Recunoștința zilnică: devoțional de Paul TrippMostră

Invidia este egocentrică și fariseică. Ea te aşază în centrul vieții tale. Face ca totul să fie despre tine. Îți spune că meriți ce nu ar trebui, de fapt. Invidia așteaptă și cere. Spune că ești ce nu ești și că deții ce nu este al tău, de fapt. Invidia nu se poate bucura de binecuvântarea altuia deoarece îți spune că ești mai mult decât meriți. Invidia îți spune că ai câștigat ceea ce niciodată nu ai fi putut. Lumea invidiei nu poate fi întrepătrunsă de lumea harului la fel cum nici uleiul nu poate fi amestecat cu apa. Invidia uită cine ești, cine este Dumnezeu și este confuză despre ce viața este cu adevărat.

Totuși, spunând toate acestea, problema este că toți ne confruntăm cu invidia cumva, într-un fel și într-un timp. Suntem geloși că persoana de lângă noi a ajuns la succesul financiar de care noi niciodată nu ne-am bucurat. Ne dorim ca mariajul nostru să fie la fel de fericit ca al prietenilor de la biserică. Ne întrebăm de ce ne-am angajat într-un post pe când celălalt are o carieră așa de succes. Suntem invidioși pe celălalt grup mic de persoane care par a fi o comunitate iubitoare. Ne dorim să fi putut mânca atât de mult pe cât o face altă persoană și rămâne încă slabă. Bărbatul înalt își dorește să nu fie atât de înalt, iar cel scund își dorește o schimbare ca să poată privi oamenii de sus. Persoana cu părul ondulat râvnește la părul drept și persoana cu părul drept invidiază buclele. Tocilarul invidiază pe cel popular, iar cel popular își dorește să poată lua note mai mari.

Invidia este universală pentru că și păcatul este. Invidia își are rădăcinile în egoismul păcatului (vezi 2 Corinteni 5:14-15). Invidia este egocentrică. Deoarece este preocupată de sine, este eligibilă; deoarece este permisă, este solicitantă; deoarece își dorește, tindă să judece bunătatea lui Dumnezeu în funcție de cum a primit ce credea că merită. Și deoarece Îl judecă pe Dumnezeu după acest criteriu, îl determină pe om să se îndoiască de bunătatea lui Dumnezeu. Pentru că ai incertitudini despre bunătatea lui Dumnezeu, nu vei alerga spre El să-I ceri ajutorul. Invidia este un dezastru spiritual.

Harul îți amintește că nu meriți nimic, dar nu se oprește aici - te confruntă cu adevărul că Dumnezeu este minunat de iubitor, bogat în îndurare și milos, încât El împarte cu dărnicie ce niciodată n-am fi putut dobândi. De asemenea, harul ne amintește că Dumnezeu este înțelept și niciodată nu merge la o adresă greșită - El ne dăruiește fiecăruia exact ce El știe că avem nevoie.