După ce a isprăvit tot poporul de trecut Iordanul, Domnul i-a zis lui Iosua: „Ia doisprezece bărbați din popor, câte un bărbat din fiecare seminție! Dă-le porunca următoare: «Luați de aici, din mijlocul Iordanului, din locul unde s-au oprit preoții, douăsprezece pietre, pe care să le duceți cu voi și să le puneți în locul unde veți petrece noaptea aceasta!»” Iosua i-a chemat pe cei doisprezece bărbați, pe care i-a ales dintre copiii lui Israel, câte un bărbat de fiecare seminție, și le-a zis: „Treceți înaintea chivotului Domnului, Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului, și fiecare din voi să ia o piatră pe umăr, după numărul semințiilor copiilor lui Israel, pentru ca acesta să fie un semn de aducere aminte în mijlocul vostru! Când vor întreba copiii voștri într-o zi: «Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi?», să le spuneți: «Apele Iordanului s-au despicat în două înaintea chivotului legământului Domnului; când a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s-au despicat în două», și pietrele acestea să fie totdeauna o aducere aminte pentru copiii lui Israel.” Copiii lui Israel au făcut așa cum le poruncise Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, cum îi spusese lui Iosua Domnul, după numărul semințiilor copiilor lui Israel, le-au luat cu ei și le-au pus în locul unde aveau să rămână peste noapte. Iosua a ridicat și el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul unde se opriseră picioarele preoților care duceau chivotul legământului, și ele au rămas acolo până în ziua de azi. Preoții care duceau chivotul au stat în mijlocul Iordanului până la deplina împlinire a celor ce îi poruncise lui Iosua Domnul să spună poporului, potrivit cu tot ce îi poruncise Moise lui Iosua. Și poporul s-a grăbit să treacă. După ce a isprăvit de trecut tot poporul, chivotul Domnului și preoții au trecut înaintea poporului. Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au trecut înarmați înaintea copiilor lui Israel, cum le spusese Moise. Aproape patruzeci de mii de bărbați pregătiți de război au trecut gata de luptă înaintea Domnului în Câmpia Ierihonului. În ziua aceea Domnul l-a înălțat pe Iosua înaintea întregului Israel; și s-au temut de el cum se temuseră de Moise în toate zilele vieții lui. Domnul i-a zis lui Iosua: „Poruncește-le preoților care duc chivotul mărturiei să iasă din Iordan!” Și Iosua le-a poruncit preoților: „Ieșiți din Iordan!” Când au ieșit preoții care duceau chivotul legământului Domnului din mijlocul Iordanului și când au călcat cu talpa picioarelor pe uscat, apele Iordanului s-au întors la locul lor și s-au revărsat ca mai înainte peste toate malurile lui. Poporul a ieșit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi și a tăbărât la Ghilgal, la marginea de răsărit a Ierihonului. Iosua a ridicat la Ghilgal cele douăsprezece pietre pe care le luaseră din Iordan. El le-a zis copiilor lui Israel: „Când îi vor întreba copiii voștri într-o zi pe părinții lor: «Ce înseamnă pietrele acestea?», să-i învățați pe copiii voștri și să le spuneți: «Israel a trecut Iordanul acesta pe uscat.» Căci Domnul, Dumnezeul vostru, a secat înaintea voastră apele Iordanului până ce ați trecut, după cum făcuse Domnul, Dumnezeul vostru, la Marea Roșie, pe care a secat-o înaintea noastră până am trecut, pentru ca toate popoarele pământului să știe că mâna Domnului este puternică și să vă temeți totdeauna de Domnul, Dumnezeul vostru.”