Și s-a întâmplat că, imediat ce s-au împlinit zilele serviciului său, s-a dus acasă.
Iar după zilele acelea Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată și s-a ascuns cinci luni, spunând:
Astfel s-a purtat cu mine Domnul în zilele în care s-a uitat spre mine, ca să îmi ia ocara dintre oameni.
Iar în luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,
La o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David; și numele fecioarei era Maria.
Și îngerul a intrat la ea și a spus: Bucură-te, cea privilegiată: Domnul este cu tine; binecuvântată ești tu între femei.
Iar când l-a văzut, ea a fost tulburată de cuvintele lui și cugeta ce fel de salutare ar fi aceasta.
Și îngerul i-a spus: Nu te teme, Maria; fiindcă ai găsit favoare la Dumnezeu.
Și iată, vei rămâne însărcinată în pântecele tău și vei naște un fiu și îi vei pune numele Isus.
El va fi mare și va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; și Domnul Dumnezeu îi va da tronul tatălui său David.
Și va domni peste casa lui Iacob pentru totdeauna; și cât despre împărăția lui, ea nu va avea sfârșit.
Atunci Maria i-a spus îngerului: Cum va fi aceasta, fiindcă eu nu știu de bărbat?
Și îngerul a răspuns și i-a zis: Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea și cel sfânt care se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
Și iată, Elisabeta, ruda ta, a rămas și ea însărcinată cu un fiu la bătrânețea ei; și aceasta este a șasea lună pentru ea, care era numită stearpă.
Căci la Dumnezeu nimic nu va fi imposibil.
Iar Maria a spus: Iată, roaba Domnului; fie-mi după cuvântul tău. Și îngerul a plecat de la ea.
Iar Maria s-a sculat în acele zile și a plecat cu grabă în ținutul muntos, într-o cetate a lui Iuda.
Și a intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta.
Și s-a întâmplat că, de cum a auzit Elisabeta salutul Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei; și Elisabeta a fost umplută cu Duhul Sfânt;
Și a vorbit cu voce tare și a spus: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău.
Și de unde îmi este aceasta, ca mama Domnului meu să vină la mine?
Căci iată, de cum a ajuns sunetul salutului tău la urechile mele, pruncul a săltat în pântecele meu de bucurie.
Și binecuvântată este cea care a crezut, pentru că va fi o împlinire a lucrurilor care i-au fost spuse din partea Domnului.
Și Maria a spus: Sufletul meu preamărește pe Domnul,
Și duhul meu s-a bucurat în Dumnezeu, Salvatorul meu.
Pentru că a privit spre starea înjosită a roabei sale; căci, iată, de acum încolo, toate generațiile mă vor numi binecuvântată,
Pentru că cel puternic mi-a făcut lucruri mari; și sfânt este numele lui.
Și mila lui este peste cei ce se tem de el din generație în generație.
A arătat putere cu brațul lui; a risipit pe cei mândri în imaginația inimii lor.
A doborât pe cei puternici de pe tronuri și a înălțat pe cei de rând.
A săturat pe cei flămânzi cu bunătăți; și pe cei bogați i-a trimis fără nimic.
A ajutat pe servitorul său Israel, în amintirea milei sale;
După cum le-a vorbit părinților noștri, lui Avraam și seminței sale pentru totdeauna.
Și Maria a rămas cu ea cam trei luni; și s-a întors acasă.
Iar Elisabetei i s-a împlinit timpul să nască; și a născut un fiu.
Și vecinii și rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare milă față de ea; și se bucurau cu ea.
Și s-a întâmplat în a opta zi că au venit să circumcidă copilul; și l-au numit Zaharia, după numele tatălui său.
Și mama lui a răspuns și a zis: Nu, ci se va numi Ioan.
Și i-au spus: Nimeni din rudeniile tale nu este numit așa.
Și făceau semne tatălui său, despre cum ar voi să îl numească.
Și a cerut o tăbliță de scris și a scris, spunând: Numele lui este Ioan. Și toți s-au minunat.
Și gura lui a fost deschisă imediat și limba lui dezlegată și a vorbit, lăudând pe Dumnezeu.
Și frică a venit peste toți cei ce locuiau împrejurul lor; și toate aceste cuvinte au fost vestite prin tot ținutul muntos al Iudeii.
Și toți cei ce le-au auzit, le-au păstrat în inimile lor, spunând: Ce fel de copil va fi acesta? Și mâna Domnului era cu el.
Și Zaharia, tatăl lui, a fost umplut cu Duhul Sfânt și a profețit, spunând:
Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că a vizitat și a răscumpărat pe poporul său,
Și ne-a ridicat un corn al salvării în casa servitorului său, David,
Așa cum vorbise prin gura sfinților săi profeți, care fuseseră de când lumea a început;
Ca să fim salvați de dușmanii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc;
Să înfăptuiască mila promisă părinților noștri și să își amintească sfântul lui legământ;
Jurământul pe care i l-a jurat tatălui nostru Avraam,
Că ne va da, fiind noi scăpați din mâna dușmanilor noștri, să îi servim fără frică,
În sfințenie și dreptate înaintea lui, toate zilele vieții noastre.
Și tu copile, vei fi chemat profet al celui Preaînalt; fiindcă vei merge înaintea feței Domnului, să pregătești căile lui;
Să dai cunoștința salvării poporului său, prin iertarea păcatelor lor,
Prin blânda milă a Dumnezeului nostru; prin care răsăritul din înalt ne-a vizitat,
Să dea lumină celor ce șed în întuneric și în umbra morții, să ne îndrepte picioarele pe calea păcii.
Iar copilul a crescut și s-a întărit în duh și a fost în pustiuri până în ziua arătării sale înaintea lui Israel.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
