Blândețea într-o lume ostilă

Fericiți sunt cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul! Matei 5:5

PENTRU ÎNCEPUT

În 1095, Papa Urban al II-lea a cerut ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Prima Cruciadă pentru a recupera Ierusalimul de la musulmani, cu un strigăt a lui Deus Vult, „Dumnezeu vrea”. Cu același spirit cruciat, mulți conchistadori (din Portugalia și Spania) au căutat să răspândească creștinismul prin America – o altă poveste de brutalitate în numele lui Isus. Îmi vine în minte și Războiul de 30 de ani (1618-1648), când catolicii și protestanții s-au dus pe câmpul de luptă, folosind mijloace primitive, războiul soldându-se cu milioane de morți.

Toate acestea ne conduc la întrebarea: care este rolul potrivit al puterii în viața creștină – mobilizarea „puterii de sus” (Luca 24:49) prin care Împărăția avansează în această lume?

PERSPECTIVA DEVOȚIONALĂ

Bătăile inimii blândeții constituie iubirea dăruitoare a lui Dumnezeu, văzută cu putere în Hristos dându-și viața. Dar blândețea nu trebuie confundată cu slăbiciunea. În mod paradoxal, blândețea poate fi definită ca putere blândă, guvernată de Duhul Sfânt și va moșteni pământul.

OBSERVAȚII

În textul nostru din Fericirile avem: „Fericiți cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul” (Matei 5:5). Verbul „moștenire” indică o posesie fermă, un dar pe care Dumnezeu îl pune în mâinile noastre. Dar ce înseamnă asta – a stăpâni pământul? Psalmul 37 vorbește despre cei blânzi care moștenesc țara (țara lui Israel). Fericiți cei blânzi sunt cei care se încred în Domnul. Se întorc de la furie. Ei așteaptă cu răbdare — iar Dumnezeu îi răsplătește cu Țara Făgăduinței.

Dar textul nostru nu spune „teren”. Isus spune că cei blânzi vor moșteni „pământul”. Binecuvântarea lui Dumnezeu a fost generalizată. Acum, Împărăția aparține oamenilor din fiecare trib, limbă și națiune. Teologii numesc Împărăția „deja și nu încă”. Moștenirea completă va veni în viitor. Dar binecuvântările au început deja, inclusiv comuniunea intimă cu Dumnezeu... o conștiință curată... pace... și roadă spirituală.

APLICAȚIE

În toată Împărăția lui Hristos, nu avem destui oameni pregătiți să conducă biserica lui Hristos cu blândețe – adică cu putere blândă, guvernată de Duhul Sfânt. În schimb, mulți stau pe loc și așteaptă ca alții să conducă, să decidă și să continue lucrarea slujirii. Biserica suferă— iar diavolul râde. În astfel de momente, uităm că Hristos este un leu, un bici al religiei neputincioase, care Își cheamă adepții să se angajeze în luptă spirituală.

Pentru a vedea puterea de nedescris a blândeții, trebuie să ne uităm nu la blândețea însăși, ci la Domnul Isus Hristos, Regele blândeții care S-a smerit până la moarte, chiar la moarte pe cruce (Filipeni 2). Având o astfel de viziune în fața noastră, vom fi inspirați să slujim în biserică și acasă cu putere blândă, guvernați de Duhul. Atunci, o lume prinsă în atâta ceartă va vedea diferența pe care o face blândețea care îl onorează pe Hristos.