne recunoaștem cu onestitate nevoia în prezența lui Isus. Umilința noastră ne eliberează pentru a primi harul Său. Este frumusețea Lui pentru cenușa noastră; marele schimb, răspunsul lui Dumnezeu la durerea noastră. 

Suferința noastră actuală este cel mai bun memento că viața ne oferă mai mult decât putem face față, și tocmai de aceea avem nevoie de Isus. 

Ați simțit puterea de a „plonja adânc”? (De ce sau de ce nu?) În ce fel a avut durerea ta un impact asupra relației tale cu Dumnezeu?