Geneza 19:15-38

În revărsatul zorilor, îngerii l-au grăbit pe Lot, zicând: „Scoală-te, ia-ți nevasta și pe cele două fiice care se află aici, ca să nu pieri și tu când va fi pedepsită cetatea.” Fiindcă el zăbovea, bărbații i-au apucat de mână pe el, pe nevasta lui și pe cele două fiice ale sale – pentru mila DOMNULUI ce era peste el – i-au scos și i-au lăsat afară din cetate. Și pe când îi scoteau afară, i-au zis lui Lot: „Scapă-ți viața! Să nu te uiți înapoi și să nu te oprești nicăieri în câmpie! Scapă la munte, ca să nu pieri!” Lot a răspuns: „O, nu, domnul meu! Iată, robul tău a căpătat trecere în ochii tăi și mi-ai făcut mare har păstrându-mă în viață! Dar nu voi putea să scap la munte, ca să nu mă ajungă prăpădul, și voi pieri! Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug într-acolo și este mică. De-aș putea scăpa într-acolo – e o cetate mică, nu-i așa? – ca să rămân în viață!” Îngerul i-a zis: „Iată, îți fac și favoarea aceasta și nu voi spulbera cetatea de care vorbești. Grăbește-te și scapă într-acolo, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” (De aceea cetatea a primit numele Țoar.) Răsărise soarele pe pământ când a intrat Lot în Țoar. Atunci, DOMNUL a plouat peste Sodoma și peste Gomora cu pucioasă și foc de la El din cer. A spulberat cetățile acelea, toată câmpia, pe toți locuitorii cetăților și tot ce creștea pe pământ. Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi și s-a prefăcut într-un stâlp de sare. Avraam s-a sculat dis-de-dimineață și s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului. S-a uitat în vale spre Sodoma și Gomora și spre toată fața câmpiei; s-a uitat și, iată, din ținutul acela se ridica un fum gros, ca fumul unui cuptor. Când a nimicit Dumnezeu cetățile câmpiei, și-a adus aminte de Avraam și l-a scos pe Lot din mijlocul prăpădului, când a spulberat cetățile în care locuise Lot. Lot s-a suit din Țoar și a locuit în munte cu cele două fiice ale sale, căci s-a temut să locuiască în Țoar. Au locuit într-o peșteră: el și cele două fiice ale sale. Cea mare i-a zis mezinei: „Tatăl nostru este bătrân și în ținutul acesta nu mai este niciun bărbat care să intre la noi, cum se obișnuiește în toată lumea. Hai să-i dăm tatălui nostru să bea vin și să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânța prin tatăl nostru!” Astfel, i-au dat tatălui lor să bea vin în noaptea aceea, apoi cea mare a intrat și s-a culcat cu tatăl ei, dar el n-a știut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. A doua zi, cea mare i-a zis mezinei: „Iată, eu m-am culcat noaptea trecută cu tatăl meu. Să-i dăm să bea vin și la noapte, apoi intră și culcă-te cu el, ca să ne păstrăm sămânța prin tatăl nostru!” I-au dat tatălui lor să bea vin și în noaptea aceea; apoi mezina s-a dus și s-a culcat cu el, dar el n-a știut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. Cele două fiice ale lui Lot au rămas astfel însărcinate cu tatăl lor. Cea mare a născut un fiu și i-a pus numele Moab; el este strămoșul Moabului de astăzi. Mezina a născut și ea un fiu și i-a pus numele Ben-Ammi; el este strămoșul fiilor lui Amon de astăzi.