Dacă am refuzat judecata slujitorului
meu și a slujitoarei mele
când s-ar fi certat cu mine,
ce voi putea face
când se va ridica Dumnezeu
și, când mă va vizita, ce-i voi putea întoarce?
Oare nu cel care m-a făcut pe mine
în pântece l-a făcut și pe el?
Și cel care ne-a întocmit în sân
nu este unul singur?
Dacă le-am negat săracilor ceea ce doreau
și dacă am făcut
să se consume ochii văduvei,
dacă mi-am mâncat bucata singur
și dacă orfanul nu a mâncat de la mine,
– el care din tinerețea mea
a crescut cu mine ca tată
și ea care din sânul mamei mele
a fost călăuzită de mine –,
dacă l-am văzut
pe cel care pierea fără haină
și pe cel nevoiaș fără învelitoare,
dacă nu m-au binecuvântat coapsele sale și dacă nu s-au încălzitcu lâna mieilor mei,
dacă am mișcat mâna
împotriva orfanului,
pentru că am văzut la poartă
ajutorul meu,
atunci umărul meu să cadă
de la încheietură
și brațul meu să se frângă de la cot!
Întrucât nenorocirea de la Dumnezeu
este spaimă pentru mine,
nu aș putea suporta măreția lui.
Dacă mi-aș fi pus încrederea în aur
și dacă aș fi spus aurului fin:
«Ești siguranța mea»,
dacă m-aș fi bucurat
pentru că mare este bogăția mea
și prețios este ceea ce
dobândește mâna mea,
dacă m-aș fi uitat la soare
când strălucește
și la luna care trece radioasă,
dacă aș fi lăsat sedusă inima mea în ascuns
și dacă gura mea ar fi pus un sărut pe mână,
– și aceasta este o nelegiuire
[pedepsită] de judecători,
căci l-aș fi înșelat pe Dumnezeul cel de sus –,
dacă m-aș fi bucurat
de ruina celui care mă urăște
și aș fi exultat că l-a aflat răul
– deși nu am dat [voie]
cerului gurii mele să păcătuiască
cerând cu blestem viața lui –,
dacă nu ar spune oamenii din cortul meu:
«Cine este cel care
să nu se fi săturat din carnea lui?»,
dacă străinul ar fi poposit afară
și dacă ușile mele nu le-aș fi deschis
pentru cel de pe cale,
dacă aș fi ascuns ca Adám răzvrătirea mea,
tăinuind în sânul meu nelegiuirea mea,
pentru că mă tem de mulțimea cea mare
și disprețul familiilor mă înspăimântă,
am tăcut și nu am ieșit pe ușă,
ce n-aș da să fie cineva care să mă asculte!
Iată semnătura mea!
Cel Atotputernic să-mi răspundă
și în carte să scrie potrivnicul meu!
Oare nu aș purta-o pe umărul meu
și nu aș lega-o drept cunună?
Numărul pașilor mei i-aș face cunoscut
și m-aș apropia ca un principe de el.
Dacă pământul meu
ar striga împotriva mea
și brazdele sale ar plânge împreună,
dacă aș mânca rodul lui pe gratis,
sufocând sufletul stăpânilor săi,
în loc de grâu, să iasă spini
și în loc de orz, neghină!”.
Sfârșitul cuvintelor lui Iob.