După ce tot poporul a terminat de trecut Iordanul, DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Ia doisprezece bărbați din popor, câte un bărbat din fiecare seminție, și dă‑le porunca următoare: «Luați de aici, din mijlocul Iordanului, din locul unde s‑au oprit picioarele preoților, douăsprezece pietre, pe care să le duceți cu voi și să le puneți în locul unde veți petrece noaptea aceasta!»”
Iosua i‑a chemat pe cei doisprezece bărbați pe care i‑a rândit dintre fiii lui Israel, câte un bărbat de fiecare seminție, și le‑a zis: „Treceți înaintea chivotului DOMNULUI, Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului, și fiecare din voi să ia o piatră pe umăr, după numărul semințiilor fiilor lui Israel, pentru ca acesta să fie un semn în mijlocul vostru! Când vor întreba fiii voștri într‑o zi: «Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi?», să le spuneți: «Apele Iordanului s‑au despicat în două înaintea chivotului legământului DOMNULUI; când a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s‑au despicat în două», și pietrele acestea să fie un semn de aducere aminte pentru fiii lui Israel în veac.”
Fiii lui Israel au făcut așa cum le poruncise Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, cum îi spusese lui Iosua DOMNUL, după numărul semințiilor fiilor lui Israel, le‑au luat cu ei și le‑au pus în locul unde aveau să rămână peste noapte. Iosua a ridicat și el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul unde se opriseră picioarele preoților care duceau Chivotul Legământului, și ele au rămas acolo până în ziua de azi. Preoții care duceau chivotul au stat în mijlocul Iordanului până s‑a împlinit tot ce îi poruncise DOMNUL lui Iosua să spună poporului (potrivit cu tot ce îi poruncise Moise lui Iosua). Și poporul s‑a grăbit să treacă.
După ce a terminat de trecut tot poporul, chivotul DOMNULUI și preoții au trecut înaintea poporului. Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au trecut înarmați, în cete de câte cincizeci, înaintea fiilor lui Israel, cum le spusese Moise. Aproape patruzeci de mii de bărbați pregătiți de război au trecut înaintea DOMNULUI ca să lupte în Câmpia Ierihonului. În ziua aceea, DOMNUL l‑a înălțat pe Iosua în ochii întregului Israel și s‑au temut de el cum se temuseră de Moise, în toate zilele vieții lui. DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Poruncește‑le preoților care duc Chivotul Mărturiei să iasă din Iordan!” Și Iosua le‑a poruncit preoților: „Ieșiți din Iordan!” Când preoții care duceau Chivotul Legământului DOMNULUI au ieșit din mijlocul Iordanului și au pășit cu talpa picioarelor pe uscat, apele Iordanului s‑au întors la locul lor și s‑au revărsat ca mai înainte peste maluri.
Poporul a ieșit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi și a poposit la Ghilgal, la marginea de răsărit a Ierihonului. Iosua a ridicat la Ghilgal cele douăsprezece pietre pe care le luaseră din Iordan. El le‑a zis fiilor lui Israel: „Când fiii voștri îi vor întreba într‑o zi pe părinții lor: «Ce înseamnă pietrele acestea?», să‑i învățați pe fiii voștri și să le spuneți: «Israel a trecut Iordanul acesta pe uscat.» Căci DOMNUL, Dumnezeul vostru, a secat înaintea voastră apele Iordanului până când ați trecut, după cum făcuse DOMNUL, Dumnezeul vostru, la Marea Roșie, pe care a secat‑o înaintea noastră până când am trecut, pentru ca toate popoarele pământului să știe că mâna DOMNULUI este puternică și să vă temeți totdeauna de DOMNUL, Dumnezeul vostru.”