Jelind cu speranță după pierderea unei sarcini de Adriel BookerMostră

Ziua a doua

Sălbăticia suferinței

Pasajul din Biblie: Psalmul 69:1-4

Îmi amintesc de zilele în care îmi doream să mă târăsc într-o peșteră, să găsesc un loc unde să mă ghemuiesc în liniște și să nu mă mai trezesc niciodată. Nu că aș fi vrut de fapt să mor, ci doar că nu știam cum să trăiesc sub greutatea tristeții mele și a așteptărilor prăbușite.

De nicăieri, tristețea mă lovea ca un val de căldură, apăsându-mă pe piept, lăsându-mă disperată să dezlipesc strat după strat pentru a găsi o ușurare. Dar chiar și în timp ce experimentam o singurătate intensă, îmi amintesc că am simțit și dulceața prezenței lui Dumnezeu în unele dintre acele ore umbroase. Ceva îmi spunea că liniștea Lui nu era abandon ci era însoțire. 

Nu vreau să spun că i-am simțit mereu prezența sau că nu am tânjit după ceva mai tangibil ca o atingere sau un cuvânt. (Un panou publicitar în lumini de neon intermitente cu un fundal de curcubee duble ar fi fost frumos). Dar chiar și atunci când simțeam că bâjbâi în întuneric, știam cumva că există un Dumnezeu familiarizat cu durerea care a rămas cu mine în a mea. 

Poate că aceasta nu a fost deloc experiența ta. Poate că te întrebi cum se va odihni vreodată sufletul tău după ceea ce pare a fi o suferință fără sfârșit sau o credință care nu și-a mai revenit niciodată. Poate că Dumnezeu pare absent sau tăcut. Sau poate că acele cuvinte: „nicio bătaie a inimii”, tocmai au fost rostite în direcția ta și cauți un colac de salvare. Poate că te întrebi dacă te vei simți vreodată din nou aproape de Dumnezeu sau dacă credința ta merită să te ții de ea în timp ce aștepți. Poate că vrei doar să știi că nu ești singură. 

Aș vrea să îți pot spune că îl vei „simți” pe Isus aproape atunci când vei avea cea mai mare nevoie de El, dar nu pot. Cine sunt eu să presupun că experiența mea se va traduce în experiența ta? Eu nu o voi face. Și acesta, prietena mea, este adevărul durerii: este incontrolabilă. Durerea nu urmează un plan. Nu ține cont de nicio organigramă. Nu bifează căsuțe, nu va fi cuprinsă în aplicația ta preferată de liste și, mai mult ca sigur, nu va sta așezată în calendar. 

Durerea este sălbatică precum marea, dar nu trebuie să ne distrugă. Nu o putem cuceri, dar o putem naviga și Îl putem găsi pe Isus și acolo. 

Cum a fost durerea mai degrabă sălbatică, decât îmblânzită, în viața ta în ultima vreme?