Când i s‑au împlinit zilele de slujbă, a plecat acasă. După un timp, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată și s‑a ascuns vreme de cinci luni, căci zicea: „Aceasta a făcut‑o Domnul pentru mine, în zilele când Și‑a aruncat privirea asupra mea, ca să‑mi șteargă ocara dintre oameni.”
În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într‑o cetate din Galileea numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat pe nume Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. [Îngerul] a intrat la ea și i‑a zis: „Plecăciune ție, căreia ți s‑a făcut har! Domnul este cu tine! [Binecuvântată ești tu între femei!]” Tulburată foarte mult de cuvântul acesta, ea se întreba ce fel de salut este acesta. Îngerul i‑a zis:
„Nu te teme, Maria, căci ai găsit har înaintea lui Dumnezeu!
Iată, vei zămisli și vei naște un Fiu,
căruia Îi vei pune numele Isus.
El va fi mare și va fi numit Fiul Celui Preaînalt;
și Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său.
El va domni peste casa lui Iacov în veci,
și împărăția Lui nu va avea sfârșit.”
Maria i‑a zis îngerului: „Cum se va întâmpla asta, fiindcă eu nu știu de bărbat?” Îngerul i‑a răspuns zicând:
„Duhul Sfânt Se va coborî peste tine,
și puterea Celui Preaînalt te va umbri.
De aceea, copilul sfânt care se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu.
Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe și este în a șasea lună, ea, care era numită stearpă. Căci la Dumnezeu niciun lucru nu este cu neputință .” Maria a zis: „Iată roaba Domnului; facă‑mi‑se după cuvântul tău!” Și îngerul a plecat de la ea.
În zilele acelea, Maria s‑a sculat și a plecat în grabă spre ținutul muntos, într‑o cetate din Iuda. A intrat în casa lui Zaharia și a salutat‑o pe Elisabeta. De îndată ce a auzit Elisabeta salutul Mariei, i‑a tresăltat pruncul în pântec, iar Elisabeta s‑a umplut de Duhul Sfânt. Ea a strigat cu glas tare și a zis:
„Binecuvântată ești tu între femei
și binecuvântat este rodul pântecelui tău!
Cum de mi‑a fost dat să vină la mine mama Domnului meu? Fiindcă, iată, cum a ajuns salutul tău la urechile mele, mi‑a tresăltat pruncul în pântec de bucurie. Ferice de cea care a crezut că se vor împlini cele ce i‑au fost spuse de Domnul!”
Și Maria a zis:
„Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul
și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
pentru că a privit către starea umilă a roabei Sale .
Iată, de acum toate generațiile mă vor ferici,
pentru că Cel Puternic a făcut lucruri mărețe pentru mine.
Numele Lui este sfânt
și îndurarea Lui rămâne din generație în generație peste cei ce se tem de El.
El a făcut lucrări puternice cu brațul Lui:
i‑a risipit pe cei ce se mândreau în cugetul inimii lor,
i‑a răsturnat pe cei puternici de pe tronurile lor
și i‑a înălțat pe cei smeriți;
pe cei flămânzi i‑a umplut de bunătăți,
iar pe cei bogați i‑a dat afară cu mâinile goale;
a venit în ajutorul robului Său Israel,
căci Și‑a amintit de mila Sa –
după cum le‑a vorbit părinților noștri –
față de Avraam și urmașii lui în veac.”
Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni, apoi s‑a întors acasă.
Elisabetei i s‑a împlinit vremea să nască și a născut un fiu. Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul Și‑a arătat marea Lui îndurare față de ea și se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta, au venit să‑l circumcidă pe prunc și voiau să‑i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. Dar mama lui a răspuns zicând: „Nu, ci se va numi Ioan!” Ei i‑au zis: „Nimeni dintre rudele tale nu poartă acest nume!” Atunci l‑au întrebat pe tatăl său prin semne cum ar vrea să‑i pună numele. Zaharia a cerut o tăbliță și a scris astfel: „Numele lui este Ioan.” Și toți s‑au mirat. Dintr‑odată, i s‑a deschis gura și i s‑a dezlegat limba și a început să vorbească, binecuvântându‑L pe Dumnezeu. Pe toți vecinii lui i‑a cuprins teama și în tot ținutul muntos al Iudeei se vorbea despre toate lucrurile acestea. Toți cei ce le auzeau le păstrau în inima lor și ziceau: „Oare ce va fi copilul acesta?” Și mâna Domnului era cu el.
Zaharia, tatăl lui, s‑a umplut de Duhul Sfânt, a profețit și a zis:
„Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel,
pentru că Și‑a cercetat și Și‑a răscumpărat poporul
și pentru că ne‑a ridicat un Mântuitor puternic
în casa robului Său David,
după cum vestise prin gura sfinților Săi profeți din vechime:
mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc!
Astfel Se îndură El de părinții noștri
și Își aduce aminte de legământul Său cel sfânt:
jurământul cu care S‑a jurat părintelui nostru Avraam
că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmașilor,
ne va lăsa să‑I slujim fără frică în sfințenie și dreptate,
înaintea Lui, în toate zilele noastre.
Și tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt,
căci vei merge înaintea Domnului ca să‑I pregătești căile
și să‑i dai poporului Său cunoștința mântuirii,
spre iertarea păcatelor lui.
Prin mila cea mare a Dumnezeului nostru,
ne va cerceta Soarele din înălțime,
ca să‑i lumineze pe cei ce zac în întuneric și în umbra morții ,
și să ne îndrume pașii pe calea păcii!”
Iar copilul creștea și se întărea în duh, și a stat în pustiu până în ziua arătării sale înaintea lui Israel.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
