Când i s-au terminat zilele de slujbă, s-a dus acasă. După un timp, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată. Ea s-a ascuns timp de cinci luni, zicând: „Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându-mi disprețul pe care l-am îndurat între oameni!“.
În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din Casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
Intrând la ea, îngerul a zis:
‒ Salutare, ție căreia ți s-a dat har! Domnul este cu tine! Binecuvântată ești tu între femei!
Ea a fost foarte tulburată de aceste cuvinte și se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.
Îngerul i-a zis:
‒ Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har înaintea lui Dumnezeu! Iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus. El va fi mare și va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoșului Său, David. Va împărăți veșnic peste Casa lui Iacov și Împărăția Lui nu va avea sfârșit.
Maria l-a întrebat pe înger:
‒ Cum se va întâmpla lucrul acesta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?
Îngerul, răspunzând, i-a zis:
‒ Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul Care Se va naște va fi numit „Fiul lui Dumnezeu“. Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput și ea un fiu, la bătrânețe. Și ea, despre care se spunea că nu poate rămâne însărcinată, este acum în luna a șasea. Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este fără putere.
Maria a zis:
‒ Iată-mă, sunt slujitoarea Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău!
Și îngerul a plecat de la ea.
În zilele acelea, Maria s-a ridicat și s-a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într-o cetate a lui Iuda. Ea a intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, copilașul a săltat în pântecul ei, și Elisabeta a fost umplută cu Duhul Sfânt.
Ea a strigat cu glas tare și a zis:
‒ Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecului tău! Cum de mi-a fost dat să vină la mine mama Domnului meu? Căci iată, imediat ce am auzit sunetul salutului tău, mi-a săltat copilașul în pântec de bucurie! Fericită este cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i-au fost spuse de Domnul!
Maria a zis:
‒ Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul
și duhul meu se bucură foarte mult
în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
pentru că a privit cu îndurare
la starea smerită a slujitoarei Sale.
Căci iată, de acum încolo,
toate generațiile mă vor considera fericită
pentru că Cel Puternic
a făcut lucruri mari pentru mine.
Numele Lui este sfânt.
Mila Lui ține din generație în generație
față de cei ce se tem de El.
El a făcut o minune cu brațul Său;
i-a împrăștiat pe cei ce sunt mândri
în cugetul inimii lor.
I-a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor
și i-a înălțat pe cei smeriți.
Pe cei flămânzi i-a săturat cu bunătăți,
iar pe cei bogați i-a alungat,
lăsându-i cu mâinile goale.
El l-a ajutat pe Israel, slujitorul Său,
amintindu-Și de mila Sa,
așa cum le spusese strămoșilor noștri,
lui Avraam și descendenților lui, în veci!
Maria a rămas împreună cu Elisabeta aproape trei luni, apoi s-a întors acasă.
Când i s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat. Vecinii și rudele au auzit că Domnul a arătat foarte multă milă față de ea și se bucurau împreună cu ea.
În ziua a opta, au venit să circumcidă copilașul.
Voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, dar mama lui, răspunzând, a zis:
‒ Nu, ci se va numi Ioan.
Ei i-au zis:
‒ Nu este nimeni între rudele tale care poartă numele acesta.
Și îi făceau semne tatălui copilului, ca să știe ce nume dorește să-i dea. El a cerut o tăbliță și a scris: „Numele lui este Ioan“. Și toți au rămas uimiți. Deodată i-a fost deschisă gura, i-a fost dezlegată limba, și a început să vorbească, binecuvântându-L pe Dumnezeu. Pe toți vecinii lor i-a cuprins frica și în întreaga regiune muntoasă a Iudeei se vorbea despre toate aceste lucruri. Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, zicând: „Oare ce va deveni acest copil?“. Căci mâna Domnului era cu el.
Zaharia, tatăl lui, a fost umplut cu Duhul Sfânt și a profețit, zicând:
‒ Binecuvântat să fie Domnul,
Dumnezeul lui Israel,
pentru că a venit în ajutor
și a adus răscumpărare poporului Său.
El ne-a ridicat un Mântuitor puternic
în Casa slujitorului Său David,
așa cum a spus prin gura sfinților Săi profeți din vechime,
aducându-ne eliberare de dușmanii noștri
și din mâna tuturor celor ce ne urăsc.
El Își arată astfel mila față de strămoșii noștri
și Își amintește de legământul Lui cel sfânt,
de jurământul pe care i l-a făcut lui Avraam, tatăl nostru,
potrivit căruia ne va da voie,
eliberați fiind din mâna dușmanilor noștri,
să-I slujim fără teamă,
în sfințenie și dreptate,
înaintea Lui, în toate zilele noastre.
Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt.
Căci vei merge înaintea Domnului
ca să pregătești căile Lui,
să dai poporului Său cunoștința mântuirii,
prin iertarea păcatelor lui,
datorită milei nemărginite a Dumnezeului nostru,
în urma căreia va veni în ajutorul nostru
Soarele din înălțime,
ca să strălucească peste cei aflați în întuneric
și în umbra morții,
ca să ne călăuzească pașii pe calea păcii.
Și copilul creștea și se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua prezentării lui înaintea lui Israel.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
