Iosue 4
4
Cele douăsprezece pietre
1Când tot poporul a terminat de trecut Iordánul, Domnul i-a zis lui Iósue: 2„Luați doisprezece bărbați din popor, câte un bărbat pentru fiecare trib! 3Porunciți-le: «Luați de aici, din mijlocul Iordánului, din locul unde au stat picioarele preoților, douăsprezece pietre și aduceți-le cu voi și puneți-le în locul unde vă veți odihni noaptea!»”#4,3 În versetele 2-3, LXX folosește verbul la singular, atribuindu-i acțiunile lui Iòsue.. 4Iósue i-a chemat pe cei doisprezece bărbați pe care-i alesese dintre fiii lui Israél, câte unul din fiecare trib. 5Iósue le-a zis: „Treceți înaintea arcei Domnului Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordánului, și fiecare să ia o piatră pe umăr, după numărul triburilor fiilor lui Israél, 6pentru ca acesta să fie un semn în mijlocul vostru#4,6 Este o primă cateheză liturgică ce actualizează pentru generațiile viitoare evenimentul trecerii Iordànului. O formulare asemănătoare se găsește în Ex 12,26; 13,8.14; Dt 6,20.! Mâine, când fiii voștri vă vor întreba: «Ce sunt pietrele acestea pentru voi?», 7să le spuneți că apele Iordánului au fost despărțite înaintea arcei alianței Domnului! Când a trecut ea Iordánul, apele s-au despărțit. Pietrele acestea sunt amintire pentru fiii lui Israél în veci”. 8Fiii lui Israél au făcut așa cum le poruncise Iósue. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordánului, cum îi spusese Domnul lui Iósue, după numărul triburilor fiilor lui Israél. Le-au adus cu ei la locul unde s-au stabilit. 9Iósue a ridicat cele douăsprezece pietre în mijlocul Iordánului, în locul unde se opriseră picioarele preoților care duceau arca alianței. Ele au rămas acolo până în ziua de azi.
10Preoții care duceau arca au rămas în mijlocul Iordánului până la împlinirea a tot ceea ce îi poruncise Domnul lui Iósue ca să spună poporului, potrivit cu tot ceea ce Moise îi poruncise lui Iósue. Poporul s-a grăbit și a trecut. 11Când poporul a terminat de traversat, a trecut și arca Domnului, iar preoții au trecut în fața poporului. 12Fiii lui Rubén, fiii lui Gad și jumătate din tribul lui Manáse au trecut în formație de luptă înaintea fiilor lui Israél, după cum le spusese Moise. 13Au trecut circa patruzeci de mii de [bărbați] pregătiți de război; au trecut înaintea Domnului pentru luptă în câmpia Ierihónului. 14În ziua aceea Domnul l-a înălțat pe Iósue în ochii întregului Israél și s-au temut#4,14 Folosirea acestui verb care exprimă întotdeauna teama sacră a omului față de Dumnezeu este surprinzătoare aici, întrucât poporul trebuie să se teamă de Iòsue. Numai Samuèl ( 1Sam 12,18) și Solomòn ( 1Rg 1,51) sunt obiect al acestui sentiment, ca oameni învestiți cu misiunea de a conduce poporul. de el așa cum se temuseră de Moise, în toate zilele vieții lui.
15Domnul i-a zis lui Iósue: 16„Poruncește-le preoților care poartă arca mărturiei să iasă din Iordán!”. 17Și Iósue le-a poruncit preoților: „Ieșiți din Iordán!”. 18Când au ieșit preoții care duceau arca alianței Domnului din mijlocul Iordánului, când tălpile picioarelor preoților au călcat uscatul, apele Iordánului s-au întors la locul lor și au curs ca mai înainte peste toate malurile lui.
Sosirea la Ghilgál
19Poporul a ieșit din Iordán în ziua a zecea a lunii întâi și și-a fixat tabăra la Ghilgál#4,19 Cuvântul „gilgāl” înseamnă „cerc de pietre” și a devenit numele propriu pentru mai multe localități (cf. Dt 11,30; 2Rg 2,1). Localitatea Ghílgal din Iòsue se găsește între Iordàn și Ierihòn, însă poziționarea sa precisă nu este cunoscută. Localitatea a devenit sanctuarul principal al tribului lui Beniamín. Aici sunt amintite circumcizia și celebrarea primului Paște în Canaàn (5,9-10) și a jurământului făcut fiilor din Gabaòn (9,6). A fost baza de plecare pentru cucerirea Canaànului (10,6; 14,6). A rămas un mare centru politic și religios în perioada lui Saul (cf. 1Sam 11,15 șu). A fost întotdeauna un loc sacru și un punct de pelerinaj, însă profeții au condamnat cultul din Ghílgal (cf. Am 5,5-7; Os 9,15), întrucât poporul a uitat tradiția genuină și a practicat aici un cult material și idolatric, provocând mânia lui Dumnezeu, care privește la inima adoratorilor săi, și nu la acțiunile lor externe., la marginea de est a Ierihónului. 20Cele douăsprezece pietre pe care le luaseră din Iordán, Iósue le-a stabilit la Ghilgál. 21[Iósue] le-a zis fiilor lui Israél: „Când, într-o zi#4,21 Lit.: „mâine”., fiii voștri îi vor întreba pe părinții lor: «Ce sunt pietrele acelea?», 22să le faceți cunoscut fiilor voștri: «Israél a trecut pe uscat Iordánul acesta». 23Căci Domnul Dumnezeul vostru a secat apele Iordánului înaintea voastră până când ați trecut, așa cum făcuse Domnul Dumnezeul vostru cu Marea Roșie pe care a secat-o înaintea noastră până când am trecut-o, 24pentru ca toate popoarele pământului să știe că mâna Domnului este puternică și să vă temeți de Domnul Dumnezeul vostru în toate zilele”. #3,12 #4,21-24 #4,6-7 #Ex 14
Selectat acum:
Iosue 4: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași