Habacuc 1:12-17
Habacuc 1:12-17 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
„Doamne, oare nu ești Tu din eternitate Dumnezeul meu? Nu vom muri! Desigur, Tu i-ai făcut să domine lumea pentru ca (prin ei) să pui în aplicare deciziile Tale. Tu, Cel care ești Stânca mea, i-ai desemnat ca să fie instrumentul pedepsei Tale. Ochii Tăi sunt atât de puri, încât nu pot să privească răul; și nu poți tolera ce este greșit! Oare ce Te face să privești tăcând la cei care promovează viclenia ca stil de viață? Cel rău «îl înghite» pe acela care este mai bun decât el! Te vei comporta Tu cu omul exact cum procedezi cu peștii din mare sau cu reptilele de pe pământ care nu au stăpân? Oamenii scot peștele cu undița și îl prind în plasele lor de pescuit. Această realizare îi face să fie bucuroși; și ea explică faptul că ei aduc ofrande plaselor de pescuit. Ard tămâie în cinstea năvodului lor. Ei își manifestă astfel recunoștința față de aceste lucruri care le produc venituri și hrană din abundență. Dar oare acest fapt le dă dreptul să își tot umple plasele cu «pești» și să distrugă fără milă popoarele?”
Habacuc 1:12-17 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Nu ești tu din veșnicie, DOAMNE Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri. DOAMNE, tu i-ai rânduit pentru judecată; și: Dumnezeule puternic, tu i-ai întemeiat pentru mustrare. Ochii tăi sunt prea puri ca să privești răul și nu te poți uita la nelegiuire; de ce te uiți atunci la cei care lucrează perfid și îți ții limba când cel stricat mănâncă pe cel mai drept decât el? Și îi faci pe oameni ca peștii mării, ca pe târâtoarele ce nu au conducător peste ele? Ei îi ridică pe toți cu cârligul, îi prind în plasa lor și îi adună în năvodul lor; de aceea se bucură și se veselesc. De aceea ei sacrifică în cinstea plasei lor și ard tămâie în cinstea năvodului lor, fiindcă prin ele partea lor este grasă și carnea lor, multă. Își vor goli astfel plasa și nu vor continua să ucidă națiunile fără cruțare?
Habacuc 1:12-17 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Nu ești Tu, DOAMNE, din veșnicie? Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu dormi! DOAMNE, Tu ai rânduit poporul acesta pentru judecată; Tu, Stânca mea, l‑ai ridicat ca să mustri! Ochii Tăi sunt prea curați ca să vadă răul și nu poți să privești răutatea. De ce Te uiți la mișei și taci când cel rău îl înghite pe cel drept? I-ai făcut Tu pe oameni ca pe peștii mării, ca pe vietățile mărunte, care n-au stăpân? Vrăjmașul îi scoate pe toți cu cârligul undiței, îi trage cu mreaja sa, îi strânge în năvod, de aceea se bucură și se veselește. De aceea aduce jertfe mrejei sale și arde tămâie în cinstea năvodului său, pentru că datorită lor are parte de belșug și bucatele lui sunt grase! Oare își va scoate el sabia mereu ca să omoare fără milă atâta lume?
Habacuc 1:12-17 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Doamne, nu ești Tu din veșnicie? Dumnezeul meu, Sfântul meu! Nu vom muri. Doamne, Tu ai ridicat poporul acesta ca să-Ți împlinești judecățile Tale; Tu, Stânca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale. Ochii Tăi sunt așa de curați, că nu pot să vadă răul și nu poți să privești nelegiuirea! Cum ai putea să-i privești Tu pe cei mișei și să taci când cel rău îl mănâncă pe cel mai neprihănit decât el? Îi vei face Tu omului ca peștilor mării, ca târâtoarei, care nu are stăpân? El îi scoate pe toți cu undița, îi trage în mreaja sa, îi strânge în năvodul său. De aceea se bucură și se veselește. De aceea aduce jertfe mrejei sale, aduce tămâie năvodului său, căci lor le datorează partea lui cea grasă și bucatele lui gustoase. Pentru aceasta își va goli el întruna mreaja și va înjunghia fără milă neamurile?”
Habacuc 1:12-17 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
„Doamne, oare nu ești Tu din eternitate Dumnezeul meu? Nu vom muri! Desigur, Tu i-ai făcut să domine lumea pentru ca (prin ei) să pui în aplicare deciziile Tale. Tu, Cel care ești Stânca mea, i-ai desemnat ca să fie instrumentul pedepsei Tale. Ochii Tăi sunt atât de puri, încât nu pot să privească răul; și nu poți tolera ce este greșit! Oare ce Te face să privești tăcând la cei care promovează viclenia ca stil de viață? Cel rău «îl înghite» pe acela care este mai bun decât el! Te vei comporta Tu cu omul exact cum procedezi cu peștii din mare sau cu reptilele de pe pământ care nu au stăpân? Oamenii scot peștele cu undița și îl prind în plasele lor de pescuit. Această realizare îi face să fie bucuroși; și ea explică faptul că ei aduc ofrande plaselor de pescuit. Ard tămâie în cinstea năvodului lor. Ei își manifestă astfel recunoștința față de aceste lucruri care le produc venituri și hrană din abundență. Dar oare acest fapt le dă dreptul să își tot umple plasele cu «pești» și să distrugă fără milă popoarele?”
Habacuc 1:12-17 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Doamne, din veac, nu ești al meu Sfânt Domn, precum și Dumnezeu? Nu vom muri dar, niciodat’, Căci Tu Doamne ne-ai ridicat, Ca judecățile rostite De Tine, a fi împlinite. Pe-acest popor l-ai înălțat Căci Stâncă Tu Te-ai arătat Și vrei, prin el, să rânduiești Pedepsele ce le gătești! Ai Tăi ochi sunt neîntinați. Ei sunt atâta de curați Încât nu pot să suferească Nelegiuirea s-o privească! Cum ai putea privi la cei Ce se arată-a fi mișei, Sau la cei răi cari s-au vădit Că-l sorb pe cel neprihănit? Vei face Tu, oamenilor, Precum peștilor mărilor, Sau precum târâtoarei care Nici un stăpân asupră-i n-are? Cu undița, îi prinde el Și-i trage-n mreaja lui, astfel. De-aceea, el se veselește Și bucuria-l năpădește. De-aceea, a găsit cu cale, Jertfe-a aduce mrejei sale Și arde din tămâia lui, Cinste a-i da năvodului, Pentru că lor le datorește Puterea ce o dobândește Fiindcă din acele plase Se trag bucatele lui grase! De-aceea, o să se grăbească, Mereu, mreaja să își golească Și neamuri va înjunghia Fără ca milă a avea?
Habacuc 1:12-17 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Oare nu ești, Doamne, dintotdeauna Dumnezeul meu, Cel Sfânt care nu moare? Doamne, tu l-ai pus pentru dreptate, ai întemeiat o stâncă pentru răzbunare. Ochii [tăi] sunt prea puri ca să vadă răul și nu pot să privească la chin. Pentru ce te uiți la trădători și taci când cel fărădelege îl înghite pe unul mai drept decât el? Tu-i faci omului ca peștilor mării, ca târâtoarelor care nu au stăpân peste ele. El îi scoate pe toți cu undița, îi trage în plasa sa și îi adună în năvodul său. De aceea se bucură și se înveselește. De aceea aduce jertfă plasei lui și arde tămâie în fața năvodului său. Căci, prin ele, partea lui devine grasă, hrana lui, abundentă. Oare pentru aceasta va goli plasa lui și nu-i va fi milă să ucidă neamuri încontinuu?
Habacuc 1:12-17 Noua Traducere Românească (NTR)
‒ Oare nu ești Tu din veșnicie, DOAMNE? Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri! DOAMNE, Tu ai stabilit ca el să aducă judecata! Stânca mea, Tu ai decis ca el să pedepsească! Ochii Tăi sunt prea curați ca să se uite la rău; Tu nu poți să privești asuprirea! De ce Te uiți la cei necredincioși și taci când cel rău îl înghite pe cel mai drept decât el? L-ai făcut pe om asemenea peștilor mării, asemenea vietății din mare care nu are stăpân. El îi scoate pe toți cu undița, îi adună cu mreaja lui, îi strânge în năvodul lui și de aceea se bucură și se veselește. De aceea aduce el jertfe mrejei sale și arde tămâie năvodului său! Datorită lor, partea lui este bogată și mâncarea lui este din abundență! Va continua el oare să-și golească mreaja și să ucidă națiuni fără să cruțe nimic?
Habacuc 1:12-17 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Doamne, nu ești Tu din veșnicie, Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să-Ți împlinești judecățile Tale; Tu, Stânca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale! Ochii Tăi sunt așa de curați că nu pot să vadă răul și nu poți să privești nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mișei și să taci când cel rău mănâncă pe cel mai neprihănit decât el? Vei face Tu omului ca peștilor mării, ca târâtoarei, care n-are stăpân? El îi scoate pe toți cu undița, îi trage în mreaja sa, îi strânge în năvodul său. De aceea se bucură și se veselește. De aceea aduce jertfe mrejei sale, aduce tămâie năvodului său, căci lor le datorează partea lui cea grasă și bucatele lui gustoase! Pentru aceasta își va goli el întruna mreaja și va înjunghia fără milă pe neamuri?