Habacuc 1:12-17

‒ Oare nu ești Tu din veșnicie, DOAMNE? Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri! DOAMNE, Tu ai stabilit ca el să aducă judecata! Stânca mea, Tu ai decis ca el să pedepsească! Ochii Tăi sunt prea curați ca să se uite la rău; Tu nu poți să privești asuprirea! De ce Te uiți la cei necredincioși și taci când cel rău îl înghite pe cel mai drept decât el? L-ai făcut pe om asemenea peștilor mării, asemenea vietății din mare care nu are stăpân. El îi scoate pe toți cu undița, îi adună cu mreaja lui, îi strânge în năvodul lui și de aceea se bucură și se veselește. De aceea aduce el jertfe mrejei sale și arde tămâie năvodului său! Datorită lor, partea lui este bogată și mâncarea lui este din abundență! Va continua el oare să-și golească mreaja și să ucidă națiuni fără să cruțe nimic?

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Habacuc 1:12-17