Când s-au ivit zorii, mesagerii l-au grăbit pe Lot, zicând: „Ridică-te și ia-ți soția și pe cele două fete ale tale care se află aici, ca nu cumva să fii spulberat când cetatea va fi pedepsită“. Dar el întârzia. Atunci bărbații aceia i-au apucat de mână, pe el, pe soția lui și pe cele două fete ale sale, i-au scos și i-au lăsat în afara cetății, pentru că DOMNULUI I-a fost milă de el.
Imediat ce i-au scos afară, unul dintre ei a zis:
‒ Scapă-ți viața! Nu te uita înapoi și nu te opri nicăieri în câmpie. Scapă la munte, ca nu cumva să fii spulberat.
Lot le-a zis:
‒ Nu, Stăpâne, Te rog! Iată, slujitorul Tău a găsit bunăvoință înaintea Ta, și Tu ai arătat o mare îndurare față de mine, salvându-mi viața. Nu pot să fug însă la munte, pentru că dezastrul mă va ajunge din urmă și voi muri. Iată, cetatea aceasta este aproape, ca să fug acolo, și este mică. Te rog, lasă-mă să fug acolo! Nu-i așa că este mică? Astfel, viața îmi va fi salvată.
El a zis:
‒ Iată că-ți împlinesc și această cerere și nu voi distruge cetatea despre care ai vorbit. Grăbește-te, fugi acolo, pentru că nu pot face nimic până când nu ajungi acolo.
De aceea cetatea a fost numită Țoar. Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Țoar. Atunci DOMNUL a făcut să plouă peste Sodoma și peste Gomora sulf și foc din ceruri de la DOMNUL. Astfel, El a nimicit acele cetăți, toată câmpia, toți locuitorii cetăților, precum și ceea ce creștea pe pământ. Soția lui Lot, care se afla în spatele lui, s-a uitat înapoi și s-a transformat într-un stâlp de sare.
Avraam s-a sculat dimineață, s-a dus la locul unde stătuse înaintea DOMNULUI și a privit în jos spre Sodoma și Gomora și spre toată regiunea aceea. S-a uitat, și iată că un fum gros, ca fumul unui cuptor, se ridica de pe pământ.
Când a distrus Dumnezeu cetățile din câmpie, Și-a adus aminte de Avraam și l-a scos pe Lot din mijlocul nenorocirii, când a nimicit cetățile în care locuise Lot. Apoi Lot a plecat din Țoar și a locuit pe munte împreună cu cele două fete ale sale, pentru că se temea să rămână în Țoar. A locuit într-o peșteră împreună cu cele două fete ale sale. Cea întâi născută i-a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrân și nu este niciun bărbat pe pământ care să intre la noi, după obiceiul întregului pământ. Vino să-l facem pe tatăl nostru să bea vin și să ne culcăm cu el, ca să păstrăm descendența familiei prin tatăl nostru“. Astfel, l-au făcut pe tatăl lor să bea vin în noaptea aceea, iar cea întâi născută s-a dus și s-a culcat cu tatăl ei. El n-a știut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. În ziua următoare, cea întâi născută i-a zis celei mai tinere: „Iată, noaptea trecută m-am culcat eu cu tatăl meu. Hai să-i dăm vin și în noaptea aceasta. Apoi te vei duce și te vei culca și tu cu el, ca să păstrăm descendența familiei prin tatăl nostru“. Ele l-au făcut pe tatăl lor să bea vin și în seara aceea, apoi cea tânără s-a ridicat și s-a culcat cu el. El n-a știut nici când s-a culcat ea, nici când s-a ridicat. Astfel, cele două fete ale lui Lot au rămas însărcinate prin tatăl lor. Cea întâi născută a dat naștere unui fiu, căruia i-a pus numele Moab. El este tatăl moabiților de astăzi. Cea tânără a născut și ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi. El este tatăl fiilor lui Amon de astăzi.