Jelind cu speranță după pierderea unei sarcini de Adriel BookerMostră

Ziua întâi

În adâncuri

Pasajul din Biblie: Plângeri 3:19-24

Poate că durerea ta este proaspătă și crudă și încă te mai resimți de la lovitura sufocantă a unui avort spontan recent. Sau poate că ai îngropat de mult timp o durere secretă, dar ceva din interior te împinge să te apleci din nou asupra durerii. Nu pot răspunde la „de ce”-ul cosmic al avortului tău spontan, dar te pot valida și te pot ajuta să-ți înțelegi durerea și suferința. Vreau să-mi leg brațul de al tău în speranță, în timp ce privim împreună spre ziua în care Isus face toate lucrurile noi. 

Am descoperit ceva în primele zile după primul meu avort spontan, când durerea a venit cu o forță incredibilă: dacă nu mă scufundam adânc, valurile de durere mă loveau cu putere. În surf, acest lucru se numește „scufundare de rață”. Apostolul Pavel o numește a fi „ascuns cu Hristos” (Coloseni 3:3).

Eu o numesc supraviețuire. 

Pe măsură ce am început să-mi exersez propria scufundare profundă după ce am pierdut-o pe fiica noastră, Scarlett Grace, în urma unui avort neașteptat, iar apoi am mai pierdut încă doi copii, am descoperit că era vorba de fapt de mai mult decât de supraviețuire. A fost o invitație: Îl voi găsi pe Isus în adânc? 

Este normal să fii plină de întrebări atunci când treci printr-o traumă personală. Ce am făcut ca să merit acest lucru? Este vina mea? De ce ar permite Dumnezeu să se întâmple acest lucru? Mă pedepsește El pentru ceva? Dacă Dumnezeu nu este cine credeam eu că este? Cum pot să continui viața așa cum o știam odată? Mă voi mai simți vreodată normal? Este Dumnezeu, sau bunătatea Lui, chiar real? Dacă întreaga mea credință este o făcătură? 

Deoarece durerea provocată de pierderea unei sarcini este adesea nespusă, aceste tipuri de întrebări pot roade sufletul și încrederea unei femei care încearcă să le suporte în secret. Dar trebuie să îți spun următorul lucru: ar putea părea imposibil, dar poți face acest lucru. Poți să pierzi, să plângi și să speri. Puterea durerii poate, și uneori o va face, să ne măture de pe picioare. Dar putem învăța cum să respirăm sub adânc. Putem chiar să învățăm să deschidem ochii acolo. Putem plânge cu speranță. Putem avea inima frântă sau chiar zdrobită, dar nu vom fi distruși. S-ar putea chiar să descoperim că, în slăbiciunea noastră, suntem mai puternice decât credem. 

Ce întrebări ai acum despre pierderea ta? Ia în considerare posibilitatea de a le scrie.