După ce a sfârșit Iisus,
Să spună ce avea de spus,
S-a strămutat, din Galileea,
Și a venit să stea-n Iudeea,
Peste Iordan. A fost urmat
De multă gloată. El le-a dat
Învățătura Lui. Veniră
Și Farisei, de-L ispitiră;
Ei, pe Iisus, L-au întrebat,
Dacă-i permis, unui bărbat,
Ca soața, să își părăsească.
Când au sfârșit ei să vorbească,
Iisus le-a zis: „Voi n-ați citit,
Ceea ce Moise-a poruncit?”
„Ba da, căci noi le știm pe toate!
Moise a zis că soțul poate,
Soția, să își părăsească,
Dar, mai întâi, să-i dăruiască
O carte, pentru despărțire –
Deci, un înscris, spre-a lumii știre.”
„Doar pentru voi”, Iisus le-a zis,
„Astă poruncă, Moise-a scris,
Căci aveți inima-mpietrită.
Dar când a fost lumea zidită,
„Domnul, o parte bărbătească,
Făcu, și una femeiască.
De-aceea, omul va lăsa,
Pe tatăl și pe mama sa,
De soața lui să se lipească,
Și-un singur trup s-alcătuiască.”
Deci, ascultați cuvântul Meu:
Ceea ce Domnul Dumnezeu
A-mpreunat, să nu despartă
Omul, voind o altă soartă!”
În casă, când intră Iisus,
Asupra celor ce s-au spus,
De ucenici, fost-a-ntrebat.
Iisus, acest răspuns, le-a dat:
„Cel cari nevasta-și părăsește,
Ca să-și ia alta, preacurvește;
Și soața o să preacurvească,
De soțul o să-și părăsească.”
Niște copii au fost aduși
Și-apoi, în față, I-au fost duși,
Să-și pună, mâna, peste ei.
Dar ucenicii, pe acei
Care, copiii, au adus,
Certatu-i-au. Atunci, Iisus,
Pe ucenici, S-a mâniat
Și-a zis, privindu-i supărat:
„Lăsați copiii, nu-i opriți! –
La Mine, copilași, veniți! –
Fiindcă a cerurilor
Împărăție e a lor.
Împărăția Domnului,
Nu va fi dată omului,
Decât atunci când va să știe
Precum e un copil să fie,
Și-asemeni lui, să o primească.
Altfel, nu o s-o dobândească
Și nu va intra-n veci, în ea,
Oricât de mult, omul ar vrea.”
El, pe copii, i-a-mbrățișat
Și-apoi i-a binecuvântat.
Iisus, să plece, a voit,
Când tocmai, iată, s-a ivit
Un tânăr. El a alergat,
În fața Lui s-a închinat
Și-a zis, privindu-L rugător:
„O, bunule Învățător,
Ce trebuie să-ndeplinesc,
Ca viață-n veci, să dobândesc?”
„De ce Mă numești bun? Mereu,
Singurul Bun, e Dumnezeu.
Cât despre ce M-ai întrebat,
Poruncile care s-au dat,
Cred că le știi: să nu curvești,
Să nu ucizi, să nu mințești,
Să nu furi și să nu înșeli.
Evită astfel de greșeli,
Și-apoi, părinții să-ți cinstești,
Căci astfel, viață dobândești.”
Omul a zis, către Iisus:
„Eu am păzit, tot ce mi-ai spus,
Din tinerețe, ne-ncetat.”
Iisus a mai adăugat,
După ce, țintă, l-a privit:
„De-un lucru doar, mai ești lipsit.
Du-te și vinde tot ce ai,
Și-apoi, la cei săraci, să dai.
Așa, o să-ți aduni, în cer,
Comorile. Atât îți cer!
De n-ai nimic a te mai ține,
Ia-ți crucea, și hai după Mine!”
Când tânărul a auzit,
Aceste vorbe, a-mpietrit
Și tare s-a mai întristat,
Căci el era foarte bogat.
Iisus a zis, către ai Lui:
„Greu îi va fi bogatului,
La Domnul, în Împărăție
S-ajungă, ca intrat să fie.”
Discipolii, uimiți, erau
De toate câte le-auzeau.
Iisus, vorbirea, și-a urmat:
„Greu este, pentru cel bogat,
Care se-ncrede-n bogăție,
Să intre, în Împărăție,
La Dumnezeu. Mult mai ușor,
Să treacă, li-e cămilelor,
Chiar prin urechea acului,
Decât îi e bogatului
Să intre-n cer, la Dumnezeu –
Bogaților le va fi greu!”
Când ucenici-au auzit,
Au întrebat: „Dar, mântuit,
Cine va fi?” Atunci Iisus,
Discipolilor Săi, le-a spus:
„La oameni, ce-i cu neputință,
La Dumnezeu e cu putință.”
Petru a spus, nedumerit:
„Iată că noi am părăsit
Tot ce-am avut, și Te-am urmat.”
Iisus a zis: „Adevărat
Vouă vă spun, că orișicine,
De părăsește, pentru Mine
Și pentru Evanghelia care
Eu o vestesc azi, tot ce are –
Casă sau frați, mamă sau tată,
Soață, surori, holdă bogată –
O să primească însutit
Tot ceea ce a părăsit –
Casă sau frați, mamă sau tată,
Soață, surori, holdă bogată.
De prigoniri vor fi-nsoțite
Acestea, și sunt dăruite
Chiar în acest veac, tuturor.
Apoi, în veacul viitor,
Din viața lor vremelnică,
Vor trece-n viață veșnică.
Mulți, dintre cei dintâi de-acum,
Cei de pe urmă-or fi; precum,
Cei de pe urmă au să vie
Și cei dintâi, ei au să fie.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
