Geneza 19:15-38

Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicând: „Scoală-te, ia-ți nevasta și cele două fete care se află aici, ca să nu pieri și tu în nelegiuirea cetății!” Și, fiindcă Lot zăbovea, bărbații aceia i-au apucat de mână pe el, pe nevasta sa și pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-i cruțe; i-au scos și i-au lăsat afară din cetate. După ce i-au scos afară, unul dintre ei a zis: „Scapă-ți viața! Să nu te uiți înapoi și să nu te oprești în vreun loc din câmpie! Scapă la munte, ca să nu pieri!” Lot le-a zis: „O, nu, Doamne! Iată că am căpătat trecere înaintea Ta și ai arătat mare îndurare față de mine păstrându-mi viața, dar nu pot să fug la munte înainte să mă atingă prăpădul și voi pieri. Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea și este mică. O, de aș putea să fug acolo… este așa de mică… și să scap cu viață!” Și El i-a zis: „Iată că-ți fac și hatârul acesta și nu voi nimici cetatea de care vorbești. Grăbește-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo!” De aceea i s-a pus cetății aceleia numele Țoar. Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Țoar. Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma și peste Gomora pucioasă și foc de la Domnul din cer. A nimicit cu desăvârșire cetățile acelea, toată câmpia și pe toți locuitorii cetăților și tot ce creștea pe pământ. Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi și s-a prefăcut într-un stâlp de sare. Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineață și s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului. Și-a îndreptat privirile spre Sodoma și Gomora și spre toată câmpia; și iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum ca fumul unui cuptor. Când a nimicit Dumnezeu cetățile câmpiei, Și-a adus aminte de Avraam și l-a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului prin care a surpat din temelie cetățile unde își așezase Lot locuința. Lot a ieșit din Țoar și a rămas pe munte cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să rămână în Țoar. A locuit într-o peșteră cu cele două fete ale lui. Cea mai mare i-a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrân și nu mai este niciun bărbat în ținutul acesta ca să intre la noi, după obiceiul tuturor țărilor. Vino, să-l punem pe tatăl nostru să bea vin și să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânța prin tatăl nostru!” L-au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea, și cea mai mare s-a dus și s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. A doua zi, cea mai mare i-a zis celei mai tinere: „Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin și în noaptea aceasta și du-te de te culcă și tu cu el, ca să ne păstrăm sămânța prin tatăl nostru!” I-au dat tatălui lor de a băut vin și în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a dus și s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor. Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab; el este tatăl moabiților din ziua de azi. Cea mai tânără a născut și ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ami; el este tatăl amoniților din ziua de azi.