Romani 3:9-28

Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum! Fiindcă i-am învinuit deja pe toți, atât iudei, cât și greci, că sunt sub păcat, după cum este scris: Nu este niciun om drept, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să-L caute pe Dumnezeu. Toți s-au abătut și au ajuns netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, nici măcar unul. Mormânt deschis este gâtlejul lor; limbile lor rostesc înșelăciune; venin de viperă este sub buzele lor; gura le este plină de blestem și de amărăciune; grabnice sunt picioarele lor la vărsare de sânge; prăpăd și pustiire este în căile lor; și calea păcii n-au cunoscut-o: nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor. Știm însă că, ce spune Legea, pentru cei de sub Lege spune, pentru ca orice gură să fie astupată și întreaga lume să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu: căci prin faptele Legii nu va fi îndreptățit nimeni înaintea Lui, fiindcă prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului. Acum însă, fără Lege, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu – despre care dau mărturie Legea și Profeții – și anume dreptatea lui Dumnezeu prin credința în Isus Hristos, pentru toți cei ce cred. (Nu este nicio deosebire, căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.) Ei sunt îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a înfățișat ca mijloc de ispășire, prin sângele Lui – prin credință – ca să-Și dovedească dreptatea, căci Dumnezeu trecuse cu vederea păcatele săvârșite odinioară, în vremea îngăduinței lui Dumnezeu, ca să-Și dovedească dreptatea în vremea de acum, astfel încât să fie drept și să-l îndreptățească pe cel ce are credință în Isus. Unde este deci temeiul de laudă? S-a dus! Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței! Pentru că noi socotim că prin credință este îndreptățit omul, fără faptele Legii.