Văzându-L pe Dumnezeu

Fericiți sunt cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu! Matei 5:8

PENTRU ÎNCEPUT

După ce și-a pierdut vederea în timpul copilăriei din neglijența unui medic, Fanny J. Crosby a continuat să compună peste 9.000 de imnuri, inclusiv „Blessed Assurance” (Binecuvântată asigurare), „Jesus, Keep Me Near the Cross” (Isuse, ține-mă lângă cruce) și „I Am Thine, O Lord” (Sunt al Tău, Doamne). Producția vastă a lui Crosby era datorită minții ei extraordinare. Potrivit unuia dintre colaboratorii săi, Hugh Main, ea putea să dicteze două imnuri simultan, alternând între rândurile fiecărei poezii și ținând ocupate două secretare.

Aceasta, însă, a fost doar o parte a slujirii ei. Timp de peste două decenii, ea a vizitat persoanele marginalizate și asuprite ale societății în misiunile de evanghelizare din Manhattan. Crosby și-a motivat adesea ascultătorii arătând spre sfârșitul vieții când credincioșii îl întâlnesc pe Hristos față în față. De-a lungul secolelor, biserica a descris această speranță culminantă drept viziunea deplină (1 Corinteni 13:12).

PERSPECTIVA DEVOȚIONALĂ

Dumnezeu ne examinează atitudinile interioare, ne evaluează motivele și observă comportamentul nostru privat. Astfel de motivații și intenții ale inimii sunt punctul focal al Împărăției.

OBSERVAȚII

Necazul este că inima păcătoasă a celor care nu-L cunosc pe Dumnezeu este izolată de ceilalți și departe de Dumnezeu. Acest lucru are ca rezultat minciună și mândrie, spune Augustin, care duc la izolare și conflict mai mare. Inima este problema principală. Chiar și faptele noastre cele mai umile și altruiste – slujirea noastră față de ceilalți și căutarea binelui comun – devin inevitabil prilejuri de mândrie. Pretențiile noastre de puritate ascund adesea un păcat secret.

Vorbind lui Dumnezeu, Augustin spune: „Tu ne-ai făcut pentru Tine și inima noastră este neliniștită până nu se odihnește în Tine”. El folosește „inimă” singular și nu „inimi” la plural, sugerând că omenirea are o inimă comună și, prin urmare, o nevoie comună - ca golul nostru să fie umplut cu prezența purificatoare a lui Dumnezeu. Acesta este exact ceea ce Duhul lui Dumnezeu realizează prin Scriptură, o transformare care ne trezește din transa terminală.

Această experiență – trecerea de la orbire la vederea spirituală – este calea mântuirii. Adresându-se congregației sale din Hipona, Augustin a predicat: „Tot ce avem de făcut în această viață este să restabilim sănătatea ochiului inimii prin care Dumnezeu poate fi văzut”. Aceasta este o vedere care depășește văzul. Este viziunea lui Dumnezeu.

APLICAȚIE

Această Fericire ne reamintește cu bunăvoință că focalizarea vederii noastre este indisolubil legată de focalizarea inimii noastre. Impuritatea și viziunea lui Dumnezeu nu merg împreună. Noi, care ne-am uitat la Cel care a fost înviat pentru îndreptățirea noastră, nu suntem mântuiți pentru a continua în vieți necurate. Mai degrabă, suntem mântuiți de la necurăție la viață înnoită, un proces treptat și dezordonat (din punctul nostru de vedere) care îl prețuiește din ce în ce mai mult pe Hristos față de lucrurile deșarte care ne farmecă cel mai mult.

Cei care caută curăția Îl caută și pe Domnul și, ca un om însetat în deșert, îi vor găsi pe amândoi și își vor potoli setea pentru totdeauna. Unde este inima ta?