În revărsatul zorilor, îngerii l‑au grăbit pe Lot, zicând: „Scoală‑te, ia‑ți nevasta și pe cele două fiice care se află aici, ca să nu pieri și tu când va fi pedepsită cetatea.” Fiindcă el zăbovea, bărbații i‑au apucat de mână pe el, pe nevasta lui și pe cele două fiice ale sale – pentru mila DOMNULUI ce era peste el – i‑au scos și i‑au lăsat afară din cetate. Și pe când îi scoteau afară, i‑au zis lui Lot: „Scapă‑ți viața! Să nu te uiți înapoi și să nu te oprești nicăieri în câmpie! Scapă la munte, ca să nu pieri!”
Lot a răspuns: „O, nu, domnul meu! Iată, robul tău a căpătat trecere în ochii tăi și mi‑ai făcut mare har păstrându‑mă în viață! Dar nu voi putea să scap la munte, ca să nu mă ajungă prăpădul, și voi pieri! Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug într‑acolo și este mică. De‑aș putea scăpa într‑acolo – e o cetate mică, nu‑i așa? – ca să rămân în viață!” Îngerul i‑a zis: „Iată, îți fac și favoarea aceasta și nu voi spulbera cetatea de care vorbești. Grăbește‑te și scapă într‑acolo, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” (De aceea cetatea a primit numele Țoar.)
Răsărise soarele pe pământ când a intrat Lot în Țoar. Atunci, DOMNUL a plouat peste Sodoma și peste Gomora cu pucioasă și foc de la El din cer. A spulberat cetățile acelea, toată câmpia, pe toți locuitorii cetăților și tot ce creștea pe pământ. Nevasta lui Lot s‑a uitat înapoi și s‑a prefăcut într‑un stâlp de sare.
Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață și s‑a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului. S‑a uitat în vale spre Sodoma și Gomora și spre toată fața câmpiei; s‑a uitat și, iată, din ținutul acela se ridica un fum gros, ca fumul unui cuptor.
Când a nimicit Dumnezeu cetățile câmpiei, și‑a adus aminte de Avraam și l‑a scos pe Lot din mijlocul prăpădului, când a spulberat cetățile în care locuise Lot.
Lot s‑a suit din Țoar și a locuit în munte cu cele două fiice ale sale, căci s‑a temut să locuiască în Țoar. Au locuit într‑o peșteră: el și cele două fiice ale sale. Cea mare i‑a zis mezinei: „Tatăl nostru este bătrân și în ținutul acesta nu mai este niciun bărbat care să intre la noi, cum se obișnuiește în toată lumea. Hai să‑i dăm tatălui nostru să bea vin și să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânța prin tatăl nostru!” Astfel, i‑au dat tatălui lor să bea vin în noaptea aceea, apoi cea mare a intrat și s‑a culcat cu tatăl ei, dar el n‑a știut nici când s‑a culcat ea, nici când s‑a sculat.
A doua zi, cea mare i‑a zis mezinei: „Iată, eu m‑am culcat noaptea trecută cu tatăl meu. Să‑i dăm să bea vin și la noapte, apoi intră și culcă‑te cu el, ca să ne păstrăm sămânța prin tatăl nostru!” I‑au dat tatălui lor să bea vin și în noaptea aceea; apoi mezina s‑a dus și s‑a culcat cu el, dar el n‑a știut nici când s‑a culcat ea, nici când s‑a sculat.
Cele două fiice ale lui Lot au rămas astfel însărcinate cu tatăl lor. Cea mare a născut un fiu și i‑a pus numele Moab; el este strămoșul Moabului de astăzi. Mezina a născut și ea un fiu și i‑a pus numele Ben‑Ammi; el este strămoșul fiilor lui Amon de astăzi.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
