Geneza 19:15-38

Iar la revărsatul zorilor, îngerii l-au făcut pe Lot să iasă, zicând: „Ridică-te! Ia-ți femeia și pe cele două fiice ale tale, care se află [aici], ca să nu pieri din cauza fărădelegii cetății!”. Deoarece ezita, bărbații i-au apucat de mână pe el, pe soția lui și pe cele două fiice – Domnul având milă de el – i-au făcut să iasă și i-au călăuzit în afara cetății. În timp ce-i făceau să iasă, el le-a zis: „Fugi, scapă-ți viața! Nu privi în urma ta și nu te opri nicăieri în zonă! Scapă în munte ca să nu pieri!”. Lot le-a zis: „Nu, Doamne, te rog! Iată, slujitorul tău a aflat har în ochii tăi și tu mi-ai arătat o mare îndurare făcând să trăiască sufletul meu, dar eu nu pot să fug în munți, căci răul se va lipi de mine și voi muri. Iată cetatea aceasta aproape; pot fugi acolo; este foarte mică, voi scăpa acolo. Nu-i așa că e mică? Și mi-aș putea salva viața!”. El i-a spus: „Iată că îți fac și această favoare de a nu distruge cetatea despre care ai vorbit. Repede, fugi într-acolo, căci eu nu pot face nimic înainte ca tu să fi ajuns acolo!”. De aceea cetății i s-a dat numele de Țoár. Soarele se ridica deasupra pământului când Lot intra în Țoár. Domnul a făcut să plouă asupra Sodómei și Gomórei sulf și foc de la Domnul din ceruri. Dumnezeu a distrus aceste cetăți și toată zona împreună cu toți locuitorii cetăților și cu tot ce răsărea pe pământ. Soția lui [Lot] s-a uitat înapoi și a devenit stâlp de sare. Abrahám s-a trezit dis-de-dimineață spre locul în care stătuse înaintea Domnului, a privit spre Sodóma și Gomóra și spre tot ținutul din zona Iordánului și a văzut un fum gros care se ridica de la pământ ca fumul dintr-un cuptor. Când Dumnezeu a distrus cetățile din aceea zonă, Dumnezeu și-a amintit de Abrahám și l-a salvat pe Lot de nenorocirea care a distrus cetățile în care locuise Lot. Lot a urcat din Țoár și a locuit pe munte cu cele două fiice ale lui, căci s-a temut să locuiască în Țoár. A locuit într-o peșteră cu cele două fiice ale lui. Cea mai mare a zis către cea mai mică: „Tatăl nostru este bătrân și nu mai este niciun bărbat în ținutul acesta ca să intre la noi, așa cum se obișnuiește pe tot pământul. Hai să-i dăm tatălui nostru să bea vin și să ne culcăm cu el ca să ne păstrăm vie descendența din tatăl nostru!”. I-au dat tatălui lor să bea vin în noaptea aceea; și cea mai mare a intrat și s-a culcat cu tatăl ei. El, însă, n-a știut nici când ea s-a culcat, nici când s-a sculat. A doua zi, cea mai mare a zis către cea mai mică: „Iată, eu m-am culcat ieri [noapte] cu tatăl meu; hai să-i dăm să bea vin și în noaptea aceasta și intră și culcă-te și tu cu el, ca să ne păstrăm vie descendența din tatăl nostru!”. I-au dat tatălui lor să bea vin și în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a ridicat și s-a culcat cu el. El, însă, n-a știut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. Cele două fete ale lui Lot au zămislit de la tatăl lor. Cea mai mare a născut un fiu și i-a pus numele Moáb; el este tatăl celor din Moáb până în ziua de azi. Și cea mai mică a născut și ea un fiu și i-a pus numele Ben-Ammí; el este tatăl celor din Amón până în ziua de azi.