Iosua 4:1-24
Iosua 4:1-24 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Astfel, tot poporul (israelian) a traversat Iordanul. Atunci Iahve i-a spus lui Iosua: „Alege doisprezece bărbați din popor: câte unul din fiecare trib; și poruncește-le să ia din mijlocul Iordanului douăsprezece pietre: chiar din locul unde au stat picioarele preoților. Să le duceți cu voi și să le puneți în locul în care veți rămâne în timpul nopții.” Iosua a chemat doisprezece bărbați, pe care i-a ales dintre israelieni: câte unul din fiecare trib; și le-a zis: „Treceți în fața Cufărului Legământului care a fost făcut cu Dumnezeul vostru numit Iahve. Stați acolo în mijlocul Iordanului; și fiecare dintre voi să ridice pe umeri o piatră. Să fie câte una pentru fiecare trib al poporului Israel. Acestea vor avea o semnificație specială în mijlocul vostru. Când fiii voștri vor dori să știe într-o zi ce semnifică existența acestor pietre, să le relatați cum au fost secate apele Iordanului înaintea Cufărului Legământului cu Iahve, atunci când acesta l-a traversat. Deci, aceste pietre să fie pentru israelieni o permanentă amintire despre acest fapt!” Israelienii au făcut exact cum le-a poruncit Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului – cum îi spusese Iahve lui Iosua – conform numărului triburilor lui Israel. Apoi le-au dus în locul în care au rămas în acea noapte; și le-au pus acolo. Iosua a pus și el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, chiar în locul unde au stat picioarele preoților care au dus Cufărul Legământului. Ele mai există și astăzi acolo. Preoții care duceau acel Cufăr, au stat în mijlocul Iordanului până s-a realizat tot ce poruncise Iahve lui Iosua – prin Moise – referitor la popor. Și poporul s-a grăbit să traverseze (Iordanul). După ce a traversat tot poporul, Cufărul lui Iahve și preoții au mers înaintea poporului. Urmașii lui Ruben, ai lui Gad și ai jumătății din tribul lui Manase, au traversat și ei – pregătiți pentru luptă – în fața israelienilor, așa cum le ceruse Moise. Aproape patruzeci de mii de bărbați înarmați, pregătiți de luptă, au venit înaintea lui Iahve în câmpiile Ierihonului. În acea zi, Iahve l-a înălțat pe Iosua în fața întregului Israel; și toți israelienii s-au temut de el cât timp a trăit – exact cum se temuseră de Moise. Atunci Iahve i-a spus lui Iosua: „Poruncește-le preoților care transportă Cufărul Declarației, să iasă din Iordan.” Iosua le-a poruncit preoților: „Ieșiți din Iordan!”. Atunci preoții care duceau Cufărul Legământului cu Iahve au ieșit din mijlocul Iordanului. În momentul în care picioarele lor au atins malul, apele Iordanului au revenit în albia lor, inundând din nou toată acea suprafață până la ambele maluri ale lui. Poporul a ieșit din Iordan în a zecea zi din prima lună; și și-a stabilit tabăra la Ghilgal, în partea de est a Ierihonului. Cele douăsprezece pietre luate din Iordan, au fost puse de Iosua la Ghilgal. El le-a zis israelienilor: „Când veți fi părinți și vă vor întreba într-o zi urmașii voștri «Ce înseamnă aceste pietre?», voi să îi învățați, răspunzându-le: «Israel a traversat acest Iordan ca pe pământ uscat!». Iahve – Dumnezeul vostru – a secat (acum) apele Iordanului înaintea voastră ca să îl puteți traversa, exact cum făcuse El la Marea Roșie, când a secat-o înaintea generației noastre până am traversat-o. Astfel, toate popoarele pământului vor cunoaște forța mâinii lui Iahve; iar voi vă veți teme de Dumnezeul vostru numit Iahve în toate zilele vieții voastre!”
Iosua 4:1-24 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
După ce a isprăvit tot poporul de trecut Iordanul, Domnul a zis lui Iosua: „Ia doisprezece bărbați din popor, câte un bărbat din fiecare seminție. Dă-le porunca următoare: ‘Luați de aici, din mijlocul Iordanului, din locul unde s-au oprit preoții, douăsprezece pietre, pe care să le duceți cu voi și să le puneți în locul unde veți petrece noaptea aceasta.’” Iosua a chemat pe cei doisprezece bărbați pe care i-a ales dintre copiii lui Israel, câte un bărbat de fiecare seminție, și le-a zis: „Treceți înaintea chivotului Domnului Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului, și fiecare din voi să ia o piatră pe umăr, după numărul semințiilor copiilor lui Israel, pentru ca acesta să fie un semn de aducere aminte în mijlocul vostru. Când vor întreba copiii voștri într-o zi: ‘Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi?’, să le spuneți: ‘Apele Iordanului s-au despicat în două înaintea chivotului legământului Domnului; când a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s-au despicat în două’, și pietrele acestea să fie totdeauna o aducere aminte pentru copiii lui Israel.” Copiii lui Israel au făcut așa cum le poruncise Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, cum spusese lui Iosua Domnul, după numărul semințiilor copiilor lui Israel, le-au luat cu ei și le-au pus în locul unde aveau să rămână peste noapte. Iosua a ridicat și el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul unde se opriseră picioarele preoților care duceau chivotul legământului, și ele au rămas acolo până în ziua de azi. Preoții care duceau chivotul au stat în mijlocul Iordanului până la deplina împlinire a celor ce poruncise lui Iosua Domnul să spună poporului, potrivit cu tot ce poruncise Moise lui Iosua. Și poporul s-a grăbit să treacă. După ce a isprăvit de trecut tot poporul, chivotul Domnului și preoții au trecut înaintea poporului. Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au trecut înarmați înaintea copiilor lui Israel, cum le spusese Moise. Aproape patruzeci de mii de bărbați pregătiți de război au trecut gata de luptă înaintea Domnului în câmpia Ierihonului. În ziua aceea, Domnul a înălțat pe Iosua înaintea întregului Israel și s-au temut de el, cum se temuseră de Moise, în toate zilele vieții lui. Domnul a zis lui Iosua: „Poruncește preoților care duc chivotul mărturiei să iasă din Iordan.” Și Iosua a poruncit preoților: „Ieșiți din Iordan!” Când au ieșit preoții care duceau chivotul legământului Domnului din mijlocul Iordanului și când au călcat cu talpa picioarelor pe uscat, apele Iordanului s-au întors la locul lor și s-au revărsat ca mai înainte peste toate malurile lui. Poporul a ieșit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi și a tăbărât la Ghilgal, la marginea de răsărit a Ierihonului. Iosua a ridicat la Ghilgal cele douăsprezece pietre pe care le luaseră din Iordan. El a zis copiilor lui Israel: „Când vor întreba copiii voștri într-o zi pe părinții lor: ‘Ce înseamnă pietrele acestea?’, să învățați pe copiii voștri și să le spuneți: ‘Israel a trecut Iordanul acesta pe uscat.’ Căci Domnul Dumnezeul vostru a secat înaintea voastră apele Iordanului până ce ați trecut, după cum făcuse Domnul Dumnezeul vostru la Marea Roșie, pe care a secat-o înaintea noastră până am trecut, pentru ca toate popoarele pământului să știe că mâna Domnului este puternică și să vă temeți totdeauna de Domnul Dumnezeul vostru.”
Iosua 4:1-24 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și s-a întâmplat, după ce toți oamenii au terminat de trecut Iordanul, că DOMNUL i-a vorbit lui Iosua, spunând: Luați-vă din popor doisprezece bărbați, un bărbat din fiecare trib, Și porunciți-le, spunând: Să luați de aici, din mijlocul Iordanului, din locul unde picioarele preoților au stat neclintite, douăsprezece pietre și să le purtați cu voi și să le puneți în locul de găzduire, unde veți găzdui în noaptea aceasta. Atunci Iosua a chemat pe cei doisprezece bărbați, pe care îi pregătise dintre copiii lui Israel, un bărbat din fiecare trib. Și Iosua le-a spus: Treceți înaintea chivotului DOMNULUI Dumnezeul vostru, în mijlocul Iordanului, și ridicați fiecare dintre voi câte o piatră pe umăr, conform numărului triburilor copiilor lui Israel, Ca aceasta să fie un semn între voi, când va veni timpul și copiii voștri vor întreba pe părinții lor, spunând: Ce înseamnă aceste pietre pentru voi? Atunci să le răspundeți: Apele Iordanului au fost despărțite înaintea chivotului legământului DOMNULUI; când a trecut peste Iordan, apele Iordanului au fost despărțite și pietrele acestea vor fi ca amintire copiilor lui Israel, pentru totdeauna. Și copiii lui Israel au făcut astfel precum le-a poruncit Iosua și au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, precum i-a vorbit DOMNUL lui Iosua, conform numărului triburilor copiilor lui Israel; și le-au purtat cu ei la locul unde au găzduit și le-au așezat acolo. Și Iosua a ridicat douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul unde stăteau picioarele preoților care au purtat chivotul legământului; și sunt acolo până în această zi. Fiindcă preoții care au purtat chivotul au stat în mijlocul Iordanului până s-a terminat tot ce i-a poruncit DOMNUL lui Iosua să spună poporului, conform cu tot ce i-a poruncit Moise lui Iosua; și poporul s-a grăbit și a trecut. Și s-a întâmplat că, după ce tot poporul a terminat de trecut, chivotul DOMNULUI și preoții au trecut în prezența poporului. Și copiii lui Ruben și copiii lui Gad și jumătatea tribului lui Manase au trecut înarmați înaintea copiilor lui Israel, precum le-a vorbit Moise. Aproape patruzeci de mii pregătiți pentru război au trecut înaintea DOMNULUI la luptă, spre câmpiile Ierihonului. În ziua aceea DOMNUL a mărit pe Iosua în ochii întregului Israel; și s-au temut de el, cum s-au temut de Moise în toate zilele vieții sale. Și DOMNUL i-a vorbit lui Iosua, spunând: Poruncește preoților care poartă chivotul mărturiei să iasă afară din Iordan. De aceea Iosua a poruncit preoților, spunând: Ieșiți afară din Iordan. Și s-a întâmplat, când preoții care au purtat chivotul legământului DOMNULUI au ieșit afară din mijlocul Iordanului și tălpile picioarelor preoților au ajuns afară pe uscat, că apele Iordanului s-au întors la locul lor și s-au revărsat peste toate malurile sale, ca înainte. Și poporul a ieșit afară din Iordan în a zecea zi a lunii întâi; și au așezat tabăra în Ghilgal, la granița de est a Ierihonului. Și acele douăsprezece pietre, pe care Iosua le-a ridicat la Ghilgal, le-au luat din Iordan. Și le-a vorbit copiilor lui Israel, spunând: Când copiii voștri vor întreba pe părinții lor în timpul care va veni, zicând: Ce înseamnă pietrele acestea? Atunci să faceți cunoscut copiilor voștri, spunând: Israel a trecut Iordanul acesta pe uscat. Fiindcă DOMNUL Dumnezeul vostru a secat apele Iordanului dinaintea voastră, până ați trecut, așa cum a făcut DOMNUL Dumnezeul vostru Mării Roșii, pe care a secat-o dinaintea noastră, până am trecut, Pentru ca toate popoarele pământului să cunoască mâna DOMNULUI, că este tare; ca să vă temeți de DOMNUL Dumnezeul vostru pentru totdeauna.
Iosua 4:1-24 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
După ce tot poporul a terminat de trecut Iordanul, DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Ia doisprezece bărbați din popor, câte un bărbat din fiecare seminție, și dă‑le porunca următoare: «Luați de aici, din mijlocul Iordanului, din locul unde s‑au oprit picioarele preoților, douăsprezece pietre, pe care să le duceți cu voi și să le puneți în locul unde veți petrece noaptea aceasta!»” Iosua i‑a chemat pe cei doisprezece bărbați pe care i‑a rândit dintre fiii lui Israel, câte un bărbat de fiecare seminție, și le‑a zis: „Treceți înaintea chivotului DOMNULUI, Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului, și fiecare din voi să ia o piatră pe umăr, după numărul semințiilor fiilor lui Israel, pentru ca acesta să fie un semn în mijlocul vostru! Când vor întreba fiii voștri într‑o zi: «Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi?», să le spuneți: «Apele Iordanului s‑au despicat în două înaintea chivotului legământului DOMNULUI; când a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s‑au despicat în două», și pietrele acestea să fie un semn de aducere aminte pentru fiii lui Israel în veac.” Fiii lui Israel au făcut așa cum le poruncise Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, cum îi spusese lui Iosua DOMNUL, după numărul semințiilor fiilor lui Israel, le‑au luat cu ei și le‑au pus în locul unde aveau să rămână peste noapte. Iosua a ridicat și el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul unde se opriseră picioarele preoților care duceau Chivotul Legământului, și ele au rămas acolo până în ziua de azi. Preoții care duceau chivotul au stat în mijlocul Iordanului până s‑a împlinit tot ce îi poruncise DOMNUL lui Iosua să spună poporului (potrivit cu tot ce îi poruncise Moise lui Iosua). Și poporul s‑a grăbit să treacă. După ce a terminat de trecut tot poporul, chivotul DOMNULUI și preoții au trecut înaintea poporului. Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au trecut înarmați, în cete de câte cincizeci, înaintea fiilor lui Israel, cum le spusese Moise. Aproape patruzeci de mii de bărbați pregătiți de război au trecut înaintea DOMNULUI ca să lupte în Câmpia Ierihonului. În ziua aceea, DOMNUL l‑a înălțat pe Iosua în ochii întregului Israel și s‑au temut de el cum se temuseră de Moise, în toate zilele vieții lui. DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Poruncește‑le preoților care duc Chivotul Mărturiei să iasă din Iordan!” Și Iosua le‑a poruncit preoților: „Ieșiți din Iordan!” Când preoții care duceau Chivotul Legământului DOMNULUI au ieșit din mijlocul Iordanului și au pășit cu talpa picioarelor pe uscat, apele Iordanului s‑au întors la locul lor și s‑au revărsat ca mai înainte peste maluri. Poporul a ieșit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi și a poposit la Ghilgal, la marginea de răsărit a Ierihonului. Iosua a ridicat la Ghilgal cele douăsprezece pietre pe care le luaseră din Iordan. El le‑a zis fiilor lui Israel: „Când fiii voștri îi vor întreba într‑o zi pe părinții lor: «Ce înseamnă pietrele acestea?», să‑i învățați pe fiii voștri și să le spuneți: «Israel a trecut Iordanul acesta pe uscat.» Căci DOMNUL, Dumnezeul vostru, a secat înaintea voastră apele Iordanului până când ați trecut, după cum făcuse DOMNUL, Dumnezeul vostru, la Marea Roșie, pe care a secat‑o înaintea noastră până când am trecut, pentru ca toate popoarele pământului să știe că mâna DOMNULUI este puternică și să vă temeți totdeauna de DOMNUL, Dumnezeul vostru.”
Iosua 4:1-24 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
După ce a isprăvit tot poporul de trecut Iordanul, Domnul i-a zis lui Iosua: „Ia doisprezece bărbați din popor, câte un bărbat din fiecare seminție! Dă-le porunca următoare: «Luați de aici, din mijlocul Iordanului, din locul unde s-au oprit preoții, douăsprezece pietre, pe care să le duceți cu voi și să le puneți în locul unde veți petrece noaptea aceasta!»” Iosua i-a chemat pe cei doisprezece bărbați, pe care i-a ales dintre copiii lui Israel, câte un bărbat de fiecare seminție, și le-a zis: „Treceți înaintea chivotului Domnului, Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului, și fiecare din voi să ia o piatră pe umăr, după numărul semințiilor copiilor lui Israel, pentru ca acesta să fie un semn de aducere aminte în mijlocul vostru! Când vor întreba copiii voștri într-o zi: «Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi?», să le spuneți: «Apele Iordanului s-au despicat în două înaintea chivotului legământului Domnului; când a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s-au despicat în două», și pietrele acestea să fie totdeauna o aducere aminte pentru copiii lui Israel.” Copiii lui Israel au făcut așa cum le poruncise Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, cum îi spusese lui Iosua Domnul, după numărul semințiilor copiilor lui Israel, le-au luat cu ei și le-au pus în locul unde aveau să rămână peste noapte. Iosua a ridicat și el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul unde se opriseră picioarele preoților care duceau chivotul legământului, și ele au rămas acolo până în ziua de azi. Preoții care duceau chivotul au stat în mijlocul Iordanului până la deplina împlinire a celor ce îi poruncise lui Iosua Domnul să spună poporului, potrivit cu tot ce îi poruncise Moise lui Iosua. Și poporul s-a grăbit să treacă. După ce a isprăvit de trecut tot poporul, chivotul Domnului și preoții au trecut înaintea poporului. Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au trecut înarmați înaintea copiilor lui Israel, cum le spusese Moise. Aproape patruzeci de mii de bărbați pregătiți de război au trecut gata de luptă înaintea Domnului în Câmpia Ierihonului. În ziua aceea Domnul l-a înălțat pe Iosua înaintea întregului Israel; și s-au temut de el cum se temuseră de Moise în toate zilele vieții lui. Domnul i-a zis lui Iosua: „Poruncește-le preoților care duc chivotul mărturiei să iasă din Iordan!” Și Iosua le-a poruncit preoților: „Ieșiți din Iordan!” Când au ieșit preoții care duceau chivotul legământului Domnului din mijlocul Iordanului și când au călcat cu talpa picioarelor pe uscat, apele Iordanului s-au întors la locul lor și s-au revărsat ca mai înainte peste toate malurile lui. Poporul a ieșit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi și a tăbărât la Ghilgal, la marginea de răsărit a Ierihonului. Iosua a ridicat la Ghilgal cele douăsprezece pietre pe care le luaseră din Iordan. El le-a zis copiilor lui Israel: „Când îi vor întreba copiii voștri într-o zi pe părinții lor: «Ce înseamnă pietrele acestea?», să-i învățați pe copiii voștri și să le spuneți: «Israel a trecut Iordanul acesta pe uscat.» Căci Domnul, Dumnezeul vostru, a secat înaintea voastră apele Iordanului până ce ați trecut, după cum făcuse Domnul, Dumnezeul vostru, la Marea Roșie, pe care a secat-o înaintea noastră până am trecut, pentru ca toate popoarele pământului să știe că mâna Domnului este puternică și să vă temeți totdeauna de Domnul, Dumnezeul vostru.”
Iosua 4:1-24 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Atunci când Domnul a văzut Că tot poporul a trecut Peste Iordan, El i-a vorbit, Lui Iosua, și-a poruncit: „Un om să iei – de seminție – Ca doisprezece inși să fie. După ce fi-vor adunați, Le poruncește: „Să luați, Pietre, din apa râului – Din mijlocul Iordanului – Din locu-n cari s-au așezat Preoții când, în el, au stat. Douăsprezece vor fi ele, La număr. Pietrele acele, O să le strângeți, iar apoi, Aveți a le lua cu voi, În locu-n care vă opriți La noapte, ca să poposiți.” După ce fost-au adunați Cei doisprezece inși – luați Din fiecare seminție – I-a chemat Iosua, să vie, În fața lui, și-a cuvântat: „Intrați în albie de-ndat’, Ca să luați din locu-n care, Chivotul stă, în așteptare, Câte o piatră, iar apoi, Pe umăr, duceți-o cu voi. O piatră, pentr-o seminție, O să luați, ca să vă fie Un semn de-aducere aminte. De-aceea, voi să țineți minte: Când într-o zi, ai voștri prunci Vor întreba „Ce sunt?”, atunci Voi să răspundeți: „S-a-ntâmplat Că apele s-au despicat, Pe când chivotul Domnului Intra-n valea Iordanului. Aceste pietre au menire, De a sluji drept amintire, Copiilor lui Israel.” Ei au făcut cum a spus el Și din Iordan, au adunat Douăsprezece pietre-ndat’, Așa cum Domnu-a poruncit, Lui Iosua, când i-a vorbit. Pietrele-acelea, le-au luat Și-n locu-n care-au înnoptat Le-au așezat, drept semn să fie – Deci una la o seminție. Iosua a făcut la fel: Douăsprezece pietre, el Strâns-a-n Iordan, unde au stat Preoții care au purtat Chivotul legământului, Al Domnului pământului. Și astăzi se mai află ele, Ascunse-n apele acele. Preoții care au cărat Chivotul, în Iordan au stat Până când fost-au împlinite Poruncile ce-au fost primite De Iosua, pentru ai lui, Date din partea Domnului, Așa precum îi poruncise Și Moise-atunci când îi vorbise. Întreg poporul a pornit, Trecând peste Iordan, grăbit. După ce preoți-au văzut Că tot poporul a trecut, Luând chivotul Domnului, S-au așezat în fruntea lui. Fiii lui Ruben, însoțiți De cei ce sunt din Gad ieșiți, De jumătate dintre case Din seminția lui Manase, Au mers în frunte, înarmați. Ei i-au condus pe ai lor frați, Așa precum Moise-a voit, În vremea-n care a trăit. Aproape patruzeci de mii Erau ai lui Israel fii, Toți la olaltă adunați, Gata de luptă și-narmați, Șezând în fața Domnului, Pe câmpul Ierihonului. Atuncea, Domnul l-a-nălțat, Pe Iosua. L-a ridicat, Față de-ntregul Israel, Încât, toți s-au temut de el, Și-aceiași teamă, negreșit, Ca și lui Moise, i-au nutrit. Lui Iosua, Domnul i-a spus: „Preoților care au dus Chivotul, să le dai porunci Să iasă din Iordan.” Atunci, Spre preoți, Iosua s-a dus: „Ieșiți afară!” – el le-a spus, Iar ei, îndată, au plecat. Când preoții care-au cărat Chivotul legământului, Din albia Iordanului, Pe a ei margine-au pășit, Apele toate-au revenit, Așa cum fost-au la-nceput, Și peste maluri au trecut. Era a zecea zi din an – În luna-ntâi – când, din Iordan, Întreg poporul a ieșit Și la Ghilgal a poposit, Spre Ierihon, în partea care Aflată-i spre soare răsare. Iosua, la Ghilgal, a pus Pietrele care le-a adus Din albia Iordanului. El a vorbit poporului: „Când au să-ntrebe-ai voștri prunci, „Ce-s aste pietre?”, voi – atunci – Să-i învățați în acest fel: „E semn că-ntregul Israel, Peste Iordan – prin râul care Voi îl vedeți azi, fiecare – Trecut-a ca și pe uscat, Căci Domnul vostru a secat Atunci, apa Iordanului, În fața oamenilor Lui, La fel precum a mai făcut În al Egiptului ținut Când, din robie, ne-a scăpat, Când Marea Roșie-a secat, Încât prin ea, noi am trecut. Pe toate-acestea, le-a făcut, Ca neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ, Să știe cum că Domnul are, Întotdeauna, brațul tare, Iar voi s-aveți teamă, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu.”
Iosua 4:1-24 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Când tot poporul a terminat de trecut Iordánul, Domnul i-a zis lui Iósue: „Luați doisprezece bărbați din popor, câte un bărbat pentru fiecare trib! Porunciți-le: «Luați de aici, din mijlocul Iordánului, din locul unde au stat picioarele preoților, douăsprezece pietre și aduceți-le cu voi și puneți-le în locul unde vă veți odihni noaptea!»”. Iósue i-a chemat pe cei doisprezece bărbați pe care-i alesese dintre fiii lui Israél, câte unul din fiecare trib. Iósue le-a zis: „Treceți înaintea arcei Domnului Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordánului, și fiecare să ia o piatră pe umăr, după numărul triburilor fiilor lui Israél, pentru ca acesta să fie un semn în mijlocul vostru! Mâine, când fiii voștri vă vor întreba: «Ce sunt pietrele acestea pentru voi?», să le spuneți că apele Iordánului au fost despărțite înaintea arcei alianței Domnului! Când a trecut ea Iordánul, apele s-au despărțit. Pietrele acestea sunt amintire pentru fiii lui Israél în veci”. Fiii lui Israél au făcut așa cum le poruncise Iósue. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordánului, cum îi spusese Domnul lui Iósue, după numărul triburilor fiilor lui Israél. Le-au adus cu ei la locul unde s-au stabilit. Iósue a ridicat cele douăsprezece pietre în mijlocul Iordánului, în locul unde se opriseră picioarele preoților care duceau arca alianței. Ele au rămas acolo până în ziua de azi. Preoții care duceau arca au rămas în mijlocul Iordánului până la împlinirea a tot ceea ce îi poruncise Domnul lui Iósue ca să spună poporului, potrivit cu tot ceea ce Moise îi poruncise lui Iósue. Poporul s-a grăbit și a trecut. Când poporul a terminat de traversat, a trecut și arca Domnului, iar preoții au trecut în fața poporului. Fiii lui Rubén, fiii lui Gad și jumătate din tribul lui Manáse au trecut în formație de luptă înaintea fiilor lui Israél, după cum le spusese Moise. Au trecut circa patruzeci de mii de [bărbați] pregătiți de război; au trecut înaintea Domnului pentru luptă în câmpia Ierihónului. În ziua aceea Domnul l-a înălțat pe Iósue în ochii întregului Israél și s-au temut de el așa cum se temuseră de Moise, în toate zilele vieții lui. Domnul i-a zis lui Iósue: „Poruncește-le preoților care poartă arca mărturiei să iasă din Iordán!”. Și Iósue le-a poruncit preoților: „Ieșiți din Iordán!”. Când au ieșit preoții care duceau arca alianței Domnului din mijlocul Iordánului, când tălpile picioarelor preoților au călcat uscatul, apele Iordánului s-au întors la locul lor și au curs ca mai înainte peste toate malurile lui. Poporul a ieșit din Iordán în ziua a zecea a lunii întâi și și-a fixat tabăra la Ghilgál, la marginea de est a Ierihónului. Cele douăsprezece pietre pe care le luaseră din Iordán, Iósue le-a stabilit la Ghilgál. [Iósue] le-a zis fiilor lui Israél: „Când, într-o zi, fiii voștri îi vor întreba pe părinții lor: «Ce sunt pietrele acelea?», să le faceți cunoscut fiilor voștri: «Israél a trecut pe uscat Iordánul acesta». Căci Domnul Dumnezeul vostru a secat apele Iordánului înaintea voastră până când ați trecut, așa cum făcuse Domnul Dumnezeul vostru cu Marea Roșie pe care a secat-o înaintea noastră până când am trecut-o, pentru ca toate popoarele pământului să știe că mâna Domnului este puternică și să vă temeți de Domnul Dumnezeul vostru în toate zilele”.
Iosua 4:1-24 Noua Traducere Românească (NTR)
Când tot poporul a terminat de traversat Iordanul, DOMNUL i-a vorbit lui Iosua, zicând: „Alegeți doisprezece bărbați din popor, câte un bărbat din fiecare seminție, și porunciți-le: «Luați din mijlocul Iordanului, din locul unde vor sta picioarele preoților, douăsprezece pietre. Duceți-le cu voi și așezați-le în locul în care veți rămâne peste noapte»“. Iosua a chemat doisprezece bărbați, pe care i-a ales dintre fiii lui Israel, câte un bărbat din fiecare seminție, și le-a zis: „Treceți în fața Chivotului DOMNULUI, Dumnezeul vostru, în mijlocul Iordanului și fiecare din voi să ridice pe umeri o piatră, câte una pentru fiecare seminție din Israel. Acestea vor fi un semn în mijlocul vostru. Când fiii voștri vă vor întreba într-o zi: «Ce semnificație au aceste pietre pentru voi?», voi să le istorisiți cum au fost despicate apele Iordanului înaintea Chivotului legământului DOMNULUI, atunci când acesta a traversat Iordanul. Așadar, pietrele acestea să fie pentru totdeauna o aducere-aminte pentru fiii lui Israel“. Fiii lui Israel au făcut așa cum le-a poruncit Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, așa cum i-a spus DOMNUL lui Iosua, potrivit numărului semințiilor lui Israel, le-au dus în locul în care urmau să înnopteze și le-au așezat acolo. Iosua a ridicat și el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, pe locul unde au stat picioarele preoților care au dus Chivotul legământului. Ele au rămas acolo până în ziua aceasta. Preoții care duceau Chivotul au stat în mijlocul Iordanului până la împlinirea celor poruncite lui Iosua de către DOMNUL, cu privire la popor, potrivit cu tot ceea ce i-a poruncit Moise lui Iosua. Și poporul s-a grăbit să traverseze. După ce tot poporul a traversat Iordanul, Chivotul DOMNULUI și preoții au trecut înaintea poporului. Urmașii lui Ruben, ai lui Gad și ai jumătății seminției lui Manase au traversat și ei, pregătiți pentru luptă, în fruntea fiilor lui Israel, așa cum le spusese Moise. Aproape patruzeci de mii de bărbați înarmați au trecut, gata de luptă, înaintea DOMNULUI în câmpiile Ierihonului. În ziua aceea, DOMNUL l-a înălțat pe Iosua în ochii întregului Israel, și ei s-au temut de el în toate zilele vieții lui, tot așa cum se temuseră și de Moise. Atunci DOMNUL i-a zis lui Iosua: „Poruncește-le preoților care duc Chivotul Mărturiei să iasă din Iordan“. Iosua le-a poruncit preoților, zicând: „Ieșiți din Iordan!“. Și preoții care duceau Chivotul legământului DOMNULUI au ieșit din mijlocul Iordanului. Când picioarele preoților au atins uscatul, apele Iordanului s-au întors la locul lor și s-au revărsat pe ambele lui maluri, așa cum erau mai înainte. Poporul a ieșit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi și apoi și-a așezat tabăra la Ghilgal, în partea de est a Ierihonului. Cele douăsprezece pietre luate din Iordan au fost așezate de către Iosua la Ghilgal. El le-a zis fiilor lui Israel: „Când urmașii voștri își vor întreba părinții într-o zi, zicând: «Ce semnificație au pietrele acestea?», voi să-i învățați și să le spuneți: «Israel a traversat Iordanul acesta ca pe pământ uscat». Căci DOMNUL, Dumnezeul vostru, a secat apele Iordanului înaintea voastră ca să-l puteți traversa, la fel cum DOMNUL, Dumnezeul vostru, făcuse la Marea Roșie, când a secat-o înaintea noastră până am traversat-o. Astfel toate popoarele pământului vor cunoaște că mâna DOMNULUI este puternică, iar voi vă veți teme de DOMNUL, Dumnezeul vostru, în toate zilele“.