Romani 3:9-28

Și atunci? Avem noi vreun privilegiu? Nicidecum! Căci după cum am arătat mai înainte, și iudeii, și grecii sunt sub păcat, după cum este scris: „Nu este drept nici măcar unul. Nu este nimeni înțelept, nu este nimeni care să-l caute pe Dumnezeu. Toți au rătăcit, împreună s-au pervertit. Nu este nimeni care să facă binele, nu este nici măcar unul. Gâtlejul lor este un mormânt deschis, cu limbile lor înșală, venin de viperă [iese] de pe buzele lor. Gura lor e plină de blestem și amărăciune. Sunt sprinteni de picioare la vărsare de sânge. Ruină și nenorocire e pe drumurile lor și calea păcii nu o cunosc. Înaintea ochilor lor nu există frică de Dumnezeu”. Dar noi știm că ceea ce spune Legea o spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă și toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu, așa încât, prin faptele Legii, nu va fi justificat niciun om înaintea lui, căci prin Lege [vine] numai cunoașterea păcatului. Acum însă, dreptatea lui Dumnezeu s-a revelat în afara Legii, fiind mărturisită de Lege și de Profeți, acea dreptate a lui Dumnezeu care [vine] prin credința în Isus Cristos pentru toți aceia care cred, căci nu este deosebire. De fapt, toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu, dar sunt justificați în mod gratuit prin harul lui, prin răscumpărarea în Cristos Isus. Pe acesta Dumnezeu l-a pus ca jertfă de ispășire pentru ca, prin credința în sângele său, să-și arate dreptatea trecând cu vederea păcatele din trecut în timpul îngăduinței lui Dumnezeu, ca să arate dreptatea lui în timpul de acum, așa încât să fie drept și să-l justifice pe cel care crede în Isus. Unde este, așadar, [motivul] de laudă? Este exclus! Prin care Lege? A faptelor? Nicidecum, ci prin Legea credinței. Căci noi credem că omul este justificat prin credință, fără faptele Legii.