Marcu 10:1-31
Marcu 10:1-31 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Isus a plecat de acolo și a venit în ținutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s-au adunat din nou la El și, după obiceiul Său, a început iarăși să le învețe. Au venit la El fariseii și, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta. Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?” „Moise”, au zis ei, „a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărțire și s-o lase.” Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta. Dar, de la începutul lumii, Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă-sa. Și cei doi vor fi un singur trup. Așa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” În casă, ucenicii L-au întrebat iarăși asupra celor de mai sus. El le-a zis: „Oricine își lasă nevasta și ia pe alta de nevastă preacurvește față de ea și dacă o nevastă își lasă bărbatul și ia pe altul de bărbat preacurvește.” I-au adus niște copilași ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau. Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat și le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei. Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea!” Apoi i-a luat în brațe și i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei. Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui și L-a întrebat: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” „Pentru ce Mă numești bun?”, i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun, decât Unul singur: Dumnezeu. Cunoști poruncile: ‘Să nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înșeli; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.’” El I-a răspuns: „Învățătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinerețea mea.” Isus S-a uitat țintă la el, l-a iubit și i-a zis: „Îți lipsește un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ți crucea și urmează-Mă.” Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot, căci avea multe avuții. Isus S-a uitat împrejurul Lui și a zis ucenicilor Săi: „Cât de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții!” Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul și le-a zis: „Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu!” Ucenicii au rămas și mai uimiți și au zis unii către alții: „Cine poate atunci să fie mântuit?” Isus S-a uitat țintă la ei și le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputință la oameni, dar nu la Dumnezeu, pentru că toate lucrurile sunt cu putință la Dumnezeu.” Petru a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat.” Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau frați sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde pentru Mine și pentru Evanghelie și să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, frați, surori, mame, copii și holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viața veșnică. Mulți din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, și mulți din cei de pe urmă vor fi cei dintâi.”
Marcu 10:1-31 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Ridicându-se de acolo a venit în hotarele Iudeei, dincolo de Iordan. Acolo mulţimile s-au adunat iarăşi la El şi, după cum obişnuia, le învăţa iarăşi. Atunci s-au apropiat fariseii care, ca să-L ispitească, Îl întrebau dacă este îngăduit unui bărbat să îşi lase soţia. Iar El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?” Ei au răspuns: „Moise a îngăduit să-i scrie o carte de despărţire şi să o lase să plece.” El le-a zis: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta. Dar încă de la începutul creaţiei Dumnezeu i-a făcut să fie împreună bărbat şi femeie. De aceea, bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un singur trup. Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!” În casă însă, ucenicii L-au întrebat iarăşi despre aceasta. Iar El le-a zis: „Oricine, dacă îşi va lăsa soţia şi îşi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea. Iar femeia, dacă îşi va lăsa soţul şi îşi va lua alt bărbat, săvârşeşte adulter.” Odată au adus la El nişte copii ca să-şi pună mâinile peste ei, iar ucenicii îi certau. Şi văzându-i Iisus, s-a mâhnit şi le-a zis: „Lăsaţi copiii să vină la Mine! Nu-i opriţi, căci a unora ca ei este Împărăţia lui Dumnezeu! Adevărat vă spun, dacă cineva nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea.” Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-şi mâinile peste ei. Pe când ieşea în drum, a alergat către El cineva şi, îngenunchind înaintea Lui, I-a zis: „Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” Iisus i-a spus: „De ce îmi zici bun? Nimeni nu este bun, în afară de Dumnezeu. Ştii poruncile: Să nu ucizi! Să nu săvârşeşti adulter! Să nu dai mărturie mincinoasă! Să nu înşeli pe nimeni! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta! ” El I-a zis: „Învăţătorule, pe toate acestea le-am păzit din tinereţea mea.” Iar Iisus, privind la el, l-a îndrăgit şi i-a zis: „Un singur lucru îţi mai lipseşte: Du-te, vinde tot ce ai şi dă săracilor şi vei avea o comoară în cer. Şi apoi vino şi urmează-mi.” El însă, s-a întristat auzind aceste cuvinte şi a plecat mâhnit, căci avea multe averi. Atunci Iisus, uitându-se în jur, le-a spus ucenicilor Săi: „Cât de greu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au averi!” Şi ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui. Iisus vorbind iarăşi, le-a zis: „Fiilor, cât de greu se intră în Împărăţia lui Dumnezeu. Mai uşor i-ar fi unei frânghii să treacă prin urechile acului decât unui bogat să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.” Iar ei, înspăimântându-se şi mai mult, ziceau unii către alţii: „Şi cine poate să se mântuiască?” Privind la ei, Iisus a zis: „La oameni este cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Fiindcă la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.” Petru a început să-i zică: „Iată, noi am lăsat toate şi Te-am urmat.” Iisus a zis: „Adevărat vă spun, nu este nimeni din cei care şi-au lăsat casă, fraţi, surori, mamă sau tată, copii sau ţarine pentru Mine şi pentru evanghelie şi care să nu ia însutit acum, în vremea aceasta de prigoniri: şi case, şi fraţi, şi surori, şi mame, şi copii, şi pământuri, iar în veacul care vine, viaţa veşnică. Şi mulţi dintre cei dintâi vor fi ultimii şi ultimii vor fi primii.”
Marcu 10:1-31 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și s-a sculat de acolo și a venit în ținuturile Iudeii prin partea de dincolo a Iordanului: și din nou au mers mulțimi la el; și așa cum era obișnuit, i-a învățat din nou. Și fariseii au venit la el și l-au întrebat, ispitindu-l: Este legiuit unui bărbat să divorțeze de soția lui? Iar el a răspuns și le-a zis: Ce v-a poruncit Moise? Și au spus: Moise a permis să scrie o carte de despărțire și să divorțeze de ea. Iar Isus a răspuns și le-a zis: Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris el acest precept. Dar de la începutul creației Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască. Din această cauză va lăsa un bărbat pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa. Și cei doi vor fi un singur trup; așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. De aceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă. Și în casă, discipolii lui l-au întrebat din nou despre același lucru. Iar el le-a spus: Oricine va divorța de soția lui și se va căsători cu alta, comite adulter împotriva ei. Și dacă o femeie va divorța de soțul ei și va fi căsătorită cu altul, ea comite adulter. Și i-au adus copilași ca să îi atingă, dar discipolii i-au mustrat pe aceia care îi aduceau. Iar Isus, văzând, s-a supărat foarte mult și le-a spus: Lăsați copilașii să vină la mine și nu îi opriți; fiindcă a unora ca ei este împărăția lui Dumnezeu. Adevărat vă spun: Oricine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nicidecum nu va intra în ea. Și luându-i în brațe, și-a pus mâinile peste ei și i-a binecuvântat. Și după ce a ieșit la drum, a venit unul alergând și a îngenuncheat înaintea lui și l-a întrebat: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață eternă? Iar Isus i-a spus: De ce mă numești bun? Nimeni nu este bun decât unul, adică, Dumnezeu. Poruncile le cunoști: Să nu comiți adulter, Să nu ucizi, Să nu furi, Să nu aduci mărturie falsă, Să nu înșeli, Să onorezi pe tatăl tău și pe mama ta. Iar el a răspuns și i-a zis: Învățătorule, toate acestea le-am păzit din tinerețea mea. Atunci Isus, privindu-l, l-a iubit și i-a spus: Un lucru îți lipsește; du-te, vinde orice ai și dă săracilor și vei avea tezaur în cer; și ridicând crucea, vino și urmează-mă. Iar el s-a întristat la acel cuvânt și a plecat mâhnit, pentru că avea multe averi. Și Isus uitându-se împrejur, le-a spus discipolilor săi: Cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei ce au bogății. Și discipolii au fost înmărmuriți la cuvintele lui. Iar Isus răspunde din nou și le zice: Copii, cât de greu este pentru cei ce se încred în bogății să intre în împărăția lui Dumnezeu. Este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un om bogat în împărăția lui Dumnezeu. Și au fost înmărmuriți peste măsură, spunând între ei: Atunci cine poate fi salvat? Și Isus uitându-se la ei, spune: La oameni este imposibil, dar nu la Dumnezeu; căci la Dumnezeu toate sunt posibile. Atunci Petru a început să îi spună: Iată, noi am lăsat toate și te-am urmat. Iar Isus a răspuns și a zis: Adevărat vă spun: Nu este niciun om care a lăsat casă, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soție, sau copii, sau pământuri, din cauza mea și a evangheliei, Și care să nu primească cumva însutit acum în acest timp, case și frați și surori și mame și copii și pământuri, cu persecuții; și în lumea ce vine, viață eternă. Dar mulți care sunt cei dintâi vor fi cei de pe urmă și cei de pe urmă vor fi cei dintâi.
Marcu 10:1-31 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Isus a plecat de acolo și a venit în ținutul Iudeei, dincolo de Iordan. Mulțimile s‑au adunat din nou la El și, după obiceiul Său, a început iarăși să‑i învețe pe oameni. Au venit la El niște farisei și, ca să‑L ispitească, L‑au întrebat dacă unui bărbat îi este îngăduit să‑și lase soția. Drept răspuns, El le‑a zis: „Ce v‑a poruncit Moise?” „Moise”, au zis ei, „a îngăduit ca bărbatul să scrie un act de despărțire și s‑o lase .” Isus le‑a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v‑a scris Moise porunca aceasta. Dar, la începutul creației, parte bărbătească și parte femeiască i‑a făcut . De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup. Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup . Așadar, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.” În casă, ucenicii L‑au întrebat despre acest lucru. El le‑a zis: „Oricine își lasă soția și se căsătorește cu alta săvârșește adulter împotriva ei. Și dacă femeia își lasă bărbatul și se căsătorește cu altul, săvârșește adulter.” I‑au adus niște copilași ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii i‑au certat [pe cei ce îi aduceau]. Când a văzut Isus acest lucru, S‑a mâniat și le‑a zis: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu‑i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei! Adevărat vă spun că cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea!” Apoi, luându‑i în brațe, i‑a binecuvântat punându‑Și mâinile peste ei. Când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui și L‑a întrebat: „Bunule învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” „De ce Mă numești bun?”, i‑a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. Știi poruncile: să nu ucizi ; să nu săvârșești adulter ; să nu furi ; să nu depui mărturie mincinoasă ; să nu înșeli; să‑i cinstești pe tatăl tău și pe mama ta .” El I‑a răspuns: „Învățătorule, pe toate acestea le‑am păzit din tinerețea mea.” Isus, uitându‑Se cu dragoste la el, i‑a zis: „Un lucru îți mai lipsește: du‑te, vinde tot ce ai și dă‑le săracilor, și vei avea o comoară în cer. Apoi vino, [ia‑ți crucea] și urmează‑Mă!” Întristat de aceste cuvinte, omul acela a plecat mâhnit de tot, căci avea multe averi. Isus S‑a uitat în jur și le‑a zis ucenicilor Săi: „Cât de greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au averi!” Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul și le‑a zis: „Copii, cât de greu este [pentru cei ce se încred în avuții] să intre în Împărăția lui Dumnezeu! Mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu!” Ucenicii erau peste măsură de uluiți și ziceau unii către alții: „Atunci, cine poate să fie mântuit?” Isus i‑a țintuit cu privirea și le‑a zis: „La oameni este cu neputință, dar nu la Dumnezeu, căci la El toate sunt cu putință!” Petru a început să‑I zică: „Iată, noi am lăsat totul și Te‑am urmat.” Isus i‑a răspuns: „Adevărat vă spun: nu este nimeni care să fi lăsat casă, frați, surori, mamă, tată, [soție,] copii sau ogoare pentru Mine și pentru Evanghelie și să nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, frați, surori, mame, copii și ogoare, împreună cu prigoniri, iar în veacul care vine, viața veșnică. Mulți dintre cei dintâi vor fi cei de pe urmă, și mulți dintre cei de pe urmă vor fi cei dintâi.”
Marcu 10:1-31 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Isus a plecat de acolo și a venit în ținutul Iudeei, dincolo de Iordan. Gloatele s-au adunat din nou la El și, după obiceiul Său, a început iarăși să le învețe. Au venit la El fariseii și, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă îi este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta. Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?” „Moise”, au zis ei, „a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărțire și s-o lase.” Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta. Dar, de la începutul lumii, «Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască. De aceea îi va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa. Și cei doi vor fi un singur trup.» Așa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă!” În casă ucenicii L-au întrebat iarăși asupra celor de mai sus. El le-a zis: „Oricine își lasă nevasta și o ia pe alta de nevastă preacurvește față de ea; și dacă o nevastă își lasă bărbatul și îl ia pe altul de bărbat preacurvește.” I-au adus niște copilași ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii i-au certat pe cei ce îi aduceau. Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat și le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei! Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea!” Apoi i-a luat în brațe și i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei. Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui și L-a întrebat: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” „Pentru ce Mă numești bun?”, i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. Cunoști poruncile: să nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înșeli; să-i cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.” El I-a răspuns: „Învățătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinerețea mea.” Isus S-a uitat țintă la el, l-a iubit și i-a zis: „Îți lipsește un lucru: du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer! Apoi vino, ia-ți crucea și urmează-Mă!” Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot, căci avea multe avuții. Isus S-a uitat împrejurul Lui și le-a zis ucenicilor Săi: „Cât de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții!” Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul și le-a zis: „Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” Ucenicii au rămas și mai uimiți și au zis unii către alții: „Cine poate atunci să fie mântuit?” Isus S-a uitat țintă la ei și le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputință la oameni, dar nu la Dumnezeu, pentru că toate lucrurile sunt cu putință la Dumnezeu.” Petru a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat.” Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau frați sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde pentru Mine și pentru Evanghelie și să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult case, frați, surori, mame, copii și holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viața veșnică. Mulți din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, și mulți din cei de pe urmă vor fi cei dintâi.”
Marcu 10:1-31 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Isus a plecat de acolo și a venit în zona provinciei Iudeea, dincolo de Iordan. S-au adunat din nou foarte mulți oameni la El; și conform obiceiului pe care îl avea, a început să îi învețe. În acest timp, Isus a fost vizitat de niște farisei. Aceia, ca să Îl testeze, L-au întrebat dacă îi este permis unui bărbat căsătorit să divorțeze. Răspunzându-le, Isus le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?” Ei au spus: „Moise a permis bărbatului să scrie un certificat de divorț și apoi să își abandoneze soția.” Isus le-a zis: „Moise v-a lăsat scrisă această poruncă din cauza insensibilității inimii voastre; dar de la începutul Creației, Dumnezeu l-a conceput pe om să existe împreună ca bărbat și femeie. Conform acestei legi, omul își formează o familie unindu-se în căsătorie cu soția lui, după ce fiecare dintre ei s-a desprins de familia tatălui și a mamei lui. Astfel, cei doi devin (ca) un singur organism. Deci nu mai sunt doi, ci formează împreună un întreg. De aici rezultă că omul nu are voie să distrugă acest întreg conceput inițial de Dumnezeu și pus în practică prin consimțământul celor doi soți.” Atunci când au intrat în casă, discipolii L-au abordat pe Isus în legătură cu subiectul divorțului. El le-a zis: „Oricine divorțează și se căsătorește cu altă femeie, comite adulter față de fosta lui soție; și același lucru se întâmplă dacă o soție divorțează și se căsătorește apoi cu alt bărbat: va comite adulter față de soțul inițial.” Lui Isus I-au fost aduși niște copii ca să Se atingă de ei. Dar discipolii au făcut reproșuri celor care îi aduceau. Observând ce se întâmplă, Isus S-a mâniat și le-a zis: „Lăsați-i pe copii să vină la Mine! Să știți că Regatul lui Dumnezeu aparține celor care sunt asemănători acestora; deci nu îi opriți din intenția lor! Vă asigur că nimeni nu va intra în Regatul lui Dumnezeu dacă nu îl va primi așa cum o face un copil!” Apoi i-a luat în brațe pe rând și Și-a pus mâinile peste ei, binecuvântându-i. Tocmai când urma să plece din acel loc, a venit la Isus un om alergând. Ajuns în fața Lui, a îngenuncheat și L-a întrebat: „Bunule Învățător, ce să fac ca să obțin viața eternă?” Isus i-a zis: „De ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun cu excepția lui Dumnezeu. În al doilea rând, cunoști poruncile care spun să nu comiți adulter, să nu comiți crimă, să nu furi, să nu faci o afirmație mincinoasă, să nu înșeli și să îți respecți tatăl și mama.” El I-a răspuns: „Învățătorule, toate aceste cerințe le-am respectat cu atenție încă din adolescență.” Isus l-a privit direct în față, l-a iubit și i-a răspuns: „Nu ai îndeplinit toate condițiile. Primul lucru pe care-ți cer să îl mai faci este să te duci și să vinzi tot ce ai și să dai apoi săracilor banii obținuți din această vânzare. Astfel, vei avea o comoară în cer. Apoi trebuie să îți iei crucea și să Mă urmezi.” Dezamăgit și profund afectat de acest răspuns, omul care venise la Isus a plecat total întristat, pentru că era proprietarul multor averi. Isus a privit în jurul Lui și S-a adresat discipolilor, zicând: „Va fi foarte dificil pentru cei bogați să intre în Regatul lui Dumnezeu.” Discipolii au rămas surprinși de această afirmație a lui Isus. El a continuat, zicându-le: „Dragii Mei, de fapt, le va fi dificil să intre în Regatul lui Dumnezeu celor care speră să rezolve totul cu ajutorul bogățiilor. Mai ușor va trece o cămilă prin urechea unui ac, decât va intra un om bogat în Regatul lui Dumnezeu.” Discipolii lui Isus au rămas și mai surprinși și au zis între ei: „Dacă aceasta este realitatea, cine poate atunci să fie salvat?” Isus i-a privit în față și le-a zis: „Da, este imposibil omului; dar nu și lui Dumnezeu. Pentru că lui Dumnezeu toate lucrurile Îi sunt posibile.” Petru a început să vorbească și a zis: „Vezi că noi am lăsat totul și am mers după Tine…” Isus a răspuns: „Să știți că toți cei care au lăsat pentru Mine și pentru Vestea Bună: casă, frați, surori, tată, mamă, soție, copii, preocupări agricole, vor primi acum, de o sută de ori mai mult: case, frați, surori, mame, copii și activități agricole, împreună cu persecuții; iar în viitor, viața eternă. Vor fi mulți care din primii vor ajunge să fie ultimii; și mulți dintre cei care vor fi ultimii, vor ajunge să fie primii.”
Marcu 10:1-31 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
După ce a sfârșit Iisus, Să spună ce avea de spus, S-a strămutat, din Galileea, Și a venit să stea-n Iudeea, Peste Iordan. A fost urmat De multă gloată. El le-a dat Învățătura Lui. Veniră Și Farisei, de-L ispitiră; Ei, pe Iisus, L-au întrebat, Dacă-i permis, unui bărbat, Ca soața, să își părăsească. Când au sfârșit ei să vorbească, Iisus le-a zis: „Voi n-ați citit, Ceea ce Moise-a poruncit?” „Ba da, căci noi le știm pe toate! Moise a zis că soțul poate, Soția, să își părăsească, Dar, mai întâi, să-i dăruiască O carte, pentru despărțire – Deci, un înscris, spre-a lumii știre.” „Doar pentru voi”, Iisus le-a zis, „Astă poruncă, Moise-a scris, Căci aveți inima-mpietrită. Dar când a fost lumea zidită, „Domnul, o parte bărbătească, Făcu, și una femeiască. De-aceea, omul va lăsa, Pe tatăl și pe mama sa, De soața lui să se lipească, Și-un singur trup s-alcătuiască.” Deci, ascultați cuvântul Meu: Ceea ce Domnul Dumnezeu A-mpreunat, să nu despartă Omul, voind o altă soartă!” În casă, când intră Iisus, Asupra celor ce s-au spus, De ucenici, fost-a-ntrebat. Iisus, acest răspuns, le-a dat: „Cel cari nevasta-și părăsește, Ca să-și ia alta, preacurvește; Și soața o să preacurvească, De soțul o să-și părăsească.” Niște copii au fost aduși Și-apoi, în față, I-au fost duși, Să-și pună, mâna, peste ei. Dar ucenicii, pe acei Care, copiii, au adus, Certatu-i-au. Atunci, Iisus, Pe ucenici, S-a mâniat Și-a zis, privindu-i supărat: „Lăsați copiii, nu-i opriți! – La Mine, copilași, veniți! – Fiindcă a cerurilor Împărăție e a lor. Împărăția Domnului, Nu va fi dată omului, Decât atunci când va să știe Precum e un copil să fie, Și-asemeni lui, să o primească. Altfel, nu o s-o dobândească Și nu va intra-n veci, în ea, Oricât de mult, omul ar vrea.” El, pe copii, i-a-mbrățișat Și-apoi i-a binecuvântat. Iisus, să plece, a voit, Când tocmai, iată, s-a ivit Un tânăr. El a alergat, În fața Lui s-a închinat Și-a zis, privindu-L rugător: „O, bunule Învățător, Ce trebuie să-ndeplinesc, Ca viață-n veci, să dobândesc?” „De ce Mă numești bun? Mereu, Singurul Bun, e Dumnezeu. Cât despre ce M-ai întrebat, Poruncile care s-au dat, Cred că le știi: să nu curvești, Să nu ucizi, să nu mințești, Să nu furi și să nu înșeli. Evită astfel de greșeli, Și-apoi, părinții să-ți cinstești, Căci astfel, viață dobândești.” Omul a zis, către Iisus: „Eu am păzit, tot ce mi-ai spus, Din tinerețe, ne-ncetat.” Iisus a mai adăugat, După ce, țintă, l-a privit: „De-un lucru doar, mai ești lipsit. Du-te și vinde tot ce ai, Și-apoi, la cei săraci, să dai. Așa, o să-ți aduni, în cer, Comorile. Atât îți cer! De n-ai nimic a te mai ține, Ia-ți crucea, și hai după Mine!” Când tânărul a auzit, Aceste vorbe, a-mpietrit Și tare s-a mai întristat, Căci el era foarte bogat. Iisus a zis, către ai Lui: „Greu îi va fi bogatului, La Domnul, în Împărăție S-ajungă, ca intrat să fie.” Discipolii, uimiți, erau De toate câte le-auzeau. Iisus, vorbirea, și-a urmat: „Greu este, pentru cel bogat, Care se-ncrede-n bogăție, Să intre, în Împărăție, La Dumnezeu. Mult mai ușor, Să treacă, li-e cămilelor, Chiar prin urechea acului, Decât îi e bogatului Să intre-n cer, la Dumnezeu – Bogaților le va fi greu!” Când ucenici-au auzit, Au întrebat: „Dar, mântuit, Cine va fi?” Atunci Iisus, Discipolilor Săi, le-a spus: „La oameni, ce-i cu neputință, La Dumnezeu e cu putință.” Petru a spus, nedumerit: „Iată că noi am părăsit Tot ce-am avut, și Te-am urmat.” Iisus a zis: „Adevărat Vouă vă spun, că orișicine, De părăsește, pentru Mine Și pentru Evanghelia care Eu o vestesc azi, tot ce are – Casă sau frați, mamă sau tată, Soață, surori, holdă bogată – O să primească însutit Tot ceea ce a părăsit – Casă sau frați, mamă sau tată, Soață, surori, holdă bogată. De prigoniri vor fi-nsoțite Acestea, și sunt dăruite Chiar în acest veac, tuturor. Apoi, în veacul viitor, Din viața lor vremelnică, Vor trece-n viață veșnică. Mulți, dintre cei dintâi de-acum, Cei de pe urmă-or fi; precum, Cei de pe urmă au să vie Și cei dintâi, ei au să fie.”
Marcu 10:1-31 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Ridicându-se de acolo, a plecat în ținuturile Iudeii, dincolo de Iordán, iar mulțimile au venit împreună din nou în jurul lui. Și iarăși, după cum îi era obiceiul, le învăța. Atunci s-au apropiat fariseii și, ca să-l pună la încercare, îl întrebau dacă îi este permis unui bărbat să-și lase femeia. [Isus], răspunzând, le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?”. I-au spus: „Moise a permis să scrie un act de despărțire și s-o lase”. Isus le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta. Însă, de la începutul creației, [Dumnezeu] «i-a făcut bărbat și femeie; de aceea omul își va părăsi tatăl și mama și se va uni cu soția lui și cei doi vor fi un singur trup», astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!”. Acasă, discipolii l-au întrebat din nou despre aceasta. El le-a spus: „Oricine își lasă femeia și se căsătorește cu alta comite adulter cu ea. Și dacă ea, lăsându-și bărbatul, se căsătorește cu un altul, comite adulter”. Îi aduceau copii ca să-i atingă, dar discipolii îi certau. Văzând aceasta, Isus a fost cuprins de indignare și le-a spus: „Lăsați copiii să vină la mine, nu le interziceți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu! Adevăr vă spun, cine nu primește împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea”. Și, luându-i în brațe, îi binecuvânta punându-și mâinile peste ei. Când pleca la drum, un om a venit în fugă și, îngenunchind, l-a întrebat: „Învățătorule bun, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?”. Isus i-a zis: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai Dumnezeu. Cunoști poruncile: «Să nu ucizi! Să nu comiți adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Să nu înșeli! Cinstește pe tatăl tău și pe mama [ta]!»”. Atunci el i-a zis: „Învățătorule, toate acestea le-am păzit din tinerețea mea”. Isus, privindu-l fix, l-a îndrăgit și i-a spus: „Un lucru îți lipsește: mergi, vinde ceea ce ai și dă săracilor și vei avea comoară în cer, apoi vino și urmează-mă!”. Întristat de acest cuvânt, el a plecat abătut, pentru că avea multe bogății. Atunci, privind în jur, Isus le-a spus discipolilor săi: „Cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei care au bogății!”. Discipolii se mirau de cuvintele lui. Dar Isus, luând din nou cuvântul, le-a zis: „Copii, cât de greu este să se intre în împărăția lui Dumnezeu! Mai ușor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu”. Iar ei erau peste măsură de uluiți și spuneau între ei: „Atunci, cine se poate mântui?”. Privindu-i, Isus le-a spus: „Pentru oameni este imposibil, nu însă pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate sunt posibile”. Petru a început să-i spună: „Iată, noi am lăsat toate și te-am urmat!”. Isus i-a zis: „Adevăr vă spun că nu este nimeni care a lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ogoare pentru mine și pentru evanghelie și să nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, frați, surori, mame, copii și ogoare, dar și persecuții, iar în veacul care va veni, viața veșnică. Și mulți dintre primii vor fi ultimii, iar ultimii vor fi primii”.
Marcu 10:1-31 Noua Traducere Românească (NTR)
Apoi a plecat de acolo și a venit în regiunile Iudeei și dincolo de Iordan. Mulțimile s-au adunat din nou în jurul Lui, iar El, așa cum Îi era obiceiul, a început iarăși să-i învețe. Niște farisei au venit la El ca să-L pună la încercare și L-au întrebat dacă îi este îngăduit unui soț să divorțeze de soția lui. Isus, răspunzând, le-a zis: ‒ Ce v-a poruncit Moise? Ei au zis: ‒ Moise a dat voie ca soțul să-i scrie soției o scrisoare de despărțire și să divorțeze de ea. Dar Isus le-a zis: ‒ Din cauza inimilor voastre împietrite v-a scris el această poruncă, însă la începutul creației Dumnezeu „i-a făcut bărbat și femeie“. „De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, iar cei doi vor fi un singur trup“. Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă! În casă, ucenicii L-au întrebat iarăși cu privire la aceasta. El le-a zis: „Oricine divorțează de soția lui și se căsătorește cu alta comite adulter împotriva ei. Și dacă o soție divorțează de soțul ei și se căsătorește cu altul, comite adulter“. I-au adus niște copilași, ca să Se atingă de ei, dar ucenicii i-au mustrat. Isus însă, când a văzut acest lucru, S-a indignat și le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine! Nu-i opriți, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei! Adevărat vă spun că, oricine nu primește Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nicidecum nu va intra în ea!“. Apoi i-a luat în brațe și i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei. Tocmai când pornea la drum, a alergat la El un om care a căzut în genunchi înaintea Lui și L-a întrebat: ‒ Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? Isus i-a zis: ‒ De ce Mă numești „bun“? Nimeni nu este bun, decât Unul: Dumnezeu. Cunoști poruncile: „Să nu ucizi“, „Să nu comiți adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Să nu păgubești pe nimeni“, „Să-ți respecți tatăl și mama“. El I-a spus: ‒ Învățătorule, pe toate acestea le-am păzit încă din tinerețea mea. Uitându-Se la el, Isus l-a îndrăgit și i-a zis: ‒ Îți lipsește un singur lucru: du-te, vinde tot ce ai și dă săracilor, și vei avea astfel o comoară în Cer. Apoi vino și urmează-Mă! Mâhnit de aceste cuvinte, a plecat întristat, pentru că avea multe averi. Isus a privit în jur și le-a zis ucenicilor Săi: ‒ Cât de greu este pentru cei ce au bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus le-a zis iarăși: ‒ Copii, cât de greu este pentru cei ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! Este mai ușor să treacă o cămilă prin deschizătura acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu! Ei au rămas și mai uimiți și și-au zis unii altora: ‒ Atunci cine poate fi mântuit? Uitându-Se la ei, Isus a zis: ‒ Este imposibil pentru oameni, dar nu și pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile. Petru a început să-I zică: ‒ Iată, noi am lăsat totul și Te-am urmat. Isus a răspuns: ‒ Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau terenuri de dragul Meu și de dragul Evangheliei și care să nu primească acum, în vremea aceasta, de o sută de ori mai mult case, frați, surori, mame, copii și terenuri, împreună cu persecuții, iar în veacul care vine, viață veșnică. Dar mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.