Luca 1:23-80
Luca 1:23-80 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Când s-au încheiat zilele slujirii sale, a plecat acasă. După acele zile, Elisabeta, soţia lui, a zămislit şi timp de cinci luni a stat ascunsă, spunând: „Aşa a făcut Domnul în ziua în care s-a îndurat de mine ca să ridice ocara mea dintre oameni.” În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat pe nume Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. A intrat la ea şi i-a spus: „Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine”. Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi se întreba ce fel de salut este acesta. Iar îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu! Iată, vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-I vei pune numele Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va numi şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, părintele lui, şi va domni peste casa lui Iacov în veci, iar Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” Iar Maria i-a spus îngerului: „Cum se va întâmpla aceasta de vreme ce eu nu cunosc bărbat?” Şi îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea şi Sfântul care se va naşte din tine, se va numi Fiul lui Dumnezeu. Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit un fiu la bătrâneţe şi este acum în luna a şasea, ea, cea care era numită stearpă. Fiindcă la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.” Iar Maria a spus: „Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat de la ea. În zilele acelea, Maria s-a ridicat şi a mers în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate din Iuda. A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei, iar ea s-a umplut de Duh Sfânt şi a strigat cu glas puternic: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău! Cum de mi-a fost dat să vină mama Domnului meu la mine? Căci iată, cum a ajuns glasul salutării tale la urechile mele, a săltat de bucurie pruncul în pântecele meu. Fericită este cea care a crezut că i se vor împlini cele spuse ei de Domnul.” Şi Maria a spus: Măreşte sufletul meu pe Domnul şi duhul meu se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu, căci a privit la smerenia slujitoarei Sale. Iată, de acum mă vor lăuda toate neamurile, căci mi-a făcut lucruri mari Cel Puternic şi sfânt este Numele Lui, şi mila Lui din neam în neam se arată celor ce se tem de El. A arătat puterea braţului Său, i-a risipit pe cei mândri şi gândurile inimilor lor; i-a dat jos pe cei puternici de pe tronuri şi i-a înălţat pe cei smeriţi, pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi, iar pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale. A stat alături de Israel, slujitorul Său, căci şi-a adus aminte de milostivirea Sa, după cum a grăit părinţilor noştri, lui Avraam şi seminţiei lui în veac. Şi Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors acasă. Şi i s-a împlinit Elisabetei timpul să nască şi a născut un fiu. Au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul şi-a revărsat milostivirea asupra ei şi s-au bucurat împreună cu ea. În ziua a opta au venit să circumcidă pruncul şi voiau să-i pună numele Zaharia, după tatăl său. Dar mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan.” Ei au zis: „Nu este nimeni între rudele tale care să aibă acest nume.” Şi l-au întrebat prin semne pe tatăl lui cum ar vrea să fie numit. El a cerut o tăbliţă şi a scris: „Numele lui este Ioan.” Şi toţi s-au mirat. Şi îndată i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba şi a început să-L binecuvânteze pe Dumnezeu. Pe toţi vecinii lor i-a cuprins teama şi se vorbea despre toate lucrurile acestea în tot ţinutul muntos al Iudeii. Toţi cei care auzeau, le păstrau în inima lor şi ziceau: „Oare ce va fi copilul acesta? Căci mâna Domnului este cu el.” Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a început să profeţească: Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel pentru că a cercetat şi a răscumpărat poporul Său şi ne-a înălţat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său, precum a grăit prin gura sfinţilor Săi, a profeţilor din vechime, izbăvire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor care ne urăsc, ca să-şi arate îndurarea faţă de părinţii noştri şi să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt, de jurământul făcut lui Avraam, părintele nostru, că ne va da să-I slujim fără teamă, izbăviţi din mâna vrăjmaşilor noştri, în sfinţenie şi dreptate, înaintea feţei Lui, în toate zilele vieţii noastre. Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei numi, căci vei merge înaintea Domnului ca să pregăteşti căile Sale pentru a face cunoscută poporului Său mântuirea, spre iertarea păcatelor, prin iubirea milostivă a Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat Răsăritul cel de sus, ca să-i lumineze pe cei ce stăteau în întuneric şi în umbra morţii şi să ne îndrepte paşii pe calea păcii. Iar copilul creştea şi se întărea în duh şi a rămas în pustiu până în ziua în care s-a arătat înaintea lui Israel.
Luca 1:23-80 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și s-a întâmplat că, imediat ce s-au împlinit zilele serviciului său, s-a dus acasă. Iar după zilele acelea Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată și s-a ascuns cinci luni, spunând: Astfel s-a purtat cu mine Domnul în zilele în care s-a uitat spre mine, ca să îmi ia ocara dintre oameni. Iar în luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, La o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David; și numele fecioarei era Maria. Și îngerul a intrat la ea și a spus: Bucură-te, cea privilegiată: Domnul este cu tine; binecuvântată ești tu între femei. Iar când l-a văzut, ea a fost tulburată de cuvintele lui și cugeta ce fel de salutare ar fi aceasta. Și îngerul i-a spus: Nu te teme, Maria; fiindcă ai găsit favoare la Dumnezeu. Și iată, vei rămâne însărcinată în pântecele tău și vei naște un fiu și îi vei pune numele Isus. El va fi mare și va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; și Domnul Dumnezeu îi va da tronul tatălui său David. Și va domni peste casa lui Iacob pentru totdeauna; și cât despre împărăția lui, ea nu va avea sfârșit. Atunci Maria i-a spus îngerului: Cum va fi aceasta, fiindcă eu nu știu de bărbat? Și îngerul a răspuns și i-a zis: Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea și cel sfânt care se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Și iată, Elisabeta, ruda ta, a rămas și ea însărcinată cu un fiu la bătrânețea ei; și aceasta este a șasea lună pentru ea, care era numită stearpă. Căci la Dumnezeu nimic nu va fi imposibil. Iar Maria a spus: Iată, roaba Domnului; fie-mi după cuvântul tău. Și îngerul a plecat de la ea. Iar Maria s-a sculat în acele zile și a plecat cu grabă în ținutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. Și a intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta. Și s-a întâmplat că, de cum a auzit Elisabeta salutul Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei; și Elisabeta a fost umplută cu Duhul Sfânt; Și a vorbit cu voce tare și a spus: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Și de unde îmi este aceasta, ca mama Domnului meu să vină la mine? Căci iată, de cum a ajuns sunetul salutului tău la urechile mele, pruncul a săltat în pântecele meu de bucurie. Și binecuvântată este cea care a crezut, pentru că va fi o împlinire a lucrurilor care i-au fost spuse din partea Domnului. Și Maria a spus: Sufletul meu preamărește pe Domnul, Și duhul meu s-a bucurat în Dumnezeu, Salvatorul meu. Pentru că a privit spre starea înjosită a roabei sale; căci, iată, de acum încolo, toate generațiile mă vor numi binecuvântată, Pentru că cel puternic mi-a făcut lucruri mari; și sfânt este numele lui. Și mila lui este peste cei ce se tem de el din generație în generație. A arătat putere cu brațul lui; a risipit pe cei mândri în imaginația inimii lor. A doborât pe cei puternici de pe tronuri și a înălțat pe cei de rând. A săturat pe cei flămânzi cu bunătăți; și pe cei bogați i-a trimis fără nimic. A ajutat pe servitorul său Israel, în amintirea milei sale; După cum le-a vorbit părinților noștri, lui Avraam și seminței sale pentru totdeauna. Și Maria a rămas cu ea cam trei luni; și s-a întors acasă. Iar Elisabetei i s-a împlinit timpul să nască; și a născut un fiu. Și vecinii și rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare milă față de ea; și se bucurau cu ea. Și s-a întâmplat în a opta zi că au venit să circumcidă copilul; și l-au numit Zaharia, după numele tatălui său. Și mama lui a răspuns și a zis: Nu, ci se va numi Ioan. Și i-au spus: Nimeni din rudeniile tale nu este numit așa. Și făceau semne tatălui său, despre cum ar voi să îl numească. Și a cerut o tăbliță de scris și a scris, spunând: Numele lui este Ioan. Și toți s-au minunat. Și gura lui a fost deschisă imediat și limba lui dezlegată și a vorbit, lăudând pe Dumnezeu. Și frică a venit peste toți cei ce locuiau împrejurul lor; și toate aceste cuvinte au fost vestite prin tot ținutul muntos al Iudeii. Și toți cei ce le-au auzit, le-au păstrat în inimile lor, spunând: Ce fel de copil va fi acesta? Și mâna Domnului era cu el. Și Zaharia, tatăl lui, a fost umplut cu Duhul Sfânt și a profețit, spunând: Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că a vizitat și a răscumpărat pe poporul său, Și ne-a ridicat un corn al salvării în casa servitorului său, David, Așa cum vorbise prin gura sfinților săi profeți, care fuseseră de când lumea a început; Ca să fim salvați de dușmanii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc; Să înfăptuiască mila promisă părinților noștri și să își amintească sfântul lui legământ; Jurământul pe care i l-a jurat tatălui nostru Avraam, Că ne va da, fiind noi scăpați din mâna dușmanilor noștri, să îi servim fără frică, În sfințenie și dreptate înaintea lui, toate zilele vieții noastre. Și tu copile, vei fi chemat profet al celui Preaînalt; fiindcă vei merge înaintea feței Domnului, să pregătești căile lui; Să dai cunoștința salvării poporului său, prin iertarea păcatelor lor, Prin blânda milă a Dumnezeului nostru; prin care răsăritul din înalt ne-a vizitat, Să dea lumină celor ce șed în întuneric și în umbra morții, să ne îndrepte picioarele pe calea păcii. Iar copilul a crescut și s-a întărit în duh și a fost în pustiuri până în ziua arătării sale înaintea lui Israel.
Luca 1:23-80 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Când i s‑au împlinit zilele de slujbă, a plecat acasă. După un timp, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată și s‑a ascuns vreme de cinci luni, căci zicea: „Aceasta a făcut‑o Domnul pentru mine, în zilele când Și‑a aruncat privirea asupra mea, ca să‑mi șteargă ocara dintre oameni.” În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într‑o cetate din Galileea numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat pe nume Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. [Îngerul] a intrat la ea și i‑a zis: „Plecăciune ție, căreia ți s‑a făcut har! Domnul este cu tine! [Binecuvântată ești tu între femei!]” Tulburată foarte mult de cuvântul acesta, ea se întreba ce fel de salut este acesta. Îngerul i‑a zis: „Nu te teme, Maria, căci ai găsit har înaintea lui Dumnezeu! Iată, vei zămisli și vei naște un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus. El va fi mare și va fi numit Fiul Celui Preaînalt; și Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său. El va domni peste casa lui Iacov în veci, și împărăția Lui nu va avea sfârșit.” Maria i‑a zis îngerului: „Cum se va întâmpla asta, fiindcă eu nu știu de bărbat?” Îngerul i‑a răspuns zicând: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, copilul sfânt care se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu. Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe și este în a șasea lună, ea, care era numită stearpă. Căci la Dumnezeu niciun lucru nu este cu neputință .” Maria a zis: „Iată roaba Domnului; facă‑mi‑se după cuvântul tău!” Și îngerul a plecat de la ea. În zilele acelea, Maria s‑a sculat și a plecat în grabă spre ținutul muntos, într‑o cetate din Iuda. A intrat în casa lui Zaharia și a salutat‑o pe Elisabeta. De îndată ce a auzit Elisabeta salutul Mariei, i‑a tresăltat pruncul în pântec, iar Elisabeta s‑a umplut de Duhul Sfânt. Ea a strigat cu glas tare și a zis: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău! Cum de mi‑a fost dat să vină la mine mama Domnului meu? Fiindcă, iată, cum a ajuns salutul tău la urechile mele, mi‑a tresăltat pruncul în pântec de bucurie. Ferice de cea care a crezut că se vor împlini cele ce i‑au fost spuse de Domnul!” Și Maria a zis: „Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit către starea umilă a roabei Sale . Iată, de acum toate generațiile mă vor ferici, pentru că Cel Puternic a făcut lucruri mărețe pentru mine. Numele Lui este sfânt și îndurarea Lui rămâne din generație în generație peste cei ce se tem de El. El a făcut lucrări puternice cu brațul Lui: i‑a risipit pe cei ce se mândreau în cugetul inimii lor, i‑a răsturnat pe cei puternici de pe tronurile lor și i‑a înălțat pe cei smeriți; pe cei flămânzi i‑a umplut de bunătăți, iar pe cei bogați i‑a dat afară cu mâinile goale; a venit în ajutorul robului Său Israel, căci Și‑a amintit de mila Sa – după cum le‑a vorbit părinților noștri – față de Avraam și urmașii lui în veac.” Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni, apoi s‑a întors acasă. Elisabetei i s‑a împlinit vremea să nască și a născut un fiu. Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul Și‑a arătat marea Lui îndurare față de ea și se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta, au venit să‑l circumcidă pe prunc și voiau să‑i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. Dar mama lui a răspuns zicând: „Nu, ci se va numi Ioan!” Ei i‑au zis: „Nimeni dintre rudele tale nu poartă acest nume!” Atunci l‑au întrebat pe tatăl său prin semne cum ar vrea să‑i pună numele. Zaharia a cerut o tăbliță și a scris astfel: „Numele lui este Ioan.” Și toți s‑au mirat. Dintr‑odată, i s‑a deschis gura și i s‑a dezlegat limba și a început să vorbească, binecuvântându‑L pe Dumnezeu. Pe toți vecinii lui i‑a cuprins teama și în tot ținutul muntos al Iudeei se vorbea despre toate lucrurile acestea. Toți cei ce le auzeau le păstrau în inima lor și ziceau: „Oare ce va fi copilul acesta?” Și mâna Domnului era cu el. Zaharia, tatăl lui, s‑a umplut de Duhul Sfânt, a profețit și a zis: „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că Și‑a cercetat și Și‑a răscumpărat poporul și pentru că ne‑a ridicat un Mântuitor puternic în casa robului Său David, după cum vestise prin gura sfinților Săi profeți din vechime: mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc! Astfel Se îndură El de părinții noștri și Își aduce aminte de legământul Său cel sfânt: jurământul cu care S‑a jurat părintelui nostru Avraam că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmașilor, ne va lăsa să‑I slujim fără frică în sfințenie și dreptate, înaintea Lui, în toate zilele noastre. Și tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea Domnului ca să‑I pregătești căile și să‑i dai poporului Său cunoștința mântuirii, spre iertarea păcatelor lui. Prin mila cea mare a Dumnezeului nostru, ne va cerceta Soarele din înălțime, ca să‑i lumineze pe cei ce zac în întuneric și în umbra morții , și să ne îndrume pașii pe calea păcii!” Iar copilul creștea și se întărea în duh, și a stat în pustiu până în ziua arătării sale înaintea lui Israel.
Luca 1:23-80 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
După ce i s-au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă. Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată și s-a ținut ascunsă de tot cinci luni. Căci zicea ea: „Iată ce mi-a făcut Domnul când Și-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.” În luna a șasea îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Îngerul a intrat la ea și i-a zis: „Plecăciune ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!” Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta. Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie, căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu! Și iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus. El va fi mare și va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; și Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăți peste casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit.” Maria i-a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?” Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe; și ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a șasea lună. Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.” Maria i-a zis: „Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Și îngerul a plecat de la ea. Maria s-a sculat chiar în zilele acelea și a plecat în grabă spre munți, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia și i-a urat de bine Elisabetei. Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău! Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? Fiindcă, iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie. Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.” Și Maria a zis: „Sufletul meu Îl mărește pe Domnul și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo toate neamurile îmi vor zice «fericită», pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt, și îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu brațul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. I-a răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie și i-a înălțat pe cei smeriți. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăți și pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale. A venit în ajutorul robului Său Israel, căci Și-a adus aminte de îndurarea Sa – cum le făgăduise părinților noștri – față de Avraam și sămânța lui în veac.” Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă. Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; și a născut un fiu. Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare față de ea și se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta au venit să taie pruncul împrejur și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. Dar mama lui a luat cuvântul și a zis: „Nu! Ci are să se cheme Ioan.” Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta.” Și au început să-i facă semne tatălui său, ca să știe cum ar vrea să-i pună numele. Zaharia a cerut o tăbliță de scris și a scris, zicând: „Numele lui este Ioan.” Și toți s-au minunat. În clipa aceea i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba și el vorbea și-L binecuvânta pe Dumnezeu. Pe toți vecinii i-a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeei se vorbea despre toate aceste lucruri. Toți cei ce le auzeau le păstrau în inima lor și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?” Și mâna Domnului era într-adevăr cu el. Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit și a zis: „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că l-a cercetat și l-a răscumpărat pe poporul Său! Și ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David, cum vestise prin gura sfinților Săi proroci, care au fost din vechime – mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc. Astfel Își arată El îndurarea față de părinții noștri și Își aduce aminte de legământul Lui cel sfânt, potrivit jurământului prin care i Se jurase părintelui nostru Avraam, că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmașilor noștri, ne va îngădui să-I slujim fără frică, trăind înaintea Lui în sfințenie și în neprihănire, în toate zilele vieții noastre. Și tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui și să-i dai poporului Său cunoștința mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui, datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime, ca să-i lumineze pe cei ce zac în întunericul și în umbra morții și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii.” Iar pruncul creștea și se întărea în duh. Și a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.
Luca 1:23-80 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Când și-a terminat slujba, Zaharia s-a dus acasă. După un timp, soția lui care se numea Elisabeta, a rămas însărcinată. În primele cinci luni, ea a păstrat secret acest lucru, zicându-și: „Ce mi se întâmplă, are o singură explicație: Iahve a decis să mă scape de desconsiderarea oamenilor față de mine!” Când era ea în a șasea lună de sarcină, Dumnezeu a trimis pe îngerul Gabriel într-un oraș numit Nazaret care aparținea provinciei Galileea. El s-a dus la o fecioară care se numea Maria. Aceasta era logodită cu un bărbat numit Iosif – un descendent al (rege)lui David. Intrând în locuința ei, îngerul i-a zis: „Te salut, Maria! Te anunț că ești beneficiara unui mare har; și Iahve este cu tine!” Maria a rămas surprinsă și afectată de mesajul îngerului, neștiind cum să îl înțeleagă. Îngerul a mai zis: „Nu te speria, Maria! Fii liniștită, pentru că Dumnezeu ți-a făcut o mare favoare, acordându-ți har: vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, căruia îi vei pune numele Isus. El va fi mare și se va numi «Fiul Celui Foarte Înalt». Dumnezeul care se numește Iahve, Îi va oferi ocazia să guverneze la fel ca David. Regatul Lui, format din descendenții lui Iacov, va dăinui etern”. Maria a zis îngerului: „Cum va fi posibil ce mi-ai spus? – Eu sunt (totuși) fecioară…” Îngerul i-a răspuns: „Spiritul Sfânt va veni și va lucra în tine! Prin acțiunea Celui Foarte Înalt, tu vei naște Sfântul care se va numi Fiul lui Dumnezeu. Să știi că și Elisabeta care este rudă cu tine, a rămas însărcinată și va naște un fiu la bătrânețe. Deși fusese declarată sterilă, ea este acum în a șasea lună de sarcină. Acest lucru demonstrează că nimic nu Îi este imposibil lui Dumnezeu!” Maria a zis: „Sunt sclava lui Iahve. Aștept să mi se întâmple exact cum ai spus!” Apoi îngerul a dispărut din fața ei. După câteva zile, Maria a plecat grăbită într-un oraș muntos care aparținea teritoriului lui Iuda. Ajungând la familia lui Zaharia, a intrat în casă și a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit ea salutul Mariei, a simțit copilul mișcând și a fost umplută cu Spiritul Sfânt. Apoi a zis cu voce tare: „Cât de binecuvântată ești tu în comparație cu celelalte femei! Și cât de binecuvântat îți este și Copilul! Nu înțeleg de ce mi s-a oferit onoarea să primesc în vizită pe mama Stăpânului meu… Să știi că în urma salutului tău, am simțit copilul mișcând. Aceea care crede că ce i-a spus Iahve se va întâmpla, este o persoană fericită.” Maria a zis: „Îl laud pe Iahve din suflet și mă bucur în spiritul meu pentru că Iahve îmi este Salvator. El a privit la sclava Sa smerită și a făcut ca de acum încolo să fiu numită fericită de toate generațiile de oameni. Cel Omnipotent a făcut lucruri remarcabile pentru mine! Numele Lui este sfânt, iar generozitatea Sa trece din generație în generație pentru cei care Îl ascultă. El a demonstrat că dispune de o mare forță, făcând să eșueze planurile concepute de cei aroganți. A detronat pe cei care aveau o mare forță și a oferit locuri onorabile celor modești. A săturat cu bunătăți pe cei flămânzi, iar pe cei bogați i-a dat afară fără să le dea ceva. I-a acordat ajutor sclavului Său, Iacov, pentru că Și-a refăcut bunătatea față de el. A procedat exact cum promisese strămoșilor noștri, începând cu Avraam și continuând cu descendenții lui, pentru eternitate!…” Maria a rămas împreună cu Elisabeta aproximativ trei luni. Apoi s-a întors acasă. Timpul pentru sarcina Elisabetei a expirat; și ea a născut un fiu. Vecinii și rudele ei au considerat că Iahve i-a acordat o mare favoare; și au participat la bucuria ei. Când au circumcis copilul în a opta zi de la nașterea lui, intenția lor a fost să îi pună numele tatălui lui – Zaharia. Dar mama lui a zis: „Nu! Îi vom pune numele Ioan!” Ei au zis: „Nimeni dintre rudele tale nu are acest nume.” Au consultat și pe tatăl copilului, întrebându-l prin intermediul semnelor cu privire la numele băiatului. Zaharia a cerut o tăbliță, pe care apoi a scris: El se numește Ioan. Atunci toți (ceilalți) au rămas surprinși. Chiar în acel moment, Zaharia a început să vorbească normal, lăudând pe Dumnezeu. Toți vecinii lor au fost afectați de frică; și oamenii din toată acea zonă au aflat ce se întâmplase. Ei rețineau informațiile despre el și se întrebau: „Oare ce va deveni acest copil?” Iar Iahve era în mod evident cu el. Zaharia, tatăl lui, a fost umplut de Spiritul Sfânt și a profețit, zicând: „Binecuvântez pe Iahve, pe Cel care este Dumnezeul lui Israel, pentru că Și-a ajutat poporul și l-a răscumpărat. El ne-a ridicat un mare Salvator provenit dintre descendenții sclavului său numit David. A făcut exact cum prezisese folosindu-Se de gura sfinților Săi profeți care au existat în vremurile vechi. Ei anunțaseră salvare de dușmanii noștri și din mâinile celor care ne urăsc. Astfel, El Își demonstrează bunătatea față de strămoșii noștri și Își amintește de sfântul Său legământ. Acesta este în acord cu ce îi jurase Dumnezeu strămoșului nostru numit Avraam. El îi spusese că după ce ne va salva de dușmanii noștri, ne va permite să Îi slujim fără frică, trăind permanent în prezența Lui în sfințenie și în dreptate. Iar tu, copile, vei fi numit Profet al Celui Foarte Înalt, pentru că vei merge înaintea lui Iahve ca să Îi pregătești drumul (Fiului Său). Vei conștientiza poporul Său cu privire la conceptul salvării care constă în iertarea păcatelor, grație îndurării și milei Dumnezeului nostru. Iar salvarea va veni la noi ca soarele atunci când răsare în zori. Astfel vor fi luminați cei care erau în întuneric și care trăiau amenințați de iminența morții; iar noi vom alege metoda păcii!” Copilul creștea fizic și se dezvolta spiritual. A locuit în zone de deșert până când și-a făcut apariția înaintea poporului Israel.
Luca 1:23-80 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Când Zaharia și-a-mplinit Slujba, acasă a venit. Mult timp n-a mai trecut și iată Că a rămas însărcinată Elisaveta – se-mplinise Ceea ce îngerul vestise. Cinci luni, ascunsă, s-a ținut, Zicând: „Uite ce mi-a făcut Domnul, atunci când S-a uitat La mine și m-a cercetat, Luând ocara ce-o aveam Și, printre oameni, o purtam!” A șasea lună, când veni, Gavril, din ceruri, se porni – Trimis de Dumnezeu – să cate, În Galileea, în cetate – La Nazaret – o fată-anume: Maria era al ei nume. Fecioara cea neprihănită, Cu Iosif, era logodită – Acela care, după neam, Era din al lui David ram. În casă, îngeru-a intrat, Iar după ce s-a-nfățișat, I-a zis Mariei: „Plecăciune! Trimis sunt pentru a îți spune, Că mare har, ai căpătat! Domnu-i cu tine, ne-ncetat, De-aceea, binecuvântată, Între femei, ești!” Tulburată, De vorbele ce le-asculta, Maria, gându-și frământa, Cu întrebări, să afle vrând, Urarea, ce-o fi însemnând. Îngeru-i zise: „Nu te teme Mario, căci, în astă vreme, Domnul, din cer, te-a cercetat Și îndurare-ai căpătat. Nu va mai trece mult și, iată: Vei rămânea însărcinată! Un fiu, tu ai să zămislești Și-apoi, Iisus ai să-L numești. El fi-va mare – cum nu-i alt’! – Și Fiu, al Celui Prea Înalt, Va fi numit. Are să-I fie – De Domnul – jilțul de domnie Al Tatălui Său David, dat. De-a pururi, fi-va-nscăunat, Ca să împărățească El, Peste întregul Israel. Astfel, a Lui Împărăție, Fără sfârșit, are să fie!” Atunci, Maria a-ntrebat: „Dar nici nu știu eu, de bărbat! Deci, cum va fi înfăptuit, Ceea ce, astăzi, mi-ai vestit?” Îngeru-a zis: „Duhul Sfânt vine Și se pogoară peste tine. De Domnul, fi-vei ocrotită, De fața Lui, vei fi umbrită, Iar Sfântul care-n lume vine – Cel ce va fi născut prin tine – A fost, e, și va fi mereu, Chemat Fiu al lui Dumnezeu. Elisaveta – ruda-ți – iată, Acuma, e însărcinată, La bătrânețe – deși ei, „Stearpă”-i ziceau, între femei. Nici un Cuvânt al Domnului, Nu e lipsit de forța Lui!” Maria zise: „Iată, eu Sunt roabă a lui Dumnezeu. Să mi se facă, cum ai spus!” În urmă, îngerul s-a dus. Nu după mult timp, s-a sculat Maria-n grabă și-a plecat, Urcând spre munți, dorind să cate, Atunci, în Iuda, o cetate. La ruda sa, merge Maria. Când a ajuns, la Zaharia, Și-n a lui casă a intrat, Elisavetei i-a urat De bine. Cum a auzit, Urarea ei, a și simțit Că-n pântec, pruncu-i s-a zbătut Și, de Duh Sfânt, ea s-a umplut. Apoi, strigă înflăcărată: „În veci, fii binecuvântată, Între femei, căci, ne-ncetat, Rodu-ți e binecuvântat! Cum, oare, de mi-a fost dat mie, Chiar maica Domnului să vie, Aicea, în sălașul meu? De bucurie-am simțit eu, În pântece, cum mi-a săltat Pruncul, atunci când mi-ai urat. Ferice celei ce-a crezut, Ce i s-a spus, căci am văzut Cum lucrurile ce-au fost spuse, Din partea Domnului, sunt duse, Neîncetat, la-ndeplinire, Fără de nici o șovăire!” Maria-a zis: „Sufletul meu, Slavă Îi dă, lui Dumnezeu – Mântuitorul meu – în care, Al meu duh, bucurie, are, Pentru că a găsit cu cale, Starea smerită-a roabei Sale, Să o privească; și-acum, iată Ce fericire mi se-arată! De neamuri, eu voi fi numită – De-acum încolo – fericită! Atotputernicul – văd bine – Făcu mari lucruri, pentru mine. E Sfânt Numele Domnului! Cât despre bunătatea Lui, Eu știu că îndurarea-I mare – Din neam, în neam – peste cei care Se tem de El, se va întinde. Putere, brațul Său cuprinde! El, gânduri ce au încolțit La cei mândri, a risipit; Iar pe cei tari i-a răsturnat, De la domnie, și-a-nălțat Pe cei care au fost smeriți. Pe cei flămânzi și necăjiți, Cu bunătăți, i-a săturat; Pe cei bogați, afar’ i-a dat, Cu mâna goală. Apoi, El Și-a amintit de Israel – De robul său – de mila-I mare, Venindu-i în ajutorare, De îndurarea arătată Seminției lui Avram, odată – Așa cum a făgăduit Părinților, când le-a vorbit, Spunând că ea are să ție În veci, pentru-lor seminție.” Mult timp, a mai șezut Maria, La ruda sa, la Zaharia; S-au scurs trei luni, și-abia apoi, S-a-ntors acasă, înapoi. Când timpul i se împlinise, Elisaveta zămislise Un fiu. De cum au auzit, Vecini și rudele-au venit, La ea, și toți s-au bucurat, Că Dumnezeu i-a arătat, În bunătatea Lui cea mare, Atât de multă îndurare. A opta zi, toți cei din jur, Să taie pruncul împrejur, Veniră. Ei s-au mai gândit Să-i dea un nume potrivit – Deci, Zaharia – pruncului, Cum se numea și tatăl lui. Dar mama sa a cuvântat: „Nu! El, Ioan, va fi chemat!” Mirați, ăst nume să-l audă, Ei ziseră: „Dar nici o rudă, Din toate câte știm că ai, Nu poartă numele ce-l dai!” Și toți, spre tatăl lui, priveau, Făcându-i semne, căci voiau A ști care-i părerea lui, Privind numele pruncului. Dar Zaharia n-a vorbit; Când o tăbliță a primit, Numele pruncului, l-a scris Și, totodată, a și zis: „Ioan, copilul e chemat!” Mesenii, toți, s-au minunat, De ce-au văzut și-au auzit, Iar Zaharia a simțit Că limba i s-a dezlegat Și graiul și-a recăpătat. Apoi, a tot vorbit mereu Și-a lăudat pe Dumnezeu. Pe toți vecinii i-a cuprins Frica, iar vestea s-a întins, În tot acel muntos ținut – Din Iuda – încât a știut Oricine, ce s-a întâmplat, Când pruncul nume-a căpătat. Aceia care auzeau Aceste lucruri, se-ntrebau: „Ce va urma, oare, să fie, Pruncul acesta? Cine știe…” De-atunci, mâna lui Dumnezeu A fost, cu-acel copil, mereu. Când Zaharia a primit Duhul Cel Sfânt, a prorocit: „Să fie binecuvântat Al nostru Domn, neîncetat! Și binecuvântat e Cel Cari Domn îi e, lui Israel, Pentru că și-a răscumpărat Poporul, când l-a cercetat! Ne-a ridicat o mântuire” – Sau „corn”, grecește-n tălmăcire – „Puternică, mare, aleasă, La al Său rob, David, în casă, Așa precum El ne-a vestit, Prin sfinții Săi ce-au prorocit, Din vremea veche – mântuire De-ai noști’ dușmani și izbăvire Din mâinile acelor care, Ne urmăreau, cu ură mare! Astfel, arată Dumnezeu, A Sa-ndurare, tot mereu, Celor care părinți ne sânt: Își ține al Său legământ, Cum, lui Avram, El i-a jurat, Că după ce vom fi scăpat De-ai noști’ vrăjmași, prin mâna Lui, Cu toți sluji-vom Domnului, Fără de frică, locuind În fața Lui și viețuind Doar în sfințenie și iubire, În pace și neprihănire, În viața care ni s-a dat. Tu, pruncule, ai fost chemat Să fii proroc al Domnului. Vei merge, înaintea Lui, Cărarea, să Îi pregătești, Poporului, să-i dăruiești A mântuirii cunoștință, Ca astfel, să aibă știință Că mântuirea tuturor, Stă-n ștergerea păcatelor Și-o datorăm Domnului, care, Ne-a dat atâta îndurare. În urma ei, ne-a cercetat Soarele Său, ce s-a-nălțat Să lumineze, schimbând sorții, Celor ce zac în umbra morții, Și îndemnând, pe fiecare, Să calce pe-a păcii cărare!” Din zi, în zi, pruncul creștea Și-n duh, mereu, se întărea. Doar în pustiu a locuit, Pân’ vremea i s-a împlinit – Abia atunci, venit-a el De se-arată, lui Israel.
Luca 1:23-80 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
După ce s-au împlinit zilele slujirii lui, s-a întors acasă. După aceste zile, Elisabéta, soția lui, a zămislit și, timp de cinci luni, se ascundea spunându-și: „Așa mi-a făcut Domnul în zilele în care și-a îndreptat privirea spre mine, ca să îndepărteze rușinea mea dinaintea oamenilor”. În luna a șasea, îngerul Gabriél a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galiléea, al cărei nume era Nazarét, la o fecioară logodită cu un bărbat, al cărui nume era Iosíf, din casa lui Davíd. Iar numele fecioarei era Maria. Și, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!”. Ea s-a tulburat la acest cuvânt și cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta. Însă îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! Vei zămisli și vei naște un fiu și-l vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt și Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui Davíd, tatăl său; și va domni peste casa lui Iacób pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârșit”. Maria a spus către înger: „Cum va fi aceasta din moment ce nu cunosc bărbat?”. Răspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu. Iată, Elisabéta, ruda ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe și aceasta este luna a șasea pentru ea, care era numită sterilă, pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil!”. Atunci, Maria a spus: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!”. Și îngerul a plecat de la ea. În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ținutul muntos, într-o cetate a lui Iúda. A intrat în casa lui Zaharía și a salutat-o pe Elisabéta. Când a auzit Elisabéta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabéta a fost umplută de Duhul Sfânt și a strigat cu glas puternic: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul sânului tău! Și de unde îmi este [dată] mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine? Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!”. Maria a spus: „Sufletul meu îl preamărește pe Domnul și duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, căci a privit la umilința slujitoarei sale. Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită, căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic și numele lui e sfânt! Milostivirea lui rămâne din neam în neam peste cei ce se tem de el. A arătat puterea brațului său: i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, i-a dat jos de pe tron pe cei puternici și i-a înălțat pe cei umiliți; pe cei flămânzi i-a copleșit cu bunuri, iar pe cei bogați i-a lăsat cu mâinile goale. L-a sprijinit pe Israél, slujitorul său, amintindu-și de îndurarea sa, după cum a promis părinților noștri, lui Abrahám și urmașilor lui în veci”. Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors la casa ei. Când s-a împlinit timpul pentru Elisabéta ca să nască, a născut un fiu. Când vecinii și rudele ei au auzit că Domnul și-a arătat marea îndurare față de ea, se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta au venit pentru circumcízia copilului și voiau să-i pună numele Zaharía, ca al tatălui său. Însă luând cuvântul, mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan”. Dar ei i-au zis: „Nu este nimeni dintre rudele tale care să poarte numele acesta”. I-au făcut semne tatălui său cum ar vrea să fie numit. Cerând o tăbliță, a scris: „Ioan este numele lui”. Și toți s-au mirat. Îndată i s-a deschis gura și i s-a dezlegat limba, iar el vorbea binecuvântându-l pe Dumnezeu. I-a cuprins frica pe toți vecinii și în tot ținutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri. Toți cei care le auzeau le puneau la inima lor, spunând: „Ce va fi oare acest copil?”, pentru că mâna Domnului era cu el. Zaharía, tatăl său, a fost umplut de Duhul Sfânt și a profețit, zicând: „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israél, pentru că a vizitat și a răscumpărat poporul său și ne-a înălțat o putere de mântuire în casa lui Davíd, slujitorul său, precum a promis prin gura sfinților săi profeți care au fost din vechime, să ne mântuiască de dușmanii noștri și de mâna tuturor acelora care ne urăsc. Astfel a arătat îndurare față de părinții noștri, și-și aduce aminte de legământul său cel sfânt. De jurământul pe care l-a făcut lui Abrahám, părintele nostru, că ne va dărui [harul] ca, eliberați din mâna dușmanilor noștri, să-i slujim fără teamă, în sfințenie și dreptate, sub privirea lui, în toate zilele [vieții] noastre. Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: căci vei merge înaintea Domnului să pregătești căile sale, pentru a da poporului său știința mântuirii întru iertarea păcatelor, prin iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru cu care ne va vizita Cel care Răsare din înălțime, ca să-i lumineze pe cei ce se află în întuneric și în umbra morții și să îndrepte pașii noștri pe calea păcii”. Copilul creștea și se întărea în duh; el a rămas în pustiu până în ziua arătării lui înaintea lui Israél.
Luca 1:23-80 Noua Traducere Românească (NTR)
Când i s-au terminat zilele de slujbă, s-a dus acasă. După un timp, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată. Ea s-a ascuns timp de cinci luni, zicând: „Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându-mi disprețul pe care l-am îndurat între oameni!“. În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din Casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Intrând la ea, îngerul a zis: ‒ Salutare, ție căreia ți s-a dat har! Domnul este cu tine! Binecuvântată ești tu între femei! Ea a fost foarte tulburată de aceste cuvinte și se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta. Îngerul i-a zis: ‒ Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har înaintea lui Dumnezeu! Iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus. El va fi mare și va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoșului Său, David. Va împărăți veșnic peste Casa lui Iacov și Împărăția Lui nu va avea sfârșit. Maria l-a întrebat pe înger: ‒ Cum se va întâmpla lucrul acesta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Îngerul, răspunzând, i-a zis: ‒ Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul Care Se va naște va fi numit „Fiul lui Dumnezeu“. Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput și ea un fiu, la bătrânețe. Și ea, despre care se spunea că nu poate rămâne însărcinată, este acum în luna a șasea. Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este fără putere. Maria a zis: ‒ Iată-mă, sunt slujitoarea Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea. În zilele acelea, Maria s-a ridicat și s-a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într-o cetate a lui Iuda. Ea a intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, copilașul a săltat în pântecul ei, și Elisabeta a fost umplută cu Duhul Sfânt. Ea a strigat cu glas tare și a zis: ‒ Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecului tău! Cum de mi-a fost dat să vină la mine mama Domnului meu? Căci iată, imediat ce am auzit sunetul salutului tău, mi-a săltat copilașul în pântec de bucurie! Fericită este cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i-au fost spuse de Domnul! Maria a zis: ‒ Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul și duhul meu se bucură foarte mult în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit cu îndurare la starea smerită a slujitoarei Sale. Căci iată, de acum încolo, toate generațiile mă vor considera fericită pentru că Cel Puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt. Mila Lui ține din generație în generație față de cei ce se tem de El. El a făcut o minune cu brațul Său; i-a împrăștiat pe cei ce sunt mândri în cugetul inimii lor. I-a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor și i-a înălțat pe cei smeriți. Pe cei flămânzi i-a săturat cu bunătăți, iar pe cei bogați i-a alungat, lăsându-i cu mâinile goale. El l-a ajutat pe Israel, slujitorul Său, amintindu-Și de mila Sa, așa cum le spusese strămoșilor noștri, lui Avraam și descendenților lui, în veci! Maria a rămas împreună cu Elisabeta aproape trei luni, apoi s-a întors acasă. Când i s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat. Vecinii și rudele au auzit că Domnul a arătat foarte multă milă față de ea și se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta, au venit să circumcidă copilașul. Voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, dar mama lui, răspunzând, a zis: ‒ Nu, ci se va numi Ioan. Ei i-au zis: ‒ Nu este nimeni între rudele tale care poartă numele acesta. Și îi făceau semne tatălui copilului, ca să știe ce nume dorește să-i dea. El a cerut o tăbliță și a scris: „Numele lui este Ioan“. Și toți au rămas uimiți. Deodată i-a fost deschisă gura, i-a fost dezlegată limba, și a început să vorbească, binecuvântându-L pe Dumnezeu. Pe toți vecinii lor i-a cuprins frica și în întreaga regiune muntoasă a Iudeei se vorbea despre toate aceste lucruri. Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, zicând: „Oare ce va deveni acest copil?“. Căci mâna Domnului era cu el. Zaharia, tatăl lui, a fost umplut cu Duhul Sfânt și a profețit, zicând: ‒ Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a venit în ajutor și a adus răscumpărare poporului Său. El ne-a ridicat un Mântuitor puternic în Casa slujitorului Său David, așa cum a spus prin gura sfinților Săi profeți din vechime, aducându-ne eliberare de dușmanii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc. El Își arată astfel mila față de strămoșii noștri și Își amintește de legământul Lui cel sfânt, de jurământul pe care i l-a făcut lui Avraam, tatăl nostru, potrivit căruia ne va da voie, eliberați fiind din mâna dușmanilor noștri, să-I slujim fără teamă, în sfințenie și dreptate, înaintea Lui, în toate zilele noastre. Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului ca să pregătești căile Lui, să dai poporului Său cunoștința mântuirii, prin iertarea păcatelor lui, datorită milei nemărginite a Dumnezeului nostru, în urma căreia va veni în ajutorul nostru Soarele din înălțime, ca să strălucească peste cei aflați în întuneric și în umbra morții, ca să ne călăuzească pașii pe calea păcii. Și copilul creștea și se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua prezentării lui înaintea lui Israel.
Luca 1:23-80 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
După ce i s-au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă. Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată și s-a ținut ascunsă de tot cinci luni. „Căci”, zicea ea, „iată ce mi-a făcut Domnul, când Și-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.” În luna a șasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Îngerul a intrat la ea și a zis: „Plecăciune ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!” Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta. Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Și iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus. El va fi mare și va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; și Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăți peste casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit.” Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?” Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul care Se va naște din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe; și ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a șasea lună. Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.” Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Și îngerul a plecat de la ea. Maria s-a sculat chiar în zilele acelea și a plecat în grabă spre munți, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia și a urat de bine Elisabetei. Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie. Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.” Și Maria a zis: „Sufletul meu mărește pe Domnul și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că, de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt, și îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu brațul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie și a înălțat pe cei smeriți. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăți, și pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale. A venit în ajutorul robului Său Israel, căci Și-a adus aminte de îndurarea Sa – cum făgăduise părinților noștri – față de Avraam și sămânța lui în veac.” Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă. Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; și a născut un fiu. Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare față de ea și se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. Dar mama lui a luat cuvântul și a zis: „Nu. Ci are să se cheme Ioan.” Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta.” Și au început să facă semne tatălui său, ca să știe cum ar vrea să-i pună numele. Zaharia a cerut o tăbliță de scris și a scris, zicând: „Numele lui este Ioan.” Și toți s-au minunat. În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, și el vorbea și binecuvânta pe Dumnezeu. Pe toți vecinii i-a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri. Toți cei ce le auzeau le păstrau în inima lor și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?” Și mâna Domnului era într-adevăr cu el. Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit și a zis: „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat și a răscumpărat pe poporul Său. Și ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David, cum vestise prin gura sfinților Săi proroci, care au fost din vechime; mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc! Astfel Își arată El îndurarea față de părinții noștri și Își aduce aminte de legământul Lui cel sfânt, potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam, că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmașilor noștri, ne va îngădui să-I slujim fără frică, trăind înaintea Lui în sfințenie și neprihănire, în toate zilele vieții noastre. Și tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui și să dai poporului Său cunoștința mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime, ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul și în umbra morții și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!” Iar pruncul creștea și se întărea în duh. Și a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.