Gustați și vedeți

Fericiți sunt cei flămânzi și însetați după dreptate, căci ei vor fi săturați! Matei 5:6

PENTRU ÎNCEPUT

Toți știm cum se simte foamea. În calitate de bebeluși înfometați plângeam, iar ca adulți înfometați putem deveni iritabili și nervoși. De asemenea, știm și acel fel de foame ce ne obligă să ne sacrificăm și să realizăm; o foame care ne ocupă gândurile, ne modelează viziunea și dă naștere ambițiilor noastre. De-a lungul timpului, această foame ne modelează identitatea. După cum spun adesea medicii, „Suntem ceea ce mâncăm”, o axiomă care este la fel de adevărată și în domeniul spiritual.

Când menținem o dietă de ambiție egoistă, duplicitate, materialism și infidelitate, personificăm inevitabil aceste calități. La fel ca dependentul de mâncare care consumă întregul pachet de chipsuri și apoi trece la cutia de înghețată, putem aluneca de la compromisul moral la modele mai profunde de autodistrugere, inclusiv lăcomia, pofta, invidia și celelalte așa-numite păcate de moarte. Filosoful James K.A. Smith subliniază necesitatea de a ne „reabilita” foamea. Adică, supunând cele mai profunde dorințe și pofte ale noastre supremației lui Hristos.

Suntem chemați la foame și sete de dreptate.

PERSPECTIVA DEVOȚIONALĂ

Neprihănirea pe care trebuie să o căutăm este harul răscumpărător al lui Dumnezeu — un har care binecuvântează omenirea acolo unde avem cea mai mare nevoie: în relația cu Dumnezeu, în reînnoirea sufletelor noastre și în structuri ale societății.

OBSERVAȚII

Neprihănirea lui Dumnezeu își manifestă gloria în timp ce își întinde mâna plină de har a mântuirii. Isus a personificat această neprihănire, iar acum oricine îl îmbrățișează prin credință se bucură de binecuvântarea lui răscumpărătoare. Când Matei, colectorul de taxe, s-a pocăit, a experimentat dreptatea și binecuvântarea lui Dumnezeu. La fel și prostituatele și cei respinși ca „păcătoși”. Așadar, Isus le-a spus conducătorilor religioși: „‒ Adevărat vă spun că prostituatele și colectorii de taxe merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu!” (Matei 21:31). Este de mirare că liderii evrei au căutat să-L aresteze? O împărăție alternativă invada acum economia lor religioasă – într-adevăr, împărăția lui Dumnezeu.

„Această binecuvântare”, spune Donald Hagner, „este atribuită nu celor care realizează, ci celor care primesc”. Trebuie să muncim foarte mult pentru a rezista îndemnului natural de a găsi ceva în noi înșine care merită favoarea lui Dumnezeu. De la început până la sfârșit suntem mântuiți prin inițiativa divină. Cum altfel putem explica acceptarea de către Dumnezeu a lașilor precum Avraam și a adulterilor și ucigașilor precum David? (Vezi Romani 4:1-8.) Și, desigur, cum ne explicăm propria noastră credință?

APLICAȚIE

În timp ce luptau pentru această Evanghelie a îndreptățirii numai prin credință, reformatorii au insistat că credința noastră nu rămâne singură. Calvin era convins că „nu visăm nici la o credință lipsită de fapte bune, nici la o justificare care să stea fără ele”. Uniți cu Hristos, întâmpinăm, în consecință, lucrarea de renovare a Duhului, care, la rândul său, dă rodul neprihănirii (Galateni 5:22–23).

În acest fel, Isus ne transformă apetitul din interior spre exterior. O astfel de persoană, spune Martin Luther, „lucrează continuu și se străduiește din toate puterile sale să promoveze bunăstarea generală și comportamentul adecvat al tuturor și... ajută la menținerea și susținerea acestui lucru prin cuvânt și faptă, prin precept și exemplu”.

Cei care flămânzesc și însetează după dreptate vor arăta că au fost mulțumiți pe măsură ce trăiesc vieți din ce în ce mai drepte (dar încă imperfecte). Ți-e foame și sete de dreptate? Cum se dezvăluie acest nou apetit în viața ta?