După ce s-au împlinit zilele slujirii lui, s-a întors acasă.
După aceste zile, Elisabéta, soția lui, a zămislit și, timp de cinci luni, se ascundea spunându-și: „Așa mi-a făcut Domnul în zilele în care și-a îndreptat privirea spre mine, ca să îndepărteze rușinea mea dinaintea oamenilor”.
În luna a șasea, îngerul Gabriél a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galiléea, al cărei nume era Nazarét, la o fecioară logodită cu un bărbat, al cărui nume era Iosíf, din casa lui Davíd. Iar numele fecioarei era Maria.
Și, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!”. Ea s-a tulburat la acest cuvânt și cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta.
Însă îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! Vei zămisli și vei naște un fiu și-l vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt și Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui Davíd, tatăl său; și va domni peste casa lui Iacób pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârșit”.
Maria a spus către înger: „Cum va fi aceasta din moment ce nu cunosc bărbat?”. Răspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu. Iată, Elisabéta, ruda ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe și aceasta este luna a șasea pentru ea, care era numită sterilă, pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil!”. Atunci, Maria a spus: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!”. Și îngerul a plecat de la ea.
În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ținutul muntos, într-o cetate a lui Iúda. A intrat în casa lui Zaharía și a salutat-o pe Elisabéta. Când a auzit Elisabéta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabéta a fost umplută de Duhul Sfânt și a strigat cu glas puternic: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul sânului tău! Și de unde îmi este [dată] mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine? Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!”.
Maria a spus:
„Sufletul meu
îl preamărește pe Domnul
și duhul meu tresaltă de bucurie
în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
căci a privit la umilința slujitoarei sale.
Iată, de acum toate popoarele
mă vor numi fericită,
căci mi-a făcut lucruri mari
Cel Atotputernic și numele lui e sfânt!
Milostivirea lui rămâne
din neam în neam
peste cei ce se tem de el.
A arătat puterea brațului său:
i-a risipit pe cei mândri
în cugetul inimii lor,
i-a dat jos de pe tron pe cei puternici
și i-a înălțat pe cei umiliți;
pe cei flămânzi i-a copleșit cu bunuri,
iar pe cei bogați
i-a lăsat cu mâinile goale.
L-a sprijinit pe Israél, slujitorul său,
amintindu-și de îndurarea sa,
după cum a promis părinților noștri,
lui Abrahám și urmașilor lui în veci”.
Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors la casa ei.
Când s-a împlinit timpul pentru Elisabéta ca să nască, a născut un fiu. Când vecinii și rudele ei au auzit că Domnul și-a arătat marea îndurare față de ea, se bucurau împreună cu ea.
În ziua a opta au venit pentru circumcízia copilului și voiau să-i pună numele Zaharía, ca al tatălui său. Însă luând cuvântul, mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan”. Dar ei i-au zis: „Nu este nimeni dintre rudele tale care să poarte numele acesta”. I-au făcut semne tatălui său cum ar vrea să fie numit. Cerând o tăbliță, a scris: „Ioan este numele lui”. Și toți s-au mirat. Îndată i s-a deschis gura și i s-a dezlegat limba, iar el vorbea binecuvântându-l pe Dumnezeu. I-a cuprins frica pe toți vecinii și în tot ținutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri. Toți cei care le auzeau le puneau la inima lor, spunând: „Ce va fi oare acest copil?”, pentru că mâna Domnului era cu el.
Zaharía, tatăl său, a fost umplut de Duhul Sfânt și a profețit, zicând:
„Binecuvântat este Domnul
Dumnezeul lui Israél,
pentru că a vizitat și a răscumpărat poporul său
și ne-a înălțat o putere de mântuire
în casa lui Davíd, slujitorul său,
precum a promis
prin gura sfinților săi profeți
care au fost din vechime,
să ne mântuiască de dușmanii noștri
și de mâna tuturor acelora care ne urăsc.
Astfel a arătat îndurare
față de părinții noștri,
și-și aduce aminte
de legământul său cel sfânt.
De jurământul pe care l-a făcut
lui Abrahám, părintele nostru,
că ne va dărui [harul]
ca, eliberați din mâna dușmanilor noștri,
să-i slujim fără teamă,
în sfințenie și dreptate, sub privirea lui,
în toate zilele [vieții] noastre.
Iar tu, copile,
profet al Celui Preaînalt te vei chema:
căci vei merge înaintea Domnului
să pregătești căile sale,
pentru a da poporului său știința mântuirii
întru iertarea păcatelor,
prin iubirea îndurătoare
a Dumnezeului nostru
cu care ne va vizita
Cel care Răsare din înălțime,
ca să-i lumineze pe cei ce se află
în întuneric și în umbra morții
și să îndrepte pașii noștri
pe calea păcii”.
Copilul creștea și se întărea în duh; el a rămas în pustiu până în ziua arătării lui înaintea lui Israél.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
