Versete biblice populare din Matei 5

Partajează

Lumina care-a fost aprinsă, Nu este pusă sub obroc, Ci-n sfeșnic este al ei loc, Pentru că numai de pe masă, Lumină dă, celor din casă. Și tot așa vreau luminând Lumina voastră ca, văzând – Lumea – ce fapte-ați săvârșit, Să fie, astfel, proslăvit Numele Tatălui din cer – Aceasta-i ceea ce vă cer!”

Lumina lumii sunteți voi. De cumva, cineva, la noi, Pe munte, pune o cetate, Atunci, aceea, nu se poate – Acolo stând – de-a fi ascunsă.

Ferice zic acuma, iată, Celor cu inima curată; Pentru că numai ei, mereu, Îl vor vedea pe Dumnezeu.

Ferice celor însetați Și celor ce-s înfometați După neprihănire! Ei Au s-o primească. Apoi cei

Dușmanul”. Acum, ascultați: Iubiți și binecuvântați Pe cei care vă dușmănesc, Iar celor care vă urăsc, Bine le faceți! Vă rugați – Dacă sunteți persecutați – Pentru cei cari vă asupresc, Pentru cei cari vă prigonesc.

„De cei săraci în duh, ferice, Fiindcă a cerurilor Împărăție, e a lor.

Ferice fi-va de acei, Ce-s împăciuitori, căci ei, Ai Domnului fii, sunt chemați.

Și fericiți vor fi acei Care-acum plâng, pentru că ei Fi-vor, cu toții, mângâiați.

Ferice dar – seama luați – De-aceia care-s prigoniți Pentru că sunt neprihăniți, Căci dată are să le fie, A cerului Împărăție.

Ce-s milostivi, de-asemenea, Parte de milă vor avea

Dar fericiți vor fi apoi Și toți aceia dintre voi Când veți ajunge ca să fiți, Din a Mea vină, prigoniți. Astfel dar, voi, atuncea când Veți auzi lumea spunând Minciuni, și veți fi ponegriți, Veseli va trebui să fiți Și bucuroși. Răsplata voastră E mare-n cer. ‘Naintea noastră, Prigoanele le-au suferit Prorocii care au venit.”

Cei blânzi dar – seamă să luați – Ferice lor! Ei vor primi Pământul și-l vor moșteni.

„Sunteți sarea pământului; Dar, prin pierderea gustului, Sarea mai poate săra, oare? Desigur nu! Atunci ea are Să fie-afară aruncată Și în picioare-apoi călcată.

Voi fiți însă precum e El, Al vostru Tată. Deci să fiți Asemeni Lui: neprihăniți!”

Jurând, vei spune „da” sau „nu”. Ceea ce trece peste-aceste Cuvinte, de la cel rău este.”

„S-a spus, și cred că țineți minte, „Ochi pentru ochi, dinte la dinte.” Eu zic: nu vă împotriviți Celui ce face rău, ci fiți Supuși, mereu; de te-a lovit Obrazul drept, e nimerit

Dacă-ți aduce-un ochi necaz, Făcândute-n păcat să caz’, Să știi că este mult mai bine Să-l scoți, să-l lepezi de la tine. Mai de folos este să-ți piară Un mădular, decât să-ți moară Trupul, în al gheenei foc. Ca să n-ajungi în acel loc – Când dreapta, cumva, ți-a scăpat, Făcându-te ca, în păcat, Să intri – tai-o! Astfel dar