Geneza 19:15-38
Geneza 19:15-38 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și când s-a făcut dimineața, atunci îngerii au grăbit pe Lot, spunând: Ridică-te, ia pe soția ta și pe cele două fiice ale tale, care sunt aici, ca să nu fii mistuit în nelegiuirea cetății. Și în timp ce el întârzia, bărbații au apucat mâna lui și mâna soției lui și mâna celor două fiice ale lui, DOMNUL fiind milostiv cu el, și l-au scos și l-au așezat în afara cetății. Și s-a întâmplat, după ce i-au scos afară, că a spus: Scapă-ți viața; nu privi înapoia ta, nici nu sta în câmpie deschisă, scapă la munte ca nu cumva să fii mistuit. Și Lot le-a spus: Nu! Te rog, Domnul meu; Iată acum, servitorul tău a găsit har înaintea ochilor tăi și ai preamărit mila ta, pe care mi-ai arătat-o salvându-mi viața; și nu pot să scap la munte, ca nu cumva ceva rău să mă prindă și să mor; Iată acum, această cetate este aproape, să scap la ea și aceasta este una mică: Te rog, lasă-mă să scap într-acolo, (nu este aceasta una mică?) și sufletul meu va trăi. Iar el i-a spus: Vezi, te-am acceptat și în acest lucru, că nu voi dărâma această cetate, pentru care ai vorbit. Grăbește-te, scapă într-acolo, pentru că nu pot face nimic până ce vei fi ajuns acolo. De aceea s-a pus numele cetății, Țoar. Soarele se ridica deasupra pământului când Lot a intrat în Țoar. Atunci DOMNUL a plouat peste Sodoma și peste Gomora pucioasă și foc de la DOMNUL din cer; Și a dărâmat acele cetăți și toată câmpia și pe toți locuitorii cetăților și ceea ce creștea pe pământ. Dar soția lui a privit înapoi din spatele lui și a devenit un stâlp de sare. Și Avraam s-a sculat devreme dimineața și a mers spre locul unde a stat în picioare înaintea DOMNULUI; Și a privit spre Sodoma și Gomora și spre tot ținutul câmpiei; și a privit și, iată, fumul ținutului se ridica precum fumul unui cuptor. Și s-a întâmplat, când Dumnezeu a distrus cetățile câmpiei, că Dumnezeu și-a amintit de Avraam și a trimis pe Lot afară din mijlocul dărâmării, când el a dărâmat cetățile în care Lot a locuit. Și Lot s-a urcat din Țoar și a locuit în munte și cele două fiice ale lui cu el, pentru că s-a temut să locuiască în Țoar și a locuit într-o peșteră, el și cele două fiice ale lui. Și cea întâi născută i-a spus celei mai tinere: Tatăl nostru este bătrân și nu este un bărbat pe pământ să intre la noi, după obiceiul întregului pământ; Vino, să facem pe tatăl nostru să bea vin și ne vom culca cu el, ca să păstrăm o sămânță a tatălui nostru. Și ele au făcut pe tatăl lor să bea vin în acea noapte și cea întâi născută a intrat și s-a culcat cu tatăl ei; și el nu și-a dat seama când s-a culcat ea, nici când s-a ridicat. Și s-a întâmplat a doua zi, că cea întâi născută i-a spus celei mai tinere: Iată, m-am culcat noaptea trecută cu tatăl meu; hai să îl facem să bea vin și în această noapte și intră și culcă-te cu el, ca să păstrăm o sămânță a tatălui nostru. Și ele au făcut pe tatăl lor să bea vin și în acea noapte; și cea tânără s-a ridicat și s-a culcat cu el; și el nu și-a dat seama când ea s-a culcat, nici când s-a ridicat. Astfel au fost amândouă fiicele lui Lot însărcinate prin tatăl lor. Și cea întâi născută a născut un fiu și i-a pus numele Moab; el este tatăl moabiților până în această zi. Și cea mai tânără de asemenea a născut un fiu și i-a pus numele Ben-ami; el este tatăl copiilor lui Amon până în această zi.
Geneza 19:15-38 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
În revărsatul zorilor, îngerii l‑au grăbit pe Lot, zicând: „Scoală‑te, ia‑ți nevasta și pe cele două fiice care se află aici, ca să nu pieri și tu când va fi pedepsită cetatea.” Fiindcă el zăbovea, bărbații i‑au apucat de mână pe el, pe nevasta lui și pe cele două fiice ale sale – pentru mila DOMNULUI ce era peste el – i‑au scos și i‑au lăsat afară din cetate. Și pe când îi scoteau afară, i‑au zis lui Lot: „Scapă‑ți viața! Să nu te uiți înapoi și să nu te oprești nicăieri în câmpie! Scapă la munte, ca să nu pieri!” Lot a răspuns: „O, nu, domnul meu! Iată, robul tău a căpătat trecere în ochii tăi și mi‑ai făcut mare har păstrându‑mă în viață! Dar nu voi putea să scap la munte, ca să nu mă ajungă prăpădul, și voi pieri! Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug într‑acolo și este mică. De‑aș putea scăpa într‑acolo – e o cetate mică, nu‑i așa? – ca să rămân în viață!” Îngerul i‑a zis: „Iată, îți fac și favoarea aceasta și nu voi spulbera cetatea de care vorbești. Grăbește‑te și scapă într‑acolo, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” (De aceea cetatea a primit numele Țoar.) Răsărise soarele pe pământ când a intrat Lot în Țoar. Atunci, DOMNUL a plouat peste Sodoma și peste Gomora cu pucioasă și foc de la El din cer. A spulberat cetățile acelea, toată câmpia, pe toți locuitorii cetăților și tot ce creștea pe pământ. Nevasta lui Lot s‑a uitat înapoi și s‑a prefăcut într‑un stâlp de sare. Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață și s‑a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului. S‑a uitat în vale spre Sodoma și Gomora și spre toată fața câmpiei; s‑a uitat și, iată, din ținutul acela se ridica un fum gros, ca fumul unui cuptor. Când a nimicit Dumnezeu cetățile câmpiei, și‑a adus aminte de Avraam și l‑a scos pe Lot din mijlocul prăpădului, când a spulberat cetățile în care locuise Lot. Lot s‑a suit din Țoar și a locuit în munte cu cele două fiice ale sale, căci s‑a temut să locuiască în Țoar. Au locuit într‑o peșteră: el și cele două fiice ale sale. Cea mare i‑a zis mezinei: „Tatăl nostru este bătrân și în ținutul acesta nu mai este niciun bărbat care să intre la noi, cum se obișnuiește în toată lumea. Hai să‑i dăm tatălui nostru să bea vin și să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânța prin tatăl nostru!” Astfel, i‑au dat tatălui lor să bea vin în noaptea aceea, apoi cea mare a intrat și s‑a culcat cu tatăl ei, dar el n‑a știut nici când s‑a culcat ea, nici când s‑a sculat. A doua zi, cea mare i‑a zis mezinei: „Iată, eu m‑am culcat noaptea trecută cu tatăl meu. Să‑i dăm să bea vin și la noapte, apoi intră și culcă‑te cu el, ca să ne păstrăm sămânța prin tatăl nostru!” I‑au dat tatălui lor să bea vin și în noaptea aceea; apoi mezina s‑a dus și s‑a culcat cu el, dar el n‑a știut nici când s‑a culcat ea, nici când s‑a sculat. Cele două fiice ale lui Lot au rămas astfel însărcinate cu tatăl lor. Cea mare a născut un fiu și i‑a pus numele Moab; el este strămoșul Moabului de astăzi. Mezina a născut și ea un fiu și i‑a pus numele Ben‑Ammi; el este strămoșul fiilor lui Amon de astăzi.
Geneza 19:15-38 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicând: „Scoală-te, ia-ți nevasta și cele două fete care se află aici, ca să nu pieri și tu în nelegiuirea cetății!” Și, fiindcă Lot zăbovea, bărbații aceia i-au apucat de mână pe el, pe nevasta sa și pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-i cruțe; i-au scos și i-au lăsat afară din cetate. După ce i-au scos afară, unul dintre ei a zis: „Scapă-ți viața! Să nu te uiți înapoi și să nu te oprești în vreun loc din câmpie! Scapă la munte, ca să nu pieri!” Lot le-a zis: „O, nu, Doamne! Iată că am căpătat trecere înaintea Ta și ai arătat mare îndurare față de mine păstrându-mi viața, dar nu pot să fug la munte înainte să mă atingă prăpădul și voi pieri. Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea și este mică. O, de aș putea să fug acolo… este așa de mică… și să scap cu viață!” Și El i-a zis: „Iată că-ți fac și hatârul acesta și nu voi nimici cetatea de care vorbești. Grăbește-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo!” De aceea i s-a pus cetății aceleia numele Țoar. Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Țoar. Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma și peste Gomora pucioasă și foc de la Domnul din cer. A nimicit cu desăvârșire cetățile acelea, toată câmpia și pe toți locuitorii cetăților și tot ce creștea pe pământ. Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi și s-a prefăcut într-un stâlp de sare. Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineață și s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului. Și-a îndreptat privirile spre Sodoma și Gomora și spre toată câmpia; și iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum ca fumul unui cuptor. Când a nimicit Dumnezeu cetățile câmpiei, Și-a adus aminte de Avraam și l-a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului prin care a surpat din temelie cetățile unde își așezase Lot locuința. Lot a ieșit din Țoar și a rămas pe munte cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să rămână în Țoar. A locuit într-o peșteră cu cele două fete ale lui. Cea mai mare i-a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrân și nu mai este niciun bărbat în ținutul acesta ca să intre la noi, după obiceiul tuturor țărilor. Vino, să-l punem pe tatăl nostru să bea vin și să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânța prin tatăl nostru!” L-au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea, și cea mai mare s-a dus și s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. A doua zi, cea mai mare i-a zis celei mai tinere: „Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin și în noaptea aceasta și du-te de te culcă și tu cu el, ca să ne păstrăm sămânța prin tatăl nostru!” I-au dat tatălui lor de a băut vin și în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a dus și s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor. Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab; el este tatăl moabiților din ziua de azi. Cea mai tânără a născut și ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ami; el este tatăl amoniților din ziua de azi.
Geneza 19:15-38 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Când a început să apară lumina acelei zile, îngerii l-au grăbit pe Lot, zicându-i: „Scoală-te, ia-ți soția și pe cele două fiice ale tale care sunt aici, (și pleacă) pentru ca să nu fi distrus și tu de pedeapsa care va veni împotriva orașului!” Dar pentru că el întârzia (să plece), acei bărbați i-au luat de mână pe el, pe soția lui și pe cele două fiice ale lor; și astfel i-au dus în exteriorul orașului. Au procedat așa cu ei, pentru că Iahve dorea să îi salveze. Imediat după ce i-au scos din oraș, Unul dintre ei a zis: „Fugi ca să îți salvezi viața! Să nu te uiți înapoi și să nu te oprești în niciun loc din câmpie. Fugi spre munte; pentru că altfel vei fi (și tu) distrus!” Lot I-a răspuns: „Doamne, Te rog, nu acolo! Slujitorul Tău a observat că beneficiază de bunăvoință din partea Ta. Constat că Tu Ți-ai arătat astfel mila față de mine, salvându-mi viața. Dar să știi că nu pot ajunge la munte prin fugă înainte ca dezastrul să mă ajungă din urmă; și voi muri! Acel oraș (pe care-l vedem) este destul de aproape ca să pot fugi în el; și este mic. Permite-mi să fug acolo. Este atât de mic! Așa îmi voi putea salva viața!” El i-a zis: „Bine. Îți aprob și această cerere; și nu voi distruge orașul despre care ai vorbit. Grăbește-te! Fugi în el; pentru că nu pot face nimic până când nu ajungi acolo!” Așa se explică de ce orașul a fost numit Țoar. Când a intrat Lot în Țoar, deja răsărea soarele. Atunci Iahve a făcut să plouă foc și sulf din cer de la El – atât peste Sodoma, cât și peste Gomora. Astfel, El a distrus acele orașe din toată câmpia și pe toți locuitorii lor împreună cu toate plantele care creșteau pe pământ. Soția lui Lot s-a uitat înapoi; și (instant) a fost transformată într-un stâlp de sare. Avraam s-a sculat dimineață devreme și s-a dus la locul unde stătuse înaintea lui Iahve. A privit de acolo în jos spre Sodoma, spre Gomora și spre toată zona câmpiei. Atunci a văzut ridicându-se de pe pământ un fum dens care semăna cu cel produs de un cuptor (în care ard lemne). Atunci când Dumnezeu a distrus orașele din (acea) câmpie, Și-a amintit de (discuția cu) Avraam; și a decis să îl scoată pe Lot din mijlocul dezastrului care a venit peste zona orașelor în care locuise acesta. Lot a ieșit din Țoar împreună cu cele două fiice ale lui și și-a stabilit locuința pe munte, pentru că îi era frică să rămână în Țoar. A locuit împreună cu ele într-o peșteră. Cea mai mare dintre fiicele lui i-a zis celei mai mici: „Tatăl nostru este bătrân și nu există în această zonă nici măcar un bărbat care să poată avea relații intime cu noi așa cum se procedează între oamenii de pe pământ. Îți propun să îl determinăm să bea vin și apoi să ne culcăm cu el, pentru ca să concepem astfel copii care să provină de la el.” Astfel, ele l-au îmbătat pe tatăl lor în acea noapte. Apoi cea mai mare s-a dus și a întreținut relații sexuale cu tatăl ei. El nu a știut (ce s-a întâmplat) nici când s-a culcat ea și nici după ce s-a trezit. În următoarea zi, fiica cea mare i-a zis celei mai mici: „Noaptea trecută eu m-am culcat cu tatăl meu. Îți propun să îl îmbătăm și în această noapte; și apoi să te duci și tu să te culci cu el, pentru ca să avem astfel copii (care să provină) de la tatăl nostru.” Ele l-au îmbătat pe tatăl lor și în acea seară. Apoi cea mai mică s-a dus și a avut relații sexuale cu el. Acesta nu a simțit (ce s-a întâmplat) nici când s-a culcat ea și nici când s-a trezit. Astfel, cele două fiice ale lui Lot au rămas însărcinate în urma relațiilor sexuale întreținute cu tatăl lor. Cea mai mare a născut un fiu și i-a pus numele Moab. El este strămoșul moabiților de astăzi. Cea mai mică a născut și ea un fiu pe care l-a numit Ben-Ami. El este strămoșul amoniților de astăzi.
Geneza 19:15-38 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Când zorii zilei s-au ivit, De Lot, îngeri-au stăruit: „Să-ți iei fetele și nevasta, Să părăsiți cetatea asta, Să nu ajungeți la pieire, Pentru a ei nelegiuire!” Dar Lot, încă, mai zăbovea, Iar timpul, ne-ncetat, curgea. Atunci, îngerii i-au luat, Pe toți, de mâini și au plecat Să-i scoată, din cetate-afară, Și înapoi veniră iară. Astfel, Domnul l-a izbăvit Pe Lot. Cei doi l-au sfătuit: „Pleacă! ‘Napoi să nu privești Și nu cumva să te oprești, Pe drum, în locuri din Câmpie. Altfel, urgia ce-o să vie Te va ajunge, negreșit – Numai la munte ești ferit.” Lot a răspuns: „Doamne, nu pot Să fug la munte! Eu socot – De trecere am căpătat, Căci milă, Tu mi-ai arătat – Prăpădul să nu mă ajungă, Căci pân’ la munte-i cale lungă, Să fug, vreau, în cetatea ‘ceea, Cu fetele și cu femeia. Cetatea-i mică… de-aș putea Să îmi salvez viața în ea…” Domnul a zis: „Iată că-ți fac Și-acest hatâr, să-ți fiu pe plac. Fugi în cetate! Nu mai sta! Până ajungi, voi aștepta!” De-atunci se cheamă, așadar, Cetatea „Mică” – sau „Țoar”. Soarele tocmai răsărea, Când, la Țoar, Lot ajungea. Deci Lot fiind adăpostit, Din cer, potop s-a prăvălit – Ploaie de foc și de pucioasă – Lovind cetatea păcătoasă, Căci, în sfârșit, sosise ora, Pentru Sodoma și Gomora. Dezastrul a fost colosal: A spulberat, sub al său val, Cetățile de pe Câmpie, Copaci și-orice ființă vie. Nevasta lui Lot a privit În urmă, și-a încremenit – În stâlp de sare s-a-ntrupat. Avram, în zori, când s-a sculat, S-a dus colo unde-a vorbit Cu Domnul, când a mijlocit. Privind înspre cetăți, în zare – Înspre Câmpia ‘ceea mare – Văzu fum, foc mistuitor – Asemeni celui de cuptor – Cum se ridică din pământ, Împrăștiindu-se în vânt. Când Dumnezeu a nimicit Cetățile, și-a amintit Căci cu Avram de vorbă-a stat, Și astfel, Lot a fost salvat. Lot, la Țoar, n-a zăbovit – Cu fetele, s-a stabilit La munte, într-o peșteră. Aici, fetele-și ziseră: „Bătrân este al nostru tată. Pe-aici, nu-i nici un bărbat, iată! Haidem, cu vin, să-l îmbătăm Pe tata, și să ne culcăm Cu el. Așa de procedăm, Sămânța o să ne-o păstrăm.” Deci, pe bătrân l-au îmbătat, Iar cea mai mare s-a culcat Cu tatăl lor. El n-a știut Nimic, din ce s-a petrecut. A doua zi, cea mare spuse Mezinei – tot – precum făcuse: „Iată, eu m-am culcat cu tata. Să-i dăm iar vin! Tu să fii gata, La noapte! Intri ușurel Și-ai să te culci și tu, cu el. Nu sta pe gânduri! De ce taci? Așa va trebui să faci!” Pe Lot, din nou, l-au amețit Cu vin, încât nu a simțit Când cea mai mică s-a culcat Cu el, și nici când a plecat. Așa s-au pomenit, cu toate, De tatăl lor, însărcinate. Un fiu, cea mare a născut – Moab, drept nume, a avut. Din el ieșit-a un popor: Acel al Moabiților. Cea mică a născut și ea, Un fiu. Ben-Ami se numea. El este tatăl tuturor, Din spița Amoniților.
Geneza 19:15-38 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Iar la revărsatul zorilor, îngerii l-au făcut pe Lot să iasă, zicând: „Ridică-te! Ia-ți femeia și pe cele două fiice ale tale, care se află [aici], ca să nu pieri din cauza fărădelegii cetății!”. Deoarece ezita, bărbații i-au apucat de mână pe el, pe soția lui și pe cele două fiice – Domnul având milă de el – i-au făcut să iasă și i-au călăuzit în afara cetății. În timp ce-i făceau să iasă, el le-a zis: „Fugi, scapă-ți viața! Nu privi în urma ta și nu te opri nicăieri în zonă! Scapă în munte ca să nu pieri!”. Lot le-a zis: „Nu, Doamne, te rog! Iată, slujitorul tău a aflat har în ochii tăi și tu mi-ai arătat o mare îndurare făcând să trăiască sufletul meu, dar eu nu pot să fug în munți, căci răul se va lipi de mine și voi muri. Iată cetatea aceasta aproape; pot fugi acolo; este foarte mică, voi scăpa acolo. Nu-i așa că e mică? Și mi-aș putea salva viața!”. El i-a spus: „Iată că îți fac și această favoare de a nu distruge cetatea despre care ai vorbit. Repede, fugi într-acolo, căci eu nu pot face nimic înainte ca tu să fi ajuns acolo!”. De aceea cetății i s-a dat numele de Țoár. Soarele se ridica deasupra pământului când Lot intra în Țoár. Domnul a făcut să plouă asupra Sodómei și Gomórei sulf și foc de la Domnul din ceruri. Dumnezeu a distrus aceste cetăți și toată zona împreună cu toți locuitorii cetăților și cu tot ce răsărea pe pământ. Soția lui [Lot] s-a uitat înapoi și a devenit stâlp de sare. Abrahám s-a trezit dis-de-dimineață spre locul în care stătuse înaintea Domnului, a privit spre Sodóma și Gomóra și spre tot ținutul din zona Iordánului și a văzut un fum gros care se ridica de la pământ ca fumul dintr-un cuptor. Când Dumnezeu a distrus cetățile din aceea zonă, Dumnezeu și-a amintit de Abrahám și l-a salvat pe Lot de nenorocirea care a distrus cetățile în care locuise Lot. Lot a urcat din Țoár și a locuit pe munte cu cele două fiice ale lui, căci s-a temut să locuiască în Țoár. A locuit într-o peșteră cu cele două fiice ale lui. Cea mai mare a zis către cea mai mică: „Tatăl nostru este bătrân și nu mai este niciun bărbat în ținutul acesta ca să intre la noi, așa cum se obișnuiește pe tot pământul. Hai să-i dăm tatălui nostru să bea vin și să ne culcăm cu el ca să ne păstrăm vie descendența din tatăl nostru!”. I-au dat tatălui lor să bea vin în noaptea aceea; și cea mai mare a intrat și s-a culcat cu tatăl ei. El, însă, n-a știut nici când ea s-a culcat, nici când s-a sculat. A doua zi, cea mai mare a zis către cea mai mică: „Iată, eu m-am culcat ieri [noapte] cu tatăl meu; hai să-i dăm să bea vin și în noaptea aceasta și intră și culcă-te și tu cu el, ca să ne păstrăm vie descendența din tatăl nostru!”. I-au dat tatălui lor să bea vin și în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a ridicat și s-a culcat cu el. El, însă, n-a știut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. Cele două fete ale lui Lot au zămislit de la tatăl lor. Cea mai mare a născut un fiu și i-a pus numele Moáb; el este tatăl celor din Moáb până în ziua de azi. Și cea mai mică a născut și ea un fiu și i-a pus numele Ben-Ammí; el este tatăl celor din Amón până în ziua de azi.
Geneza 19:15-38 Noua Traducere Românească (NTR)
Când s-au ivit zorii, mesagerii l-au grăbit pe Lot, zicând: „Ridică-te și ia-ți soția și pe cele două fete ale tale care se află aici, ca nu cumva să fii spulberat când cetatea va fi pedepsită“. Dar el întârzia. Atunci bărbații aceia i-au apucat de mână, pe el, pe soția lui și pe cele două fete ale sale, i-au scos și i-au lăsat în afara cetății, pentru că DOMNULUI I-a fost milă de el. Imediat ce i-au scos afară, unul dintre ei a zis: ‒ Scapă-ți viața! Nu te uita înapoi și nu te opri nicăieri în câmpie. Scapă la munte, ca nu cumva să fii spulberat. Lot le-a zis: ‒ Nu, Stăpâne, Te rog! Iată, slujitorul Tău a găsit bunăvoință înaintea Ta, și Tu ai arătat o mare îndurare față de mine, salvându-mi viața. Nu pot să fug însă la munte, pentru că dezastrul mă va ajunge din urmă și voi muri. Iată, cetatea aceasta este aproape, ca să fug acolo, și este mică. Te rog, lasă-mă să fug acolo! Nu-i așa că este mică? Astfel, viața îmi va fi salvată. El a zis: ‒ Iată că-ți împlinesc și această cerere și nu voi distruge cetatea despre care ai vorbit. Grăbește-te, fugi acolo, pentru că nu pot face nimic până când nu ajungi acolo. De aceea cetatea a fost numită Țoar. Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Țoar. Atunci DOMNUL a făcut să plouă peste Sodoma și peste Gomora sulf și foc din ceruri de la DOMNUL. Astfel, El a nimicit acele cetăți, toată câmpia, toți locuitorii cetăților, precum și ceea ce creștea pe pământ. Soția lui Lot, care se afla în spatele lui, s-a uitat înapoi și s-a transformat într-un stâlp de sare. Avraam s-a sculat dimineață, s-a dus la locul unde stătuse înaintea DOMNULUI și a privit în jos spre Sodoma și Gomora și spre toată regiunea aceea. S-a uitat, și iată că un fum gros, ca fumul unui cuptor, se ridica de pe pământ. Când a distrus Dumnezeu cetățile din câmpie, Și-a adus aminte de Avraam și l-a scos pe Lot din mijlocul nenorocirii, când a nimicit cetățile în care locuise Lot. Apoi Lot a plecat din Țoar și a locuit pe munte împreună cu cele două fete ale sale, pentru că se temea să rămână în Țoar. A locuit într-o peșteră împreună cu cele două fete ale sale. Cea întâi născută i-a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrân și nu este niciun bărbat pe pământ care să intre la noi, după obiceiul întregului pământ. Vino să-l facem pe tatăl nostru să bea vin și să ne culcăm cu el, ca să păstrăm descendența familiei prin tatăl nostru“. Astfel, l-au făcut pe tatăl lor să bea vin în noaptea aceea, iar cea întâi născută s-a dus și s-a culcat cu tatăl ei. El n-a știut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. În ziua următoare, cea întâi născută i-a zis celei mai tinere: „Iată, noaptea trecută m-am culcat eu cu tatăl meu. Hai să-i dăm vin și în noaptea aceasta. Apoi te vei duce și te vei culca și tu cu el, ca să păstrăm descendența familiei prin tatăl nostru“. Ele l-au făcut pe tatăl lor să bea vin și în seara aceea, apoi cea tânără s-a ridicat și s-a culcat cu el. El n-a știut nici când s-a culcat ea, nici când s-a ridicat. Astfel, cele două fete ale lui Lot au rămas însărcinate prin tatăl lor. Cea întâi născută a dat naștere unui fiu, căruia i-a pus numele Moab. El este tatăl moabiților de astăzi. Cea tânără a născut și ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi. El este tatăl fiilor lui Amon de astăzi.
Geneza 19:15-38 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot zicând: „Scoală-te, ia-ți nevasta și cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri și tu în nelegiuirea cetății.” Și, fiindcă Lot zăbovea, bărbații aceia i-au apucat de mână pe el, pe nevastă-sa și pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-i cruțe; l-au scos și l-au lăsat afară din cetate. După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ți viața; să nu te uiți înapoi și să nu te oprești în vreun loc din câmpie. Scapă la munte, ca să nu pieri.” Lot le-a zis: „O! nu, Doamne! Iată că am căpătat trecere înaintea Ta și ai arătat mare îndurare față de mine, păstrându-mi viața, dar nu pot să fug la munte înainte ca să mă atingă prăpădul și voi pieri. Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea și este mică. O! de aș putea să fug acolo…, este așa de mică… și să scap cu viață!” Și El i-a zis: „Iată că-ți fac și hatârul acesta și nu voi nimici cetatea de care vorbești. Grăbește-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” Pentru aceea s-a pus cetății aceleia numele Țoar. Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Țoar. Atunci, Domnul a făcut să plouă peste Sodoma și peste Gomora pucioasă și foc de la Domnul din cer. A nimicit cu desăvârșire cetățile acelea, toată câmpia și pe toți locuitorii cetăților, și tot ce creștea pe pământ. Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi și s-a prefăcut într-un stâlp de sare. Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineață și s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului. Și-a îndreptat privirile spre Sodoma și Gomora și spre toată câmpia și iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum, ca fumul unui cuptor. Când a nimicit Dumnezeu cetățile câmpiei, Și-a adus aminte de Avraam și a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetățile unde își așezase Lot locuința. Lot a ieșit din Țoar și a rămas pe munte cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să rămână în Țoar. A locuit într-o peșteră cu cele două fete ale lui. Cea mai mare a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrân și nu mai este niciun bărbat în ținutul acesta ca să intre la noi, după obiceiul tuturor țărilor. Vino să punem pe tatăl nostru să bea vin și să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânța prin tatăl nostru.” Au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea, și cea mai mare s-a dus și s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: „Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin și în noaptea aceasta, și du-te de te culcă și tu cu el, ca să ne păstrăm sămânța prin tatăl nostru.” Au dat tatălui lor de a băut vin și în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a dus și s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor. Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab. El este tatăl moabiților din ziua de azi. Cea mai tânără a născut și ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi. El este tatăl amoniților din ziua de azi.