Jelind cu speranță după pierderea unei sarcini de Adriel BookerMostră

Ziua a șasea

O promisiune uluitoare

Scriptură: Matei 1:23

Soțul meu și cu mine am numit-o Scarlett Grace pe fiica pe care am pierdut-o. Scarlett a fost pentru durere, suferință, viața revărsată amestecată cu speranța învierii. Grace a fost pentru posibilitate și scop, asigurarea uluitoare că Dumnezeu poate fi găsit în suferința noastră. Promisiunea lui Dumnezeu pentru noi nu este că nu se vor întâmpla lucruri rele, ci că El este cu noi prin toate acestea; Emanuel, Dumnezeu cu noi. 

Începusem să ne dăm seama. 

Durerea pe care am îndurat-o după ce am pierdut-o pe Scarlett a scos la iveală găuri în teologia noastră; în principal, faptul că nu aveam o teologie a suferinței. Dar ajungeam la o înțelegere mai profundă a faptului că, atunci când suferința intră în lumea noastră încă distrusă, așa cum se va și întâmpla, ea poate fi găsită chiar și acolo.

Teoretic, am înțeles acest lucru, dar nedumerirea noastră în fața durerii fără margini ne-a confirmat lipsa de practică. Pur și simplu, nu trăiam ceea ce credeam pentru că nu avusesem niciodată ocazia să o facem. 

Deși eram siguri că Dumnezeu nu era sursa suferinței noastre, Ryan și cu mine abia începeam să învățăm că exact ceea ce dușmanul sufletelor noastre folosea împotriva noastră putea fi transformat de mâna răscumpărătoare a lui Dumnezeu. Acest Dumnezeu făcător de minuni era în proces de transfigurare a pierderii noastre oribile într-o invitație la o viață mai amplă. Noi nu puteam discerne încă, dar Dumnezeu plana deasupra noastră, pregătindu-se să creeze ceva nou, așa cum face întotdeauna când tot ceea ce vedem este întuneric, fără formă și gol.

Scarlett ne ducea mai departe. Dar pentru a merge acolo trebuia să fim dispuși să dezarmăm instinctul nostru de a ne distrage atenția, de a amorți sau de a ne depăși durerea. Trebuia să rezistăm impulsului de a ne devia durerea sau de a ne lupta cu frângerea noastră. A trebuit să respingem impulsul de a ne da seama cum ar putea fi rescrisă această situație într-o poveste de succes. A trebuit să pătrundem în durere așa cum era ea. 

Spectacolul cerului este că se naște în locurile joase. Este dezvăluit atunci când Isus este lăsat să intre în viețile celor care știu că au nevoie de El: o femeie prinsă în adulter, o gură-cască, un terorist, un hoț, un om disperat și fiul său, un proscris bolnav…o mamă care se holbează la un ecran de ecografie gol. Raiul nu este doar o destinație; este Duhul lui Dumnezeu care scrie o poveste de răscumpărare chiar aici și acum.

În ce fel îți schimbă pierderea ta viziunea ta despre Dumnezeu? Ai reușit să simți prezența lui Dumnezeu („Dumnezeu cu noi”) chiar și în timp ce sufereai - de ce sau de ce nu?