Isus a plecat de acolo și a venit în ținutul Iudeei, dincolo de Iordan. Mulțimile s‑au adunat din nou la El și, după obiceiul Său, a început iarăși să‑i învețe pe oameni. Au venit la El niște farisei și, ca să‑L ispitească, L‑au întrebat dacă unui bărbat îi este îngăduit să‑și lase soția. Drept răspuns, El le‑a zis: „Ce v‑a poruncit Moise?” „Moise”, au zis ei, „a îngăduit ca bărbatul să scrie un act de despărțire și s‑o lase .” Isus le‑a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v‑a scris Moise porunca aceasta. Dar, la începutul creației, parte bărbătească și parte femeiască i‑a făcut . De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup. Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup . Așadar, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.” În casă, ucenicii L‑au întrebat despre acest lucru. El le‑a zis: „Oricine își lasă soția și se căsătorește cu alta săvârșește adulter împotriva ei. Și dacă femeia își lasă bărbatul și se căsătorește cu altul, săvârșește adulter.”
I‑au adus niște copilași ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii i‑au certat [pe cei ce îi aduceau]. Când a văzut Isus acest lucru, S‑a mâniat și le‑a zis: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu‑i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei! Adevărat vă spun că cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea!” Apoi, luându‑i în brațe, i‑a binecuvântat punându‑Și mâinile peste ei.
Când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui și L‑a întrebat: „Bunule învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” „De ce Mă numești bun?”, i‑a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. Știi poruncile: să nu ucizi ; să nu săvârșești adulter ; să nu furi ; să nu depui mărturie mincinoasă ; să nu înșeli; să‑i cinstești pe tatăl tău și pe mama ta .” El I‑a răspuns: „Învățătorule, pe toate acestea le‑am păzit din tinerețea mea.” Isus, uitându‑Se cu dragoste la el, i‑a zis: „Un lucru îți mai lipsește: du‑te, vinde tot ce ai și dă‑le săracilor, și vei avea o comoară în cer. Apoi vino, [ia‑ți crucea] și urmează‑Mă!” Întristat de aceste cuvinte, omul acela a plecat mâhnit de tot, căci avea multe averi. Isus S‑a uitat în jur și le‑a zis ucenicilor Săi: „Cât de greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au averi!” Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul și le‑a zis: „Copii, cât de greu este [pentru cei ce se încred în avuții] să intre în Împărăția lui Dumnezeu! Mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu!” Ucenicii erau peste măsură de uluiți și ziceau unii către alții: „Atunci, cine poate să fie mântuit?” Isus i‑a țintuit cu privirea și le‑a zis: „La oameni este cu neputință, dar nu la Dumnezeu, căci la El toate sunt cu putință!”
Petru a început să‑I zică: „Iată, noi am lăsat totul și Te‑am urmat.” Isus i‑a răspuns: „Adevărat vă spun: nu este nimeni care să fi lăsat casă, frați, surori, mamă, tată, [soție,] copii sau ogoare pentru Mine și pentru Evanghelie și să nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, frați, surori, mame, copii și ogoare, împreună cu prigoniri, iar în veacul care vine, viața veșnică. Mulți dintre cei dintâi vor fi cei de pe urmă, și mulți dintre cei de pe urmă vor fi cei dintâi.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
