Geneza 19:15-38

Când a început să apară lumina acelei zile, îngerii l-au grăbit pe Lot, zicându-i: „Scoală-te, ia-ți soția și pe cele două fiice ale tale care sunt aici, (și pleacă) pentru ca să nu fi distrus și tu de pedeapsa care va veni împotriva orașului!” Dar pentru că el întârzia (să plece), acei bărbați i-au luat de mână pe el, pe soția lui și pe cele două fiice ale lor; și astfel i-au dus în exteriorul orașului. Au procedat așa cu ei, pentru că Iahve dorea să îi salveze. Imediat după ce i-au scos din oraș, Unul dintre ei a zis: „Fugi ca să îți salvezi viața! Să nu te uiți înapoi și să nu te oprești în niciun loc din câmpie. Fugi spre munte; pentru că altfel vei fi (și tu) distrus!” Lot I-a răspuns: „Doamne, Te rog, nu acolo! Slujitorul Tău a observat că beneficiază de bunăvoință din partea Ta. Constat că Tu Ți-ai arătat astfel mila față de mine, salvându-mi viața. Dar să știi că nu pot ajunge la munte prin fugă înainte ca dezastrul să mă ajungă din urmă; și voi muri! Acel oraș (pe care-l vedem) este destul de aproape ca să pot fugi în el; și este mic. Permite-mi să fug acolo. Este atât de mic! Așa îmi voi putea salva viața!” El i-a zis: „Bine. Îți aprob și această cerere; și nu voi distruge orașul despre care ai vorbit. Grăbește-te! Fugi în el; pentru că nu pot face nimic până când nu ajungi acolo!” Așa se explică de ce orașul a fost numit Țoar. Când a intrat Lot în Țoar, deja răsărea soarele. Atunci Iahve a făcut să plouă foc și sulf din cer de la El – atât peste Sodoma, cât și peste Gomora. Astfel, El a distrus acele orașe din toată câmpia și pe toți locuitorii lor împreună cu toate plantele care creșteau pe pământ. Soția lui Lot s-a uitat înapoi; și (instant) a fost transformată într-un stâlp de sare. Avraam s-a sculat dimineață devreme și s-a dus la locul unde stătuse înaintea lui Iahve. A privit de acolo în jos spre Sodoma, spre Gomora și spre toată zona câmpiei. Atunci a văzut ridicându-se de pe pământ un fum dens care semăna cu cel produs de un cuptor (în care ard lemne). Atunci când Dumnezeu a distrus orașele din (acea) câmpie, Și-a amintit de (discuția cu) Avraam; și a decis să îl scoată pe Lot din mijlocul dezastrului care a venit peste zona orașelor în care locuise acesta. Lot a ieșit din Țoar împreună cu cele două fiice ale lui și și-a stabilit locuința pe munte, pentru că îi era frică să rămână în Țoar. A locuit împreună cu ele într-o peșteră. Cea mai mare dintre fiicele lui i-a zis celei mai mici: „Tatăl nostru este bătrân și nu există în această zonă nici măcar un bărbat care să poată avea relații intime cu noi așa cum se procedează între oamenii de pe pământ. Îți propun să îl determinăm să bea vin și apoi să ne culcăm cu el, pentru ca să concepem astfel copii care să provină de la el.” Astfel, ele l-au îmbătat pe tatăl lor în acea noapte. Apoi cea mai mare s-a dus și a întreținut relații sexuale cu tatăl ei. El nu a știut (ce s-a întâmplat) nici când s-a culcat ea și nici după ce s-a trezit. În următoarea zi, fiica cea mare i-a zis celei mai mici: „Noaptea trecută eu m-am culcat cu tatăl meu. Îți propun să îl îmbătăm și în această noapte; și apoi să te duci și tu să te culci cu el, pentru ca să avem astfel copii (care să provină) de la tatăl nostru.” Ele l-au îmbătat pe tatăl lor și în acea seară. Apoi cea mai mică s-a dus și a avut relații sexuale cu el. Acesta nu a simțit (ce s-a întâmplat) nici când s-a culcat ea și nici când s-a trezit. Astfel, cele două fiice ale lui Lot au rămas însărcinate în urma relațiilor sexuale întreținute cu tatăl lor. Cea mai mare a născut un fiu și i-a pus numele Moab. El este strămoșul moabiților de astăzi. Cea mai mică a născut și ea un fiu pe care l-a numit Ben-Ami. El este strămoșul amoniților de astăzi.