Romani 3:9-28
Romani 3:9-28 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Deci la ce concluzie trebuie să ajungem? Oare să spunem că noi(, evreii,) suntem mai buni decât alții? Nu; pentru că am demonstrat deja că toți, indiferent că sunt iudei sau greci, sunt sub accentuata influență a păcatului. Și exact așa scrie (în Scripturi): „Nu există niciun om corect – nici măcar unul! Nu este niciunul care să aibă discernământ. Nimeni nu Îl caută pe Dumnezeu (din proprie inițiativă). Toți s-au depărtat (de drumul corect) și s-au degradat (moral). Nimeni nu face lucruri bune; nici măcar unul… Gurile lor sunt ca niște morminte deschise. Îi înșală pe alții, folosindu-și limba sub care este venin de viperă. Au gura plină de blesteme și de (cuvinte care demonstrează) amărăciune. Sunt pregătiți să comită crime. Oriunde merg, distrug tot ce întâlnesc și produc dezastre. Ei nu știu să trăiască în pace. Nu au reverență față de Dumnezeu.” Știm că legea (mozaică) se adresează celor care sunt sub incidența ei. Astfel, nimeni nu va putea să se disculpe în fața lui Dumnezeu; și se va constata că toată lumea este vinovată. Se va întâmpla așa pentru că nimeni nu va fi considerat corect în relația lui cu Dumnezeu datorită (respectării) legii (mozaice). De fapt, tocmai prin această lege devine omul conștient de păcatul lui. Dar Dumnezeu a revelat acum o metodă prin care El îi consideră corecți pe oameni fără să facă din faptele cerute de lege(a mozaică) o condiție a acestei corectitudini. Despre această metodă vorbesc textele (cărților) Legii și ale Profeților. Acolo este scris că Dumnezeu îi consideră corecți pe toți prin credință. Și, de fapt, este vorba despre credința în Isus Cristos. Nu există nicio diferență (între oameni), pentru că toți au păcătuit și sunt privați de gloria lui Dumnezeu. Acceptarea lor ca oameni corecți (în relația cu Dumnezeu) se realizează prin harul Său, (respectiv) prin răscumpărarea care există în Cristos Isus. Dumnezeu a decis ca El să fie „sacrificiul de achitare” (pentru păcate) care să își producă efectul (pentru om) prin credința (acestuia) în sângele Lui; și acest fapt este o dovadă a dreptății Sale! Ea evidențiază faptul că Dumnezeu nu a pedepsit, ci a suportat păcatele comise în trecut, pentru ca după ce le tolerase, să Își reveleze acum această dreptate a Sa care Îi permite să fie corect (pedepsind păcatul în Fiul Său) și în același timp să achite (de vină) pe cel care crede în Isus. Deci poate vreun om să se laude cu participarea lui la acest proces? Desigur că nu! Care este oare regula care a funcționat aici – cea a faptelor? Nu! Ci este legea credinței. Conform acestei „legi”, noi credem că omul este considerat corect prin credință, fără să i se ia în considerare faptele cerute de lege(a mozaică).
Romani 3:9-28 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Şi atunci? Avem noi vreo întâietate faţă de ei? Nicidecum! Fiindcă am dovedit mai înainte că şi iudeii şi grecii sunt toţi sub păcat, după cum stă scris: Nimeni nu este drept, nici măcar unul. Nu este nici unul care să înţeleagă, nu este nici unul care să-L caute pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut, cu toţii s-au făcut netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar. Gâtlejul lor e un mormânt deschis, cu limbile lor au urzit viclenii, pe buzele lor au venin de aspidă. Gura lor este plină de blestem şi de cuvinte amare. Le sunt sprintene picioarele spre vărsarea de sânge, Pustiire şi nenorocire este pe căile lor, iar calea păcii nu au cunoscut-o. Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor. Dar ştim că toate cele spuse de Lege sunt spuse celor care sunt sub Lege, ca orice gură să fie închisă şi toată lumea să fie găsită vinovată faţă de Dumnezeu. Căci prin faptele Legii nimeni nu va fi îndreptăţit înaintea Lui, pentru că prin Lege vine cunoaşterea păcatului. Acum însă fără vreo legătură cu Legea, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu, fiind mărturisită de Lege şi de Profeţi, dreptatea lui Dumnezeu, prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi cei ce cred. Căci nu este nici o deosebire, fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt făcuţi drepţi printr-un dar, prin harul Lui, prin răscumpărarea în Hristos Iisus, pe care Dumnezeu L-a rânduit de mai înainte să fie ispăşire, prin credinţa noastră în sângele Său, ca să-şi arate dreptatea, trecând cu vederea păcatele de mai înainte. În îngăduinţa Lui, Dumnezeu a făcut aceasta ca să-şi arate dreptatea în vremea de acum, ca să fie El Însuşi drept şi să-l facă drept pe cel ce crede în Iisus. Prin urmare, unde este lauda? A fost înlăturată! Prin care lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. Fiindcă noi credem că omul se îndreptăţeşte prin credinţă, fără faptele Legii.
Romani 3:9-28 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Ce atunci? Suntem mai buni decât ei? Nu, nicidecum; fiindcă noi am dovedit înainte, deopotrivă pe iudei și pe greci, că toți sunt sub păcat, Așa cum este scris: Nu este niciunul drept, niciunul măcar. Nu este niciunul care înțelege, nu este niciunul care îl caută pe Dumnezeu. Toți s-au abătut, toți împreună au devenit inutili; nu este niciunul care să facă binele, nu, niciunul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; cu limbile lor înșelau; venin de aspidă este sub buzele lor; A căror gură este plină de blestem și amărăciune; Picioarele lor sunt iuți să verse sânge; Distrugere și nenorocire sunt în căile lor; Și nu au cunoscut calea păcii; Nu este teamă de Dumnezeu înaintea ochilor lor. Știm însă că oricâte spune legea, le spune celor sub lege; ca fiecare gură să fie astupată și toată lumea să devină vinovată înaintea lui Dumnezeu. De aceea prin faptele legii nicio făptură nu va fi declarată dreaptă înaintea lui; fiindcă prin lege este cunoștința păcatului. Dar acum dreptatea lui Dumnezeu, fără lege, este arătată, fiind adeverită prin lege și profeți; Chiar dreptatea lui Dumnezeu, care este prin credința lui Isus Cristos pentru toți și peste toți cei ce cred; fiindcă nu este diferență; Fiindcă toți au păcătuit și nu ajung la gloria lui Dumnezeu; Fiind declarați drepți în dar prin harul său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus; Pe care Dumnezeu l-a pus în față să fie ispășire prin credința în sângele lui, să declare dreptatea lui, pentru trecerea cu vederea a păcatelor din trecut, prin îngăduința lui Dumnezeu; Să declare dreptatea lui în acest timp; ca el să fie just și justificatorul celui ce crede în Isus. Unde este atunci fala? Este exclusă. Prin ce lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței. De aceea socotim că omul este declarat drept prin credință, fără faptele legii.
Romani 3:9-28 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum! Fiindcă i‑am învinuit deja pe toți, atât iudei, cât și greci, că sunt sub păcat, după cum este scris: Nu este niciun om drept, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să‑L caute pe Dumnezeu. Toți s‑au abătut și au ajuns netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, nici măcar unul. Mormânt deschis este gâtlejul lor; limbile lor rostesc înșelăciune; venin de viperă este sub buzele lor; gura le este plină de blestem și de amărăciune; grabnice sunt picioarele lor la vărsare de sânge; prăpăd și pustiire este în căile lor; și calea păcii n‑au cunoscut‑o: nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor. Știm însă că, ce spune Legea, pentru cei de sub Lege spune, pentru ca orice gură să fie astupată și întreaga lume să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu: căci prin faptele Legii nu va fi îndreptățit nimeni înaintea Lui, fiindcă prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului. Acum însă, fără Lege, s‑a arătat dreptatea lui Dumnezeu – despre care dau mărturie Legea și Profeții – și anume dreptatea lui Dumnezeu prin credința în Isus Hristos, pentru toți cei ce cred. (Nu este nicio deosebire, căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.) Ei sunt îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L‑a înfățișat ca mijloc de ispășire, prin sângele Lui – prin credință – ca să‑Și dovedească dreptatea, căci Dumnezeu trecuse cu vederea păcatele săvârșite odinioară, în vremea îngăduinței lui Dumnezeu, ca să‑Și dovedească dreptatea în vremea de acum, astfel încât să fie drept și să‑l îndreptățească pe cel ce are credință în Isus. Unde este deci temeiul de laudă? S‑a dus! Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței! Pentru că noi socotim că prin credință este îndreptățit omul, fără faptele Legii.
Romani 3:9-28 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum! Fiindcă am dovedit că toți, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat, după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să-L caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toți s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înșele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem și de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sânge; prăpădul și pustiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.” Știm însă că tot ce spune Legea le spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată și toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului. Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu fără Lege – despre ea mărturisesc Legea și Prorocii –, și anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire, căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și sunt socotiți neprihăniți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui, căci trecuse cu vederea păcatele de dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, pentru ca, în vremea de acum, să-Și arate neprihănirea Lui în așa fel, încât să fie neprihănit, și totuși să-l socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credință, fără faptele Legii.
Romani 3:9-28 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Deci la ce concluzie trebuie să ajungem? Oare să spunem că noi(, evreii,) suntem mai buni decât alții? Nu; pentru că am demonstrat deja că toți, indiferent că sunt iudei sau greci, sunt sub accentuata influență a păcatului. Și exact așa scrie (în Scripturi): „Nu există niciun om corect – nici măcar unul! Nu este niciunul care să aibă discernământ. Nimeni nu Îl caută pe Dumnezeu (din proprie inițiativă). Toți s-au depărtat (de drumul corect) și s-au degradat (moral). Nimeni nu face lucruri bune; nici măcar unul… Gurile lor sunt ca niște morminte deschise. Îi înșală pe alții, folosindu-și limba sub care este venin de viperă. Au gura plină de blesteme și de (cuvinte care demonstrează) amărăciune. Sunt pregătiți să comită crime. Oriunde merg, distrug tot ce întâlnesc și produc dezastre. Ei nu știu să trăiască în pace. Nu au reverență față de Dumnezeu.” Știm că legea (mozaică) se adresează celor care sunt sub incidența ei. Astfel, nimeni nu va putea să se disculpe în fața lui Dumnezeu; și se va constata că toată lumea este vinovată. Se va întâmpla așa pentru că nimeni nu va fi considerat corect în relația lui cu Dumnezeu datorită (respectării) legii (mozaice). De fapt, tocmai prin această lege devine omul conștient de păcatul lui. Dar Dumnezeu a revelat acum o metodă prin care El îi consideră corecți pe oameni fără să facă din faptele cerute de lege(a mozaică) o condiție a acestei corectitudini. Despre această metodă vorbesc textele (cărților) Legii și ale Profeților. Acolo este scris că Dumnezeu îi consideră corecți pe toți prin credință. Și, de fapt, este vorba despre credința în Isus Cristos. Nu există nicio diferență (între oameni), pentru că toți au păcătuit și sunt privați de gloria lui Dumnezeu. Acceptarea lor ca oameni corecți (în relația cu Dumnezeu) se realizează prin harul Său, (respectiv) prin răscumpărarea care există în Cristos Isus. Dumnezeu a decis ca El să fie „sacrificiul de achitare” (pentru păcate) care să își producă efectul (pentru om) prin credința (acestuia) în sângele Lui; și acest fapt este o dovadă a dreptății Sale! Ea evidențiază faptul că Dumnezeu nu a pedepsit, ci a suportat păcatele comise în trecut, pentru ca după ce le tolerase, să Își reveleze acum această dreptate a Sa care Îi permite să fie corect (pedepsind păcatul în Fiul Său) și în același timp să achite (de vină) pe cel care crede în Isus. Deci poate vreun om să se laude cu participarea lui la acest proces? Desigur că nu! Care este oare regula care a funcționat aici – cea a faptelor? Nu! Ci este legea credinței. Conform acestei „legi”, noi credem că omul este considerat corect prin credință, fără să i se ia în considerare faptele cerute de lege(a mozaică).
Romani 3:9-28 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
„Deci, ce urmează, dragii mei? Suntem, mai buni, noi, decât ei? Nicigând, căci toți am dovedit – Iudei sau Greci – că ne-am găsit, Întotdeauna, sub păcat, Precum e scris: „Nu s-a aflat Un om măcar, neprihănit. Pricepere, n-a dovedit Nimeni, și nu-i nici unul care, Doar a lui Dumnezeu cărare, S-o caute, cu stăruință, Împins de-o aprigă dorință. S-au abătut și nu sunt vrednici; S-au dovedit niște netrebnici; Nu-i nimeni – unul nu-i măcar – Să facă bine, așadar. Gâtlejurile lor le sânt Asemenea unui mormânt, Care-i deschis, neîncetat. Limbile lor s-au arătat Bune să-nșele, când vorbeau. Numai venin de-aspidă au, Pe cari, sub buze, știu să-l țină. Gura, mereu, le este plină Doar de blestem și-amărăciune. Grabnic, picioarele-și vor pune, Să verse sânge. Negreșit, Prăpădul numai – însoțit De focul pustiirilor – Este aflat, pe drumul lor. Ei nu cunosc calea, spre pace. De-asemenea, lor nu le place, Frica de Domnul Dumnezeu, Și nu o țin, sub ochi, mereu.” Legea vorbește – se-nțelege – Doar pentru cei ce sunt sub Lege, Ca orice gură, astupată, Să fie-apoi; și vinovată, Lumea – față de Dumnezeu – Să fie-aflată, tot mereu. Nimeni nu este socotit, ‘Naintea Lui, neprihănit, Prin fapta Legii, căci, prin ea, Doar să ajungă, va putea, La o cunoaștere deplină, Despre păcat și despre vină.” „Acuma, însă, peste fire, Apare o neprihănire Cari, de la Dumnezeu, sosește Și, fără legi, se dobândește. Despre aceasta, negreșit, Proroci – și Lege – ne-au vorbit. Ea e neprihănirea dată De Dumnezeu, și-i căpătată De către oamenii, de jos, Doar prin credința în Hristos. Ea-i, de la Dumnezeu, de sus, Și doar credința în Iisus, O va aduce, peste cel – Și celui care crede-n El – Fără nici o deosebire. Căci toți, precum e a lor fire, Ajuns-au de-au păcătuit Și-n felu-acesta, s-a vădit Cum că lipsiți au fost, mereu, De slava de la Dumnezeu. Acuma însă, socotiți Au fost cu toți, neprihăniți, Prin harul Său doar, care, iată Că este dat, fără de plată, Numai printr-o răscumpărare Ce vine de la El, și care – Așa după cum am mai spus – Se află în Hristos Iisus. Mai dinainte, Dumnezeu, Pe El, L-a rânduit, mereu, Să fie – pentru-ntreaga fire – O jertfă pentru ispășire, Doar prin credința arătată În al Lui sânge, căci vrea – iată – Să Își arate-n acest fel, Neprihănirea Sa, în El; Că nu a mai luat aminte La tot ce-a fost, mai înainte, Ci, cu vederea, a trecut Păcatele ce s-au făcut, În vremurile-acelea-n care, A dovedit, multă răbdare. Acum, în astă vreme – iată – Neprihănirea, Și-o arată, Astfel încât, neprihănit, Are să fie socotit Oricine – după cum am spus – Dacă va crede, în Iisus. Unde-i, acum, pricina care Laudă poate-aduce, oare? S-a dus, precum se înțelege. S-a dus; dar prin ce fel de lege? A faptelor? Nu-i cu putință! Prin legea dată de credință, Pentru că ea aduce tot Ceea ce faptele nu pot. Noi credem că, neprihănit, Acum, e omul, socotit, Doar prin credința arătată, Cari nu-i de fapta Legii dată.
Romani 3:9-28 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Și atunci? Avem noi vreun privilegiu? Nicidecum! Căci după cum am arătat mai înainte, și iudeii, și grecii sunt sub păcat, după cum este scris: „Nu este drept nici măcar unul. Nu este nimeni înțelept, nu este nimeni care să-l caute pe Dumnezeu. Toți au rătăcit, împreună s-au pervertit. Nu este nimeni care să facă binele, nu este nici măcar unul. Gâtlejul lor este un mormânt deschis, cu limbile lor înșală, venin de viperă [iese] de pe buzele lor. Gura lor e plină de blestem și amărăciune. Sunt sprinteni de picioare la vărsare de sânge. Ruină și nenorocire e pe drumurile lor și calea păcii nu o cunosc. Înaintea ochilor lor nu există frică de Dumnezeu”. Dar noi știm că ceea ce spune Legea o spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă și toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu, așa încât, prin faptele Legii, nu va fi justificat niciun om înaintea lui, căci prin Lege [vine] numai cunoașterea păcatului. Acum însă, dreptatea lui Dumnezeu s-a revelat în afara Legii, fiind mărturisită de Lege și de Profeți, acea dreptate a lui Dumnezeu care [vine] prin credința în Isus Cristos pentru toți aceia care cred, căci nu este deosebire. De fapt, toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu, dar sunt justificați în mod gratuit prin harul lui, prin răscumpărarea în Cristos Isus. Pe acesta Dumnezeu l-a pus ca jertfă de ispășire pentru ca, prin credința în sângele său, să-și arate dreptatea trecând cu vederea păcatele din trecut în timpul îngăduinței lui Dumnezeu, ca să arate dreptatea lui în timpul de acum, așa încât să fie drept și să-l justifice pe cel care crede în Isus. Unde este, așadar, [motivul] de laudă? Este exclus! Prin care Lege? A faptelor? Nicidecum, ci prin Legea credinței. Căci noi credem că omul este justificat prin credință, fără faptele Legii.
Romani 3:9-28 Noua Traducere Românească (NTR)
Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni? Nicidecum! Căci i-am acuzat deja pe toți, atât pe iudei, cât și pe greci, că sunt sub păcat, așa cum este scris: „Nu există niciun om drept, niciunul măcar! Nu există niciunul care să înțeleagă! Nu există niciunul care să-L caute pe Dumnezeu! Toți s-au rătăcit; au ajuns, cu toții, corupți. Nu mai există niciunul care să facă binele, niciunul măcar!“ „Gâtul le este un mormânt deschis; cu limbile lor ei înșală“. „Sub buzele lor este venin de viperă“. „Gura le este plină de blestem și amărăciune“. „Picioarele lor se grăbesc să verse sânge; prăpădul și nenorocirea se află pe căile lor și n-au cunoscut calea păcii“. „Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor!“. Dar știm că tot ce spune Legea, le spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă și întreaga lume să fie găsită răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu. Căci niciun om nu va fi îndreptățit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece, prin Lege, vine cunoașterea păcatului. Dar acum a fost arătată o dreptate a lui Dumnezeu, fără Lege, despre care se mărturisește prin Lege și Profeți, și anume dreptatea dată de Dumnezeu prin credința în Isus Cristos, pentru toți cei ce cred. Căci nu se face nicio diferență. Fiindcă toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu, dar sunt îndreptățiți fără plată, prin harul Lui, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus. Dumnezeu L-a înfățișat ca jertfă de ispășire, prin credința în sângele Lui, ca dovadă a dreptății Sale, căci Dumnezeu, în îngăduința Sa, trecuse cu vederea păcatele comise în trecut, pentru ca, în vremea de acum, să-Și dovedească dreptatea, în așa fel încât El să fie drept și să-l îndreptățească totodată pe cel ce are credință în Isus. Și atunci, unde este lauda? A fost înlăturată! Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței, deoarece noi considerăm că omul este îndreptățit prin credință, fără faptele Legii.
Romani 3:9-28 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toți, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat, după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toți s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înșele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem și de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sânge; prăpădul și pustiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.” Știm însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată și toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului. Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea și Prorocii – și anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire. Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui, căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, pentru ca, în vremea de acum, să-Și arate neprihănirea Lui în așa fel încât să fie neprihănit, și totuși să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credință, fără faptele Legii.