Marcu 10
10
Căsătoria și divorțul
(Mt 19,1-9)
1Ridicându-se de acolo, a plecat în ținuturile Iudeii, dincolo de Iordán, iar mulțimile au venit împreună din nou în jurul lui. Și iarăși, după cum îi era obiceiul, le învăța. 2Atunci s-au apropiat fariseii și, ca să-l pună la încercare, îl întrebau dacă îi este permis unui bărbat să-și lase femeia. 3[Isus], răspunzând, le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?”. 4I-au spus: „Moise a permis să scrie un act de despărțire și s-o lase”. 5Isus le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta. 6Însă, de la începutul creației, [Dumnezeu] «i-a făcut bărbat și femeie; 7de aceea omul își va părăsi tatăl și mama și se va uni cu soția lui#10,7 În unele manuscrise importante este omis: „și se va uni cu soția lui”. 8și cei doi vor fi un singur trup», astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. 9Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!”. 10Acasă, discipolii l-au întrebat din nou despre aceasta. 11El le-a spus: „Oricine își lasă femeia și se căsătorește cu alta comite adulter cu ea. 12Și dacă ea, lăsându-și bărbatul, se căsătorește cu un altul, comite adulter”#10,12 După Dt 24,1-4, bărbatul putea să-și lase femeia pentru un motiv de desfrânare, dându-i un act de despărțire încheiat în prezența a doi martori, purtând numele, data și localitatea, semnat și înmânat direct soției, cu aceste cuvinte: „Eu te las… astfel încât tu ești liberă să te căsătorești cu bărbatul pe care îl vrei și nimeni nu va putea să te împiedice de acum și întotdeauna”. Existau pe timpul lui Isus două tendințe de a interpreta motivul despărțirii. Școala lui Shammày admitea ca unic motiv infidelitatea soției în căsătorie. Școala lui Hillèl lua în considerare expresia din Deuteronom: „Dacă ea nu mai are trecere înaintea ta”, interpretând-o în sens mult mai larg; era suficient ca femeia să ardă mâncarea. Pentru rabbí Aqíba era suficient dacă bărbatului nu-i mai plăcea femeia. Isus nu se lasă antrenat în dispute juridice ca rabinii, ci se pronunță fără echivoc împotriva divorțului. Bărbatul nu are dreptul să lase femeia, pentru că o împinge spre adulter. Argumentul fariseilor că Moise ar fi permis despărțirea este respins de Isus, care apelează la un principiu anterior permisiunii lui Moise: planul lui Dumnezeu..
Isus și copiii
(Mt 19,13-15; Lc 18,15-17)
13Îi aduceau copii ca să-i atingă, dar discipolii îi certau. 14Văzând aceasta, Isus a fost cuprins de indignare și le-a spus: „Lăsați copiii să vină la mine, nu le interziceți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu! 15Adevăr vă spun, cine nu primește împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea”. 16Și, luându-i în brațe, îi binecuvânta punându-și mâinile peste ei.
Tânărul bogat
(Mt 19,16-30; Lc 18,18-30)
17Când pleca la drum, un om a venit în fugă și, îngenunchind, l-a întrebat: „Învățătorule bun, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?”. 18Isus i-a zis: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai Dumnezeu. 19Cunoști poruncile: «Să nu ucizi! Să nu comiți adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Să nu înșeli!#10,19 Unele manuscrise omit: „Să nu înșeli!”, probabil armonizare cu Mt 19,18 și Lc 18,20. Cinstește pe tatăl tău și pe mama [ta]!»”. 20Atunci el i-a zis: „Învățătorule, toate acestea le-am păzit din tinerețea mea”#10,20 La evrei, copilul devenea responsabil pentru faptele sale când împlinea 12 ani.. 21Isus, privindu-l fix, l-a îndrăgit și i-a spus: „Un lucru îți lipsește: mergi, vinde ceea ce ai și dă săracilor și vei avea comoară în cer, apoi vino și urmează-mă!”. 22Întristat de acest cuvânt, el a plecat abătut#10,22 Sau „trist”., pentru că avea multe bogății#10,22 Lit.: „proprietăți”..
23Atunci, privind în jur, Isus le-a spus discipolilor săi: „Cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei care au bogății!”. 24Discipolii se mirau de cuvintele lui. Dar Isus, luând din nou cuvântul, le-a zis: „Copii, cât de greu este să se intre în împărăția lui Dumnezeu!#10,24 Multe manuscrise prezintă varianta: „Cât de greu este pentru cei care-și pun încrederea în bogății să intre în împărăția lui Dumnezeu!”. 25Mai ușor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu”. 26Iar ei erau peste măsură de uluiți și spuneau între ei: „Atunci, cine se poate mântui?”. 27Privindu-i, Isus le-a spus: „Pentru oameni este imposibil, nu însă pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate sunt posibile”.
28Petru a început să-i spună: „Iată, noi am lăsat toate și te-am urmat!”. 29Isus i-a zis: „Adevăr vă spun că nu este nimeni care a lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ogoare pentru mine și pentru evanghelie 30și să nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, frați, surori, mame, copii și ogoare, dar și persecuții, iar în veacul care va veni, viața veșnică. 31Și mulți dintre primii vor fi ultimii, iar ultimii vor fi primii”#10,31 Lit.: „mulți, fiind primii, vor fi ultimii, și ultimii, primii”..
A treia anunțare a morții și învierii lui Isus
(Mt 20,17-19; Lc 18,31-34)
32Erau pe drum, urcând spre Ierusalím, iar Isus mergea înaintea lor. Ei erau uimiți, iar cei care veneau în urmă erau cuprinși de teamă. Luându-i din nou pe cei doisprezece, a început să le vorbească despre cele ce aveau să i se întâmple: 33„Iată, urcăm la Ierusalím și Fiul Omului va fi dat pe [mâna] arhiereilor și a cărturarilor; îl vor condamna la moarte și-l vor da pe [mâna] păgânilor. 34Aceștia își vor bate joc de el, îl vor scuipa, îl vor biciui și-l vor ucide, dar după trei zile va învia”.
Cererea fiilor lui Zebedéu
(Mt 20,20-23)
35Iacób și Ioan, fiii lui Zebedéu, s-au apropiat de el și i-au spus: „Învățătorule, vrem să faci pentru noi ceea ce îți cerem”. 36El le-a spus: „Ce vreți să fac pentru voi?”. 37Atunci ei i-au spus: „Fă-ne#10,37 Lit.: „dă-ne!”. să stăm unul la dreapta și altul la stânga ta în gloria ta!”. 38Dar Isus le-a spus: „Nu știți ce cereți. Puteți să beți potirul pe care-l beau eu sau să vă botezați cu botezul cu care eu sunt botezat?”. 39Ei i-au spus: „Putem”. Iar Isus le-a zis: „Potirul pe care-l beau eu îl veți bea, iar cu botezul cu care sunt botezat eu veți fi botezați. 40Însă a sta la dreapta sau la stânga mea nu ține de mine să dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit”.
Cel mai mare trebuie să slujească
(Mt 20,29-34; Lc 22,24-27)
41Când au auzit, cei zece au fost cuprinși de indignare față de Iacób și Ioan. 42Chemându-i la sine, Isus le-a spus: „Voi știți că cei care sunt considerați conducători ai popoarelor le domină și cei mari dintre ei își fac simțită puterea asupra lor. 43Dar între voi să nu fie așa! Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru 44și cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor! 45Pentru că nici Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți”.
Vindecarea orbului din Ierihón
(Mt 20,29-34; Lc 18,35-43)
46Și au venit la Ierihón. Ieșind din Ierihón cu discipolii săi și cu o mulțime numeroasă#10,46 Lit.: „suficient [de mare]”., un cerșetor orb, Bartiméu#10,46 Este un cuvânt de origine aramaică. Etimologic ar putea însemna „fiul necuratului” sau „fiul orbului”., fiul lui Timéu, stătea lângă drum. 47Auzind că este Isus din Nazarét, a început să strige și să spună: „Fiul lui Davíd, Isuse, îndură-te de mine!”. 48Mulți îl certau ca să tacă, însă el striga și mai tare#10,48 Lit.: „mult”.: „Fiul lui Davíd, îndură-te de mine!”. 49Oprindu-se, Isus a spus: „Chemați-l!”. Și l-au chemat pe orb, spunându-i: „Curaj, ridică-te, te cheamă!”. 50Iar el, aruncându-și haina, a sărit în picioare și a venit la Isus. 51Isus, întrebându-l, i-a zis: „Ce vrei să fac pentru tine?”. Orbul i-a spus: „Rabbuní#10,51 Este un titlu acordat unei persoane stimate pentru știința și autoritatea acesteia. În aramaică înseamnă „Marele meu”, „Domnul meu”, „Învățătorule”., să-mi recapăt vederea”. 52Atunci Isus i-a zis: „Mergi, credința ta te-a mântuit!”. Îndată și-a recăpătat vederea și îl urma pe cale. #3,5; 6,52 #Gen 1,27 #Gen 2,24 #Mt 5,32 #Lc 16,18 #1Cor 7,10-11 #Ex 20,12-16 #Dt 5,16-20 #Mt 6,20 #Lc 12,33 #Mc 4,19 #Iob 42,2 #Mc 14,36 #Mt 20,16 #Lc 13,30 #10,51 #Lc 12,50 #Fap 12,2 #1Tim 2,5-6 #Mt 9,27 #15,22 #Mt 9,22 #Mc 5,34 par. #Lc 7,50; 17,19
Selectat acum:
Marcu 10: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
