Luca 1

PROLOG

1Deoarece mulți au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor care s-au împlinit#1,1 Lit.: „a fi completat, a fi împlinit”; nu este vorba despre simple întâmplări din trecut, ci sunt fapte cunoscute, cu consecințe în prezent, pentru că reprezintă împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu. printre noi, 2așa cum ni le-au transmis cei care de la început au fost martori oculari și au devenit slujitori ai cuvântului, 3după ce am cercetat toate de la început cu grijă, m-am gândit să ți le scriu și eu în mod sistematic#1,3 Se referă nu atât la ordinea cronologică, cât mai ales la cea literară și didactică., preabunule#1,3 Lit.: „kràtiste” = „excelentule! preaputernicule!”. Este un mod de a se adresa unei persoane de rang social înalt. Teofíl#1,3 „Theòphilos” = „iubit de Dumnezeu, prieten al lui Dumnezeu”. Unii consideră că ar fi vorba despre o persoană fictivă și s-ar referi de fapt la fiecare creștin evlavios. Tradiția vorbește totuși despre existența unui prieten al lui Luca, Teofíl, un creștin de origine păgână căruia evanghelistul îi prezintă o apologie a credinței creștine (v. 4)., 4ca să te convingi de temeinicia#1,4 Lit.: „siguranța”. învățăturilor pe care le-ai primit.

I. COPILĂRIA LUI ISUS

Vestirea nașterii lui Ioan Botezătorul

5Era în zilele lui Iród, regele Iudeii, un preot al cărui nume era Zaharía, din grupul [preoțesc]#1,5 În slujirea la templu, preoții erau împărțiți în 24 de grupe, fiecare asigurând serviciul timp de o săptămână (cf. 1Cr 24,1-19). Zaharía (= „Domnul își aduce aminte”) făcea parte din grupa lui Abía, care era al optulea grup. al lui Abía. Soția lui era dintre fiicele lui Aaròn, al cărei nume era Elisabéta. 6Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără greșeală în toate poruncile și prescrierile Domnului. 7Însă nu aveau niciun copil, pentru că Elisabéta era sterilă și amândoi erau înaintați în vârstă#1,7 Lit.: „zile”. Numele „Elisabèta” înseamnă „Dumnezeu a jurat”..

8Pe când slujea ca preot înaintea lui Dumnezeu, când era rândul grupului său, 9după rânduiala slujirii preoțești, a fost ales să intre în templul Domnului pentru a aduce jertfa de tămâie#1,9 Lit.: „să tămâieze”. Această jertfă se aducea de două ori pe zi, la deschiderea liturgiei sacrificiale din zori și la închiderea ei seara. Misiunea preotului era aceea de a reînnoi cărbunii și mirodeniile din cupele de pe altarul care se afla în fața Sfintei Sfintelor (Ex 30,6-8). Conform prescrierilor vechi, un preot putea fi admis o singură dată în viață pentru a împlini această slujire. În Ap 5,7, se spune că cei 24 de bătrâni purtau cupe de aur cu tămâie care reprezintă rugăciunile sfinților.. 10Și toată mulțimea poporului era afară rugându-se în timp ce se aducea [jertfa de] tămâie.

11Atunci i-a apărut un înger al Domnului#1,11 Prezența îngerilor, caracteristică a primelor două capitole din Luca și a primelor douăsprezece din Faptele Apostolilor, trebuie interpretată în lumina Vechiului Testament. Ei vorbesc și acționează în numele lui Dumnezeu (cf. Gen 22,15; Ex 3,2; 1Rg 19,5), mesageri ai voinței lui, cooperatori la planul lui de mântuire. stând în partea dreaptă a altarului tămâierii. 12Văzându-l, Zaharía s-a tulburat și l-a cuprins#1,12 Lit.: „a căzut peste el”. teama.

13Dar îngerul i-a spus: „Nu te teme, Zaharía, căci rugăciunea ta a fost ascultată și soția ta, Elisabéta, îți va naște un fiu și-i vei pune numele «Ioan»! 14Vei avea bucurie și veselie și mulți se vor bucura de nașterea lui, 15căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea nici vin și nici altă băutură tare#1,15 Lit.: „sikera”; este o băutură fermentată, făcută din fructe, nedistilată, simbolul oricărei băuturi alcoolice (spirtoase). și va fi umplut de Duhul Sfânt chiar din sânul mamei sale 16și pe mulți dintre fiii lui Israél îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. 17El va merge înaintea lui cu duhul și puterea lui Ilíe#1,17 În profetul Ilie este personalizată toată fidelitatea față de Domnul Dumnezeu și tot efortul de a reconduce poporul la Dumnezeul său. De aceea el este considerat profetul model pentru totdeauna. Este aici poate o aluzie la transmiterea spiritului profetic al lui Ilie asupra profetului Elizeu: manifestarea acestui spirit se recunoaște în atitudinea fermă față de cei puternici (conflictul lui Ioan cu Iròd: Lc 3,19-20) și mai ales în activitatea pentru convertirea poporului (cf. 1Rg 17–19; 2Rg 1–2). pentru a întoarce inimile părinților către copii#1,17 Distrugerea relațiilor familiale, dezbinarea dintre părinte și fiu, este un semn al apropierii timpurilor de pe urmă (Mc 14,12; Mt 10,21; Lc 21,16). Comuniunea cordială dintre părinți și copii este condiția fundamentală pentru ca venirea Domnului să nu devină o catastrofă totală pentru popor (Mal 3,24). Prin convertirea inimilor părinților față de copii, Ioan realizează întoarcerea celor îndepărtați de Dumnezeu la mentalitatea celor drepți. și pe cei rebeli la înțelepciunea drepților, pentru a pregăti Domnului un popor desăvârșit”#1,17 Lit.: „gata să-l primească”. Se creează în popor o stare interioară adecvată pentru venirea Domnului..

18Dar Zaharía i-a spus îngerului: „Prin ce voi cunoaște aceasta? Eu sunt bătrân, iar soția mea este înaintată în vârstă#1,18 Lit.: „zile”.”. 19Răspunzând, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabriél#1,19 În ebraică: „Gabrîʾēl” (= „Dumnezeu este viteaz”). Este unul dintre îngerii superiori care, după imaginea funcționarilor de la curtea persană, are posibilitatea să vadă gloria Domnului (Tob 12,15). Gabrièl este vestitorul timpurilor mântuirii (Dan 8,16-17; 9,21-27)., care stau înaintea lui Dumnezeu, și am fost trimis să-ți vorbesc și să-ți dau această veste bună. 20Iată, vei fi mut și nu vei putea vorbi până în ziua în care se vor împlini acestea, pentru că nu ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la timpul lor!”.

21Poporul îl aștepta pe Zaharía și se mira în timp ce#1,21 Unele versiuni (BJ, NVg, TOB, RSV) traduc „en to” drept „epi”, considerând că propoziția subordonată este cauzală. În mod normal însă, „en” + infinitiv introduce o propoziție temporală. acesta întârzia#1,21 După tradiția Talmùdică, preotul nu trebuia să-și prelungească rugăciunea în sanctuar, „pentru a nu neliniști Israèlul din cauza apropierii înfricoșătoare de Dumnezeu”. în templu. 22Când a ieșit și nu putea să vorbească#1,22 După normele liturgice, la ieșire, Zaharía trebuia, împreună cu cei patru preoți asistenți, să rostească binecuvântarea lui Aaròn (Num 6,24-26)., au înțeles că avusese o viziune în templu, iar el le făcea semne. Și a rămas mut. 23După ce s-au împlinit zilele slujirii lui, s-a întors acasă.

24După aceste zile, Elisabéta, soția lui, a zămislit#1,24 Lit.: „a primit [în sân]”. și, timp de cinci luni, se ascundea spunându-și: 25„Așa mi-a făcut Domnul în zilele în care și-a îndreptat privirea spre mine, ca să îndepărteze rușinea mea dinaintea oamenilor”.

Vestirea nașterii lui Isus

26În luna a șasea, îngerul Gabriél a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galiléea, al cărei nume era Nazarét#1,26 „Nazarèt”, în ebraică, înseamnă „loc de observație”. În Vechiul Testament nu este menționat. Pe timpul lui Isus, era o mică localitate neînsemnată (In 1,46), la 26 km vest de lacul Genezarèt., 27la o fecioară logodită#1,27 La evrei, logodna este un contract oficial legal între un bărbat și o femeie, ce leagă ambele părți (Dt 20,7; 22,23-27). Ea are loc după încheierea contractului de căsătorie între părinții tinerilor. Intervalul dintre logodnă și căsătorie era de un an, timp în care logodnica era considerată soție, deși nu trăiau împreună. O infidelitate din partea logodnicei era considerată adulter. Zestrea ei devine proprietatea viitorului soț, iar în cazul decesului acestuia, ea era considerată văduvă, rămânând în casa socrilor. cu un bărbat, al cărui nume era Iosíf, din casa lui Davíd. Iar numele fecioarei era Maria#1,27 Acest nume era frecvent și era ales nu atât pentru etimologie, de altfel nesemnificativă, cât pentru evocarea surorii lui Moise, Míriam (Num 26,59; Ex 15,20)..

28Și, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te#1,28 Termenul grec „chàire” poate fi înțeles: 1) un salut obișnuit în limba greacă (în felul acesta traduc Vg: „àve!”; RSV: „hàil!” etc.) cu referință la v. 29: „ce fel de salut ar putea fi acesta”; 2) imperativ: „bucură-te!”, astfel apare de fiecare dată la Luca și în LXX, fiind o invitație la bucuria mesianică, ecou la invitația pe care profeții o adresează fiicei Sionului și care este motivată aici, ca și la profeți, prin venirea lui Dumnezeu în mijlocul poporului (Is 12,6; Sof 3,14-15; Il 2,21-27): astfel traduc BJ, TOB etc., o, plină de har#1,28 Lit.: „kecharitomene” = „care ai fost și rămâi plină de harul divin”. Verbul poate indica grație fizică sau harul sufletesc. Aici forma gramaticală este un participiu perfect vocativ și scoate în evidență o plinătate care, fiind realizată în trecut, durează și astăzi și tinde să se mențină în viitor. Verbul este rar; este folosit de Luca cu intenția de a indica o calitate specială a Mariei, mult mai importantă decât frumusețea fizică. Deoarece Dumnezeu și-a îndreptat bunăvoința spre persoana Mariei, ea este în starea de har „Dei benevolentiam amorem experta” (Zorell). De notat că forma vocativă ține aici loc de nume propriu și este singurul loc unde cel chemat de înger nu este chemat pe numele său., Domnul este cu tine!”#1,28 În multe manuscrise importante ale Noului Testament apare: „binecuvântată ești tu între femei”, dar este, probabil, o dublare a v. 42.. 29Ea s-a tulburat la acest cuvânt și cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta.

30Însă îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! 31Vei zămisli#1,31 Lit.: „vei primi în sân”. și vei naște un fiu și-l vei numi Isus#1,31 Lit.: „îl vei numi cu numele Isus”. În ebraică, „yēšûᵃʿ” = „Yhwh este Mântuitorul”. Numele era foarte popular la evrei, fie în forma ebraică, fie în cea greacă („Iesous”).. 32Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt și Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui Davíd, tatăl său; 33și va domni peste casa lui Iacób pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârșit”.

34Maria a spus către înger: „Cum va fi aceasta din moment ce nu cunosc bărbat?”. 35Răspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va umbri;#1,35 BJ traduce: „Puterea Celui Preaînalt te va lua sub umbra sa”; expresia subliniază în mod fericit două concepte diferite, unul din lumea ebraică, celălalt din lumea greacă păgână: 1) pentru evrei, „puterea Celui Preaînalt” acționa ascunzându-se într-un nor luminos (Ex 40,38; Lc 9,34), sub „umbră”, adică sub protecția sau, mai bine zis, sub puterea în virtutea căreia acționează omul, obținând rezultate care depășesc forțele sale proprii. Cele două expresii, „Duhul Sfânt” și „puterea Celui Preaînalt”, arată că în această concepere este implicat Yhwh cu toată puterea sa infinită, că este un fel de rezumat al minunilor creației și formării poporului ales; 2) pentru păgâni, „puterea” era un concept pe care îl răspândise filozofia stoică chiar și în clasele cele mai puțin culte. De această putere depindea orice formă de fecunditate în univers: plantele, animalele, omul, artistul, poetul erau fecunzi pentru că erau pătrunși de această putere („dynamis”), care, fără a se amesteca cu ei, producea fecunditatea la toate nivelurile. de aceea, sfântul care se va naște#1,35 Câteva manuscrise importante adaugă: „din tine”. va fi numit Fiul lui Dumnezeu. 36Iată, Elisabéta, ruda ta, a zămislit#1,36 Lit.: „a primit [în sân]”. și ea un fiu la bătrânețe și aceasta este luna a șasea pentru ea, care era numită sterilă, 37pentru că la Dumnezeu nimic#1,37 Lit.: „niciun cuvânt/lucru”. nu este imposibil!”. 38Atunci, Maria a spus: „Iată, slujitoarea#1,38 În Vechiul Testament, expresia este folosită ca autodenumire a unei femei care vorbește cu un om de rang superior (1Sam 1,16; 25,24; 1Rg 1,13). Domnului: fie mie după cuvântul tău!”. Și îngerul a plecat de la ea.

Vizita Mariei la Elisabéta

39În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ținutul muntos, într-o cetate#1,39 Localitatea este identificată de tradiția creștină cu Àin-Karím, la 6 km vest de Ierusalím. a lui Iúda. 40A intrat în casa lui Zaharía și a salutat-o pe Elisabéta. 41Când a auzit Elisabéta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabéta a fost umplută de Duhul Sfânt 42și a strigat cu glas puternic: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul sânului tău! 43Și de unde îmi este [dată] mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine? 44Iată, când a ajuns#1,44 Lit.: „a fost”. glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie#1,44 Sau „veselie”. copilul în sânul meu! 45Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!”.

46Maria a spus:

„Sufletul meu

îl preamărește pe Domnul

47și duhul meu tresaltă de bucurie#1,47 Sau „s-a veselit”.

în Dumnezeu, Mântuitorul meu,

48căci a privit la umilința#1,48 Sau „smerenia”. slujitoarei sale.

Iată, de acum toate popoarele#1,48 Lit.: „generațiile”.

mă vor numi fericită,

49căci mi-a făcut lucruri mari

Cel Atotputernic și numele lui e sfânt!

50Milostivirea lui rămâne

din neam în neam

peste cei ce se tem de el#1,50 Lit.: „Îndurarea lui față de cei ce se tem de el / este din generație în generație”..

51A arătat puterea brațului#1,51 Lit.: „a făcut putere cu brațul său”; este o expresie specific semită care, printr-un antropomorfism, vrea să scoată în evidență atotputernicia lui Dumnezeu (Ex 6,6; Dt 4,34). său:

i-a risipit pe cei mândri

în cugetul inimii lor#1,51 Sau „cu planurile inimii lor”.,

52i-a dat jos de pe tron pe cei puternici

și i-a înălțat pe cei umiliți#1,52 Lit.: „i-a răsturnat pe cei puternici de pe tronuri și i-a înălțat pe cei umili”.;

53pe cei flămânzi i-a copleșit cu bunuri,

iar pe cei bogați

i-a lăsat cu mâinile goale#1,53 Lit.: „i-a umplut cu bunuri pe cei flămânzi, iar pe cei bogați i-a trimis cu mâinile goale”..

54L-a sprijinit pe Israél, slujitorul său#1,54 Sau „l-a ajutat pe Israèl, slujitorul său”.,

amintindu-și#1,54 Vechiul Testament notează deseori că Dumnezeu „își amintește” (Gen 8,1; 9,15; Ex 2,24) pentru a spune că el este fidel promisiunii făcute pe care o împlinește (Lc 1,72). de îndurarea sa,

55după cum a promis părinților noștri,

lui Abrahám și urmașilor lui în veci”.

56Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors la casa ei.

Nașterea lui Ioan Botezătorul

57Când s-a împlinit timpul pentru Elisabéta ca să nască, a născut un fiu. 58Când vecinii și rudele ei au auzit că Domnul și-a arătat marea îndurare#1,58 Lit.: „și-a mărit îndurarea”. față de ea, se bucurau împreună cu ea.

59În ziua a opta au venit pentru circumcízia#1,59 La început, circumcizia se făcea la pubertate; mai târziu, legea lui Moise a stabilit ziua a opta (Gen 17,12; 21,4; Lev 12,3). Trebuiau să fie prezenți martori, era rostită o binecuvântare și se punea nume copilului, deși, în epoca patriarhilor, numele se punea la naștere (Gen 4,1). În Vechiul Testament, circumcizia era un semn al alianței sfinte dintre Dumnezeu și Israèl; totodată, era pentru un bărbat semnul apartenenței la poporul lui Dumnezeu, semnul deosebirii de păgâni și al predestinării de a participa la binecuvântările promise Israèlului. copilului și voiau să-i pună numele Zaharía, ca al tatălui său. 60Însă luând cuvântul, mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan”. 61Dar ei i-au zis: „Nu este nimeni dintre rudele tale care să poarte numele acesta#1,61 Lit.: „să fie numit cu numele acesta”.”. 62I-au făcut semne tatălui său cum ar vrea să fie numit. 63Cerând o tăbliță, a scris: „Ioan este numele lui”. Și toți s-au mirat. 64Îndată i s-a deschis gura și i s-a dezlegat limba, iar el vorbea binecuvântându-l pe Dumnezeu. 65I-a cuprins frica pe toți vecinii și în tot ținutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri. 66Toți cei care le auzeau le puneau la inima lor, spunând: „Ce va fi oare acest copil?”, pentru că mâna Domnului era cu el.

67Zaharía, tatăl său, a fost umplut de Duhul Sfânt și a profețit, zicând:

68„Binecuvântat este Domnul

Dumnezeul lui Israél,

pentru că a vizitat#1,68 „Binecuvântat Vechiul Testament vorbește de multe ori despre „vizita” lui Dumnezeu pentru a scoate în evidență intervențiile sale mântuitoare (Gen 21,1; 50,24-25; Ps 65,10) sau de pedeapsă (Ex 32,34; Is 10,12). Luca este singurul evanghelist care folosește această imagine (cf. Lc 7,16; 19,44; Fap 15,14). și a răscumpărat poporul său

69și ne-a înălțat o putere de mântuire

în casa lui Davíd, slujitorul său,

70precum a promis

prin gura sfinților săi profeți

care au fost din vechime,

71să ne mântuiască#1,71 Lit.: „mântuire”. de dușmanii noștri

și de mâna tuturor acelora care ne urăsc.

72Astfel a arătat îndurare

față de părinții noștri,

și-și aduce aminte

de legământul său cel sfânt#1,72 Lit.: „și-a amintit de alianța lui sfântă”..

73De jurământul pe care l-a făcut

lui Abrahám, părintele nostru,

că ne va dărui#1,73 Sau „să ne dea”. [harul]

74ca, eliberați din mâna dușmanilor noștri,

să-i slujim fără teamă,

75în sfințenie și dreptate, sub privirea#1,75 Lit.: „înaintea”. lui,

în toate zilele [vieții] noastre.

76Iar tu, copile,

profet al Celui Preaînalt te vei chema:

căci vei merge înaintea Domnului

să pregătești căile sale,

77pentru a da#1,77 Sau „să dai”. poporului său știința mântuirii

întru iertarea păcatelor,

78prin iubirea îndurătoare

a Dumnezeului nostru#1,78 Lit.: „Datorită inimii îndurătoare a Dumnezeului nostru”. Cuvântul grec „spalaghna” înseamnă „măruntaie” (Vg – „viscera”), ca parte a trupului,; în Antichitate, deseori era privită ca sediu al afectivității. Părțile interne superioare (inima, plămânii, ficatul) erau deosebite de părțile interne inferioare (intestine). Este un exemplu clar de metonimie pentru a exprima abstractul prin concret. În mentalitatea latină, sediul afectivității este inima.

cu care ne va vizita#1,78 Lit.: „pentru aceasta ne va vizita”. Există dificultăți cu privire la timpul folosit, întrucât multe manuscrise întrebuințează trecutul (BJ, TOB). Cu RSV și alte traduceri recente, folosim viitorul.

Cel care Răsare#1,78 Expresia poate însemna un Mesia care este trimis de Cel Preaînalt (Num 24,17; Zah 3,8; 6,12 ). din înălțime,

79ca să-i lumineze pe cei ce se află#1,79 Lit.: „zac”.

în întuneric și în umbra morții

și să îndrepte pașii noștri

pe calea păcii”.

80Copilul creștea și se întărea în duh; el a rămas în pustiu până în ziua arătării lui înaintea lui Israél. #In 15,27 #Fap 1,8 #Ef 3,7 #Fap 1,1 #1Cr 24,10 #Gen 18,11 #Jud 13,2-5 #1Sam 1,5-6 #Mt 1,20 șu #Num 6,2-3 #Lc 1,41 #Ier 1,5 #Mt 17,10-13 #Mal 3,23-24 #Sir 48,10-11 #Gen 15,8 #Dan 8,16; 9,21 #Tob 12,15 #Mc 1,1 ș.u. #Mt 8,10 #Gen 21,6 #Mt 1,18 #Sof 3,14-15 #Zah 2,14 #Rut 2,4 #1,13 #Is 7,14 #Mt 1,21 #2Sam 7,16 #2Sam 7,1 #Is 9,6 #Mt 9,27 #Dan 7,14 #Mt 1,20 #Mc 1,24 #Fap 3,14 #Mt 4,3 #Gen 18,14 #Ier 32,27 #1,15 #Jud 5,24 #Idt 13,10 #In 20,29 #1Sam 2,1-10 #Is 29,19 #1Sam 2,1 #Ps 34,4; 69,31 #Is 61,10 #Hab 3,18 #Ps 9,15 #13,6; 31,8; 35,9 #1,25 #1,38 #1Sam 1,11 #Ps 31,8 #11,27 #Gen 30,13 #Ps 111,9 #Ps 103,17 #Ps 89,11 #Iob 12,19 #Ps 107,9 #Is 41,8-9 #Ps 98,3 #Mih 7,20 #Ps 18,51 #Gen 12,3; 13,15; 22,18 #1,13 #Gen 17,10 #Lev 12,3 #1,13 #2,20 #1,12 #1,80 #Ps 41,14 #Ps 111,9 #Ps 18,3 #Ps 132,17 #Ps 106,10 #Lev 26,42 #Ps 105,8-9 #Ier 11,5 #Mih 7,20 #Gen 22,16-18 #Mt 16,14 #Lc 1,16-17 #Mal 3,1 #Is 40,3 #Mal 3,20 #Zah 3,8 #Is 9,1; 42,7 #In 8,12 #Ier 6,14 #Is 11,6; 59,8 #3,1-18

Selectat acum:

Luca 1: VBRC2020

Evidențiere

Partajează

Copiază