Iov 31:13-40
Iov 31:13-40 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Dacă am disprețuit cauza servitorului meu sau a servitoarei mele, când s-au certat cu mine; Ce voi face atunci când Dumnezeu se ridică? Și când cercetează, ce îi voi răspunde? Cel care m-a făcut pe mine în pântece, nu l-a făcut și pe el? Și nu unul ne-a format în pântece? Dacă am împiedicat pe săraci de la dorința lor, sau am făcut ochii văduvei să se sfârșească; Sau am mâncat bucata mea singur și cel fără tată nu a mâncat din ea; (Căci din tinerețea mea el a fost crescut cu mine, precum cu un tată; și am îndrumat-o din pântecele mamei mele); Dacă am văzut pe cineva pierind din lipsă de haină, sau vreun sărac fără învelitoare, Dacă coapsele lui nu m-au binecuvântat și dacă el nu a fost încălzit cu lâna oilor mele, Dacă mi-am ridicat mâna împotriva celui fără tată, când am văzut ajutorul meu în poartă, Să îmi cadă brațul din umărul meu și brațul să îmi fie frânt din os. Căci nimicirea de la Dumnezeu mi-a fost teroare și din cauza înălțimii lui nu am putut îndura. Dacă am făcut aurul speranța mea, sau am spus aurului pur: Tu ești încrederea mea; Dacă m-am bucurat că bogăția mea era mare și că mâna mea a obținut mult, Dacă am privit soarele când acesta strălucea, sau luna umblând în strălucire, Și inima mea a fost în ascuns ademenită, sau gura mea mi-a sărutat mâna, Și aceasta ar fi nelegiuire ce trebuie pedepsită de judecător; fiindcă aș fi negat pe Dumnezeu de sus. Dacă m-am bucurat la nimicirea celui ce m-a urât, sau m-am înălțat când răul l-a găsit, Nici nu am permis ca gura mea să păcătuiască prin a dori un blestem sufletului său. Dacă bărbații cortului meu nu au spus: O, de am fi avut din carnea lui, nu putem fi săturați! Străinul nu a rămas noaptea în stradă, ci am deschis ușile mele călătorului. Dacă am acoperit fărădelegile mele precum Adam, prin ascunderea nelegiuirii mele în sânul meu; M-am temut de o mare mulțime, sau disprețul familiilor m-a îngrozit, încât să tac și să nu ies afară pe ușă? O, de m-ar asculta cineva! Iată, dorința mea este ca cel Atotputernic să îmi răspundă și potrivnicul meu să fi scris o carte. Cu siguranță aș lua-o pe umărul meu și mi-aș lega-o ca pe o coroană. I-aș spune numărul pașilor mei; ca un prinț m-aș apropia de el. Dacă pământul meu strigă împotriva mea, sau dacă brazdele lui în același fel se plâng, Dacă i-am mâncat roadele fără bani, sau am făcut pe proprietarii lui să își piardă viața, Să crească ciulini în loc de grâu și neghine în loc de orz. Cuvintele lui Iov s-au terminat.
Iov 31:13-40 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
De aș fi nesocotit dreptul slugii sau al slujnicei mele când se certau cu mine, ce aș putea să fac când Se ridică Dumnezeu? Ce aș putea răspunde când pedepsește El? Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut și pe el? Oare nu ne-a întocmit același Dumnezeu în pântecele mamei? Dacă nu le-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei, dacă mi-am mâncat singur pâinea, fără ca orfanul să fi avut și el partea lui din ea – eu, care din tinerețe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naștere am sprijinit-o pe văduvă –, dacă l-am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând învelitoare, fără ca inima lui să mă fi binecuvântat, fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei, dacă am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că mă simțeam sprijinit de judecători, atunci să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă brațul și să se sfărâme! Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui. Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: «Tu ești nădejdea mea», dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele, de mulțimea bogățiilor pe care le dobândisem, dacă am privit soarele când strălucea, luna când înainta măreață și dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducându-mi mâna la gură – și aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus –, dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmașului meu, dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea, eu, care nu i-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem, dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: «Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?», dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aș fi deschis ușa să intre călătorul, dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, și mi-am închis nelegiuirile în sân, pentru că mă temeam de mulțime, pentru că mă temeam de disprețul familiilor, ținându-mă deoparte și necutezând să-mi trec pragul… O, de aș găsi pe cineva să mă asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plângerea iscălită de Potrivnicul meu, ca să-I port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună, să-I dau socoteală de toți pașii mei, să mă apropii de El ca un domn? Dacă pământul meu strigă împotriva mea și dacă brazdele lui varsă lacrimi, dacă i-am mâncat rodul fără să-l fi plătit și dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpâni, atunci să crească spini din el în loc de grâu și neghină în loc de orz!” Sfârșitul cuvintelor lui Iov.
Iov 31:13-40 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Dacă n-am făcut dreptate sclavului meu sau sclavei mele atunci când au avut ceva de reproșat împotriva mea, ce voi face când se va ridica Dumnezeu? Ce voi răspunde când va analiza El acest caz? Cel care m-a făcut pe mine (să mă dezvolt ca făt) în uter, nu i-a făcut și pe ei? Oare nu același Dumnezeu ne-a conceput pe fiecare în uterul mamei noastre? Să presupunem că n-am dat celui sărac ce îmi cerea sau că am făcut să se întristeze ochii văduvei. Poate mi se reproșează că mi-am mâncat pâinea de unul singur, iar cel orfan nu a mâncat din ea, – tocmai eu care din tinerețea mea l-am crescut ca un tată și de când m-am născut am avut grijă de văduvă. Este posibil să fiu acuzat că am văzut pe omul sărac fără haine sau pe cel cu multe lipsuri neavând nici măcar îmbrăcăminte, iar inima lui nu m-a binecuvântat atunci când l-am încălzit cu lâna oilor mele. Altcineva ar putea să mă acuze că am acționat împotriva orfanului bazându-mă pe susținerea celor de la poarta orașului. Dacă toate acestea ar fi adevărate, să îmi cadă umărul de la locul lui și să îmi fie smulsă mâna din tendoane! Dar pentru că mi-a fost frică de pedepsele lui Dumnezeu și de forța de care dispune El, n-am putut face aceste fapte. Aș mai putea fi acuzat că mi-am pus încrederea în aur sau că am zis aurului de cea mai bună calitate: «Tu îmi oferi încredere!». Altcineva mi-ar putea reproșa că m-am bucurat de marea mea avere și de bogăția pe care mâinile mele au adunat-o. Mi s-ar putea reproșa că am privit soarele în strălucirea lui sau luna mișcându-se grațioasă și că apoi mi-am înșelat în secret inima (venerându-le ca zei), în timp ce mâna mea le-a dat sărutări. Dacă aceste fapte ar fi reale, ele ar fi fost o nedreptate care trebuie judecată, pentru că aș fi fost demonstrat astfel ca neloial Celui Foarte Înalt. Aș mai putea fi acuzat că m-am bucurat de dezastrul celui care mă ura și că am fost satisfăcut atunci când a venit necazul împotriva lui. O altă acuzație la adresa mea ar putea susține că mi-am lăsat gura să păcătuiască cerând blestem peste viețile unor asemenea oameni; și că oamenii din cortul meu nu au zis niciodată: «Cine nu s-a săturat din carnea lui?» – deși străinul nu a rămas fără adăpost în timpul nopții și ușa mea a fost mereu deschisă călătorului. Altcineva mi-ar putea reproșa că mi-am ascuns păcatele, cum fac unii oamenii, păstrându-mi nedreptatea doar în inimă; și că am procedat așa pentru că mi-a fost frică de cei care erau în jurul meu. Altfel, discreditarea clanurilor față de mine m-ar fi panicat; și atunci ar fi urmat să tac, pentru că nu aș fi avut curajul să mai ies (în mijlocul lor ca mai înainte) … O, dacă aș găsi pe cineva dispus să mă asculte! Să știți că îmi semnez acum apărarea! Să îmi răspundă cel Omnipotent! Îi cer Celui care mă acuză să Își scrie plângerea. O voi pune pe umăr și o voi purta ca pe o coroană. Voi răspunde înaintea Lui pentru toți pașii mei; și mă voi apropia de El ca un prinț. Dacă pământul meu a strigat împotriva mea și dacă brazdele lui au plâns împreună (acuzându-mă), dacă i-am mâncat producția fără să plătesc sau dacă am decis moartea proprietarilor lui, atunci să crească pe el spini în loc de grâu și neghină în loc de orz!” După aceste cuvinte, Iov a încetat să mai vorbească.
Iov 31:13-40 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Dacă cumva, nesocoteam Al slugii drept – căci am putut – Acuma ce-aș mai fi făcut, Sau ce puteam să mai spun eu, Când se ridică Dumnezeu În contra mea?! Ce pot să zic? Nu pot ca să mai spun nimic, Atunci când Domnul pedepsește! Dar oare, cine îndrăznește?! Acel ce m-a știut pe mine Să mă-ntocmească-atât de bine În pântecele mamei, El – Oare – nu l-a făcut la fel Și pe cel cari mi-a fost argat? Aceeași mână ne-a lucrat Și-avem același Dumnezeu. Dacă n-am dat pomană eu Săracilor care-mi cereau, Din vina mea de se topeau – În lacrimi – ochii văduvei, Și dacă singur – fără cei Ce sunt orfani – mi-aș fi mâncat Pâinea, iar lor nu le-aș fi dat – Când ei pe mine m-au avut Drept tată, căci eu i-am crescut De tineri și le-am ajutat Pe văduve – de-am observat Că un sărman nenorocit De-mbrăcăminte e lipsit Și-nvelitoare nu i-am dat Și nu m-a binecuvântat Inima lui că l-a-ncălzit Haina ce eu i-am dăruit Din lâna mieilor făcută – A mieilor mei – de văzută A fost mâna mea, ridicată, Lovind pe cel orfan vreodată – Pentru că tare mă simțeam Fiindcă sprijinit eram De cei mai mari judecători – Atuncea, de la subțiori – Din umeri – brațele să-mi cadă Și să se sfarme! Să mă vadă Cu toții, că sânt vinovat! Vedeți dar, că nu s-a-ntâmplat Așa ceva, căci n-am făcut Astfel de fapte! M-am temut De Domnul, de mărirea Lui! De mă-ncredeam aurului Și îi spuneam: „Nădejdea mea, Tu ești!”, iar dacă se umplea Inima mea cu îngâmfare – Din pricina averii care Atât de mult mi s-a sporit – Dacă cumva, am îndrăznit Ca să privesc soarele-n față Și luna-naitând măreață, Dacă eu, lor, m-am închinat Și sărutări le-am aruncat Ducându-mi mâinile la gură, Atuncea merit, ca măsură – Pentru păcatul săvârșit – Ca să fiu aspru pedepsit, Căci astfel de m-aș fi purtat, De Domnul m-aș fi lepădat! Dacă mă bucuram când greu Era-ncercat dușmanul meu – Când se afla-n nenorocire Eu să tresalt de fericire; Nu mi-am lăsat ca să vorbească Limba, să nu păcătuiască Cerându-i moartea, cu blestem; Dacă din toți care suntem În al meu cort, nimeni n-a spus „Unde e cel care s-a dus Fără să se fi săturat, Din carnea lui?”, de s-a-ntâmplat Ca noaptea să-și petreacă-afară Străinul, dacă de cu seară Nu-mi deschideam ușa să-l las Pe călător să stea de mas, Păcatul de mi-l ascundeam Ca oamenii, de-mi închideam Nelegiuirea-n sân, de teamă Să nu fie luată-n seamă Ca să nu fiu disprețuit Și de familii ocolit – Sau la distanță-apoi ținut Fără să îmi mai fi trecut, Degrabă, pragul cineva… Oh! Dacă aș găsi, cumva, Un om care să mă asculte, Să-mi spun necazurile multe! Voi, plângerea, mi-ați auzit: Iată că am și iscălit Apoi, această apărare! Acum, Cel cari putere are, Să-mi dea răspuns! Cine-o să vie, Potrivnic, oare, să îmi fie, Să îmi arate plângerea Semnată împotriva mea?! Unde-i scrisoarea, să mi-o pună Pe umăr, ca pe o cunună, S-o port legată de-a mea frunte?! Unde-i?! Să vină să mă-nfrunte! Aici să vină, căci eu vreau Ca socoteală să îi dau! La fel ca pe un domn, doresc Să îl întâmpin, să-i vorbesc. De va striga al meu pământ, În contra mea, și dacă sânt Brazdele lui înlăcrimate, De roadele i-au fost mâncate De mine făr’ a fi plătit Și dacă cumva am mâhnit Sufletul vechilor stăpâni, Atunci în loc de grâu, vreau spini Să crească pe acea țarină, Și-n loc de orz, crească neghină! V-am spus tot ceea ce-am avut!” – A mai zis Iov, și a tăcut.
Iov 31:13-40 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Dacă am refuzat judecata slujitorului meu și a slujitoarei mele când s-ar fi certat cu mine, ce voi putea face când se va ridica Dumnezeu și, când mă va vizita, ce-i voi putea întoarce? Oare nu cel care m-a făcut pe mine în pântece l-a făcut și pe el? Și cel care ne-a întocmit în sân nu este unul singur? Dacă le-am negat săracilor ceea ce doreau și dacă am făcut să se consume ochii văduvei, dacă mi-am mâncat bucata singur și dacă orfanul nu a mâncat de la mine, – el care din tinerețea mea a crescut cu mine ca tată și ea care din sânul mamei mele a fost călăuzită de mine –, dacă l-am văzut pe cel care pierea fără haină și pe cel nevoiaș fără învelitoare, dacă nu m-au binecuvântat coapsele sale și dacă nu s-au încălzitcu lâna mieilor mei, dacă am mișcat mâna împotriva orfanului, pentru că am văzut la poartă ajutorul meu, atunci umărul meu să cadă de la încheietură și brațul meu să se frângă de la cot! Întrucât nenorocirea de la Dumnezeu este spaimă pentru mine, nu aș putea suporta măreția lui. Dacă mi-aș fi pus încrederea în aur și dacă aș fi spus aurului fin: «Ești siguranța mea», dacă m-aș fi bucurat pentru că mare este bogăția mea și prețios este ceea ce dobândește mâna mea, dacă m-aș fi uitat la soare când strălucește și la luna care trece radioasă, dacă aș fi lăsat sedusă inima mea în ascuns și dacă gura mea ar fi pus un sărut pe mână, – și aceasta este o nelegiuire [pedepsită] de judecători, căci l-aș fi înșelat pe Dumnezeul cel de sus –, dacă m-aș fi bucurat de ruina celui care mă urăște și aș fi exultat că l-a aflat răul – deși nu am dat [voie] cerului gurii mele să păcătuiască cerând cu blestem viața lui –, dacă nu ar spune oamenii din cortul meu: «Cine este cel care să nu se fi săturat din carnea lui?», dacă străinul ar fi poposit afară și dacă ușile mele nu le-aș fi deschis pentru cel de pe cale, dacă aș fi ascuns ca Adám răzvrătirea mea, tăinuind în sânul meu nelegiuirea mea, pentru că mă tem de mulțimea cea mare și disprețul familiilor mă înspăimântă, am tăcut și nu am ieșit pe ușă, ce n-aș da să fie cineva care să mă asculte! Iată semnătura mea! Cel Atotputernic să-mi răspundă și în carte să scrie potrivnicul meu! Oare nu aș purta-o pe umărul meu și nu aș lega-o drept cunună? Numărul pașilor mei i-aș face cunoscut și m-aș apropia ca un principe de el. Dacă pământul meu ar striga împotriva mea și brazdele sale ar plânge împreună, dacă aș mânca rodul lui pe gratis, sufocând sufletul stăpânilor săi, în loc de grâu, să iasă spini și în loc de orz, neghină!”. Sfârșitul cuvintelor lui Iob.
Iov 31:13-40 Noua Traducere Românească (NTR)
Dacă am disprețuit dreptul slujitorului meu sau al slujitoarei mele, în disputa lor cu mine, ce voi face când Se va ridica Dumnezeu? Ce voi răspunde când va cerceta El? Cel Ce m-a făcut pe mine în pântec, nu i-a făcut și pe ei? Oare nu Același ne-a creat în pântecele mamelor noastre? Dacă n-am dat celui sărac ce-mi cerea sau dacă am făcut să se întristeze ochii văduvei, dacă mi-am mâncat bucata de pâine de unul singur, iar cel orfan nu a mâncat din ea – eu, care, din tinerețe, l-am crescut ca un tată, și din pântecul mamei mele am călăuzit-o pe văduvă – dacă am văzut pe cel nenorocit lipsit de haine, sau pe cel nevoiaș fără îmbrăcăminte, iar inima lui nu m-a binecuvântat atunci când l-am încălzit cu lâna oilor mele, dacă mi-am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că aveam sprijinul celor de la poarta cetății, atunci să-mi cadă umărul de la locul lui și să-mi fie smulsă mâna din încheietură. Căci îmi era groază de nenorocire din partea lui Dumnezeu și nu puteam să înfrunt măreția Sa. Dacă mi-am pus încrederea în aur sau dacă am zis aurului pur: «Tu ești încrederea mea!», dacă m-am bucurat că averea mea este mare și că mâna mea a adunat mult, dacă am privit soarele când strălucea sau luna mișcându-se în splendoarea ei și mi s-a amăgit inima în taină, dacă le-am dat sărutări, ducându-mi mâna la gură, aceasta ar fi fost o nelegiuire de judecat, pentru că aș fi fost necredincios față de Dumnezeul Cel de sus. Dacă m-am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura, sau dacă mi-a părut bine când a venit necazul peste el, dacă mi-am lăsat gura să păcătuiască, cerând blestem peste viața lui, dacă oamenii din cortul meu n-au zis niciodată: «Cine nu s-a săturat din carnea lui?», – Străinul însă n-a rămas în drum peste noapte, și ușa mea a fost întotdeauna deschisă călătorului – dacă mi-am acoperit fărădelegile ca Adam, ascunzându-mi nelegiuirea în sân, pentru că m-aș fi îngrozit de mulțime, iar disprețul clanurilor m-ar fi înspăimântat, tăcând și neîndrăznind să ies afară… O, de-aș găsi pe cineva să mă asculte! Iată, îmi semnez acum apărarea! Să-mi răspundă Cel Atotputernic! Să Își scrie plângerea Cel Ce mă acuză. O voi pune pe umăr, o voi purta ca pe o coroană. Îi voi da socoteală de toți pașii mei, mă voi apropia de El ca un conducător. Dacă pământul meu a strigat împotriva mea și dacă brazdele lui au plâns împreună, dacă i-am mâncat roada fără să plătesc, sau dacă i-am dat la moarte pe proprietarii lui, atunci să crească pe el spini în loc de grâu și neghină în loc de orz!“. Cuvintele lui Iov au luat sfârșit.
Iov 31:13-40 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
De aș fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele când se certa cu mine, ce aș putea să fac când Se ridică Dumnezeu? Ce aș putea răspunde când pedepsește El? Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut și pe el? Oare nu ne-a întocmit același Dumnezeu în pântecele mamei? Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei, dacă mi-am mâncat singur pâinea, fără ca orfanul să fi avut și el partea lui din ea, eu, care din tinerețe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naștere am sprijinit pe văduvă; dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând învelitoare, fără ca inima lui să mă fi binecuvântat, fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei; dacă am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că mă simțeam sprijinit de judecători, atunci să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă brațul și să se sfărâme! Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui. Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ‘Tu ești nădejdea mea’, dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele, de mulțimea bogățiilor pe care le dobândisem, dacă am privit soarele când strălucea, luna când înainta măreață și dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducându-mi mâna la gură – și aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus –, dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmașului meu, dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea, eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem, dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ‘Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?’, dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aș fi deschis ușa să intre călătorul, dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, și mi-am închis nelegiuirile în sân, pentru că mă temeam de mulțime, pentru că mă temeam de disprețul familiilor, ținându-mă deoparte și necutezând să-mi trec pragul… O, de aș găsi pe cineva să m-asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plângerea iscălită de potrivnicul meu? Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună; să-i dau socoteală de toți pașii mei, să mă apropii de el ca un domn. Dacă pământul meu strigă împotriva mea și dacă brazdele lui varsă lacrimi; dacă i-am mâncat rodul fără să-l fi plătit și dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpâni, atunci să crească spini din el în loc de grâu și neghină în loc de orz!” Sfârșitul cuvintelor lui Iov.