Matei 5
5
Cuvântarea de pe munte – Fericirile
1În urma Lui, noroade multe
S-au strâns. Văzându-le, pe munte,
Iisus, în grabă S-a urcat,
Iar ucenicii L-au urmat.
Când toți au stat la locul lor,
2Să îl învețe, pe popor,
A început Iisus. El zice:
3„De cei săraci în duh, ferice,
Fiindcă a cerurilor
Împărăție, e a lor.
4Și fericiți vor fi acei
Care-acum plâng, pentru că ei
Fi-vor, cu toții, mângâiați.
5Cei blânzi dar – seamă să luați –
Ferice lor! Ei vor primi
Pământul și-l vor moșteni.
6Ferice celor însetați
Și celor ce-s înfometați
După neprihănire! Ei
Au s-o primească. Apoi cei
7Ce-s milostivi, de-asemenea,
Parte de milă vor avea
8Ferice zic acuma, iată,
Celor cu inima curată;
Pentru că numai ei, mereu,
Îl vor vedea pe Dumnezeu.
9Ferice fi-va de acei,
Ce-s împăciuitori, căci ei,
Ai Domnului fii, sunt chemați.
10Ferice dar – seama luați –
De-aceia care-s prigoniți
Pentru că sunt neprihăniți,
Căci dată are să le fie,
A cerului Împărăție.
11Dar fericiți vor fi apoi
Și toți aceia dintre voi
Când veți ajunge ca să fiți,
Din a Mea vină, prigoniți.
Astfel dar, voi, atuncea când
Veți auzi lumea spunând
Minciuni, și veți fi ponegriți,
12Veseli va trebui să fiți
Și bucuroși. Răsplata voastră
E mare-n cer. ‘Naintea noastră,
Prigoanele le-au suferit
Prorocii care au venit.”
Ucenicii sunt sarea pământului și lumina lumii
13„Sunteți sarea pământului;
Dar, prin pierderea gustului,
Sarea mai poate săra, oare?
Desigur nu! Atunci ea are
Să fie-afară aruncată
Și în picioare-apoi călcată.
14Lumina lumii sunteți voi.
De cumva, cineva, la noi,
Pe munte, pune o cetate,
Atunci, aceea, nu se poate –
Acolo stând – de-a fi ascunsă.
15Lumina care-a fost aprinsă,
Nu este pusă sub obroc,
Ci-n sfeșnic este al ei loc,
Pentru că numai de pe masă,
Lumină dă, celor din casă.
16Și tot așa vreau luminând
Lumina voastră ca, văzând –
Lumea – ce fapte-ați săvârșit,
Să fie, astfel, proslăvit
Numele Tatălui din cer –
Aceasta-i ceea ce vă cer!”
Împlinirea Legii și Prorocilor
17„Eu nu vreau ca să fac nimic,
Prin care Legea să o stric,
Și nici Prorocii; ci doresc –
Necontenit – să le-ntăresc!
18Căci Eu, adevărat vă zic,
Că nu se va știrbi nimic
Din Lege, cât se va vedea
Cer și pământ, pentru că ea,
Slovă cu slovă, se-mplinește.
19Acela care îndrăznește
Și numai o poruncă strică –
Doar una, chiar de-i cea mai mică –
Și-apoi greșit va da povețe
Celor ce-s dornici să învețe,
În ceruri, mic va fi chemat.
Dar Eu vă spun adevărat,
Că-n ceruri sunt chemați drept mari,
Acei ce le-au păzit și cari,
Pe alții, drept i-au învățat
Și la veghere-au îndemnat.
20Aminte să luați acum:
În cer, nu veți intra oricum!
Neprihănirea voastră, dacă
Nu are ca să o întreacă
Pe cea a cărturarilor
Și pe a Fariseilor,
Cu neputință o să fie
Să mergeți în Împărăție.”
Despre ucidere
21„În vremurile vechi, știți bine,
S-a zis: „Să nu ucizi! Oricine,
Dacă-i de-omor învinuit,
E judecat și pedepsit.”
22Dar Eu vă spun: când cineva,
Pe frate mâniase-va,
Pedeapsa judecății are
Să îl ajungă. Omul care
Îi spune „prost”, fratelui lui,
Pedepsele Soborului
Le va-ndura. Dacă-l numește
„Nebun”, atunci îl înghițește
Focul gheenei. Așadar,
23De-ți aduci darul la altar
Și-acolo-ți amintești, cumva,
Că ești certat cu cineva,
24Lasă-l acolo; iar apoi,
Aleargă iute, înapoi,
Și caută-l pe omu-acel;
Doar după ce te-mpaci cu el,
Te vei întoarce la altar
Pentru-ați aduce al tău dar.
25Așa e bine ca să faci:
Cu-al tău pârâș să te împaci
Cât, încă, ești pe drum, cu el.
Să nu te dea, cumva, altfel,
În mâini, judecătorului,
Care, apoi, la rândul lui,
Străjii să te încredințeze,
Și-aceasta să te-ntemnițeze;
26Fiindcă-ți spun adevărat,
Că nu vei fi eliberat,
Decât de-ai să înapoiezi
Tot ceea ce îi datorezi.”
Despre preacurvie și despărțire
27„S-a spus și s-a mai repetat:
„Să nu curvești, că e păcat.”
28Dar Eu vă spun: a preacurvit
Acela care a poftit
Femeile, privind numa’ –
A preacurvit, cu inima.
29Dacă-ți aduce-un ochi necaz,
Făcândute-n păcat să caz’,
Să știi că este mult mai bine
Să-l scoți, să-l lepezi de la tine.
Mai de folos este să-ți piară
Un mădular, decât să-ți moară
Trupul, în al gheenei foc.
30Ca să n-ajungi în acel loc –
Când dreapta, cumva, ți-a scăpat,
Făcându-te ca, în păcat,
Să intri – tai-o! Astfel dar,
31Trupul ți-l scapi. S-a mai zis iar,
Că „Oricine, de va lăsa
Să plece, pe nevasta sa,
O să îi dea – spre-a lumii știre –
O carte pentru despărțire.”
32Dar ascultați-Mă pe Mine,
Căci Eu vă spun că, orișicine,
Soția, o să-și părăsească,
Îi dă prilej să preacurvească.
Încă ceva, vreau să se știe:
Din pricină de preacurvie,
Poți să îți lași a ta femeie.
Însă, cel care o s-o ieie
Pe cea lăsată de bărbat,
A preacurvit – deci e păcat.”
Despre jurământ
33„Și s-a mai spus – ați auzit –
„Să nu juri strâmb, ci împlinit
Să fie-al tău cuvânt, mereu,
Rostit față de Dumnezeu.”
34Aminte să luați acum:
Nu mai jurați dar, nicidecum,
Pe cer și-asemeni, pe pământ;
Căci ceru-i al Domnului Sfânt
Jilț de domnie, și-ați văzut,
35Pământu-I este așternut
Picioarelor. Mă ascultați:
Nu este bine să jurați
Nici măcar pe Ierusalim,
Căci e cetatea-n care știm
Că este marele-mpărat.
36Pe capul tău, este păcat
Să juri, că tu nu vei putea,
Un fir de păr – oricât ai vrea –
Negru sau alb să-l faci. Deci tu,
37Jurând, vei spune „da” sau „nu”.
Ceea ce trece peste-aceste
Cuvinte, de la cel rău este.”
Suferirea răului și iubirea vrăjmașilor
38„S-a spus, și cred că țineți minte,
„Ochi pentru ochi, dinte la dinte.”
39Eu zic: nu vă împotriviți
Celui ce face rău, ci fiți
Supuși, mereu; de te-a lovit
Obrazul drept, e nimerit
40Să-i întorci stângul. Orișicine
Vrea să se judece cu tine
Să îți ia haina, lasă-l dar,
Să îți ia și cămașa. Iar,
41De te silește cineva,
O milă, să-l petreci cumva,
Tu, două mile-l însoțește.
42Aceluia care dorește
Să împrumute de la tine,
Să-i dai! Fiindcă nu e bine
Să-ntorci spatele celuia
Ce-ți cere. De asemenea,
43Știți că s-a zis: „Să îți iubești
Aproapele, și să-ți urăști
44Dușmanul”. Acum, ascultați:
Iubiți și binecuvântați
Pe cei care vă dușmănesc,
Iar celor care vă urăsc,
Bine le faceți! Vă rugați –
Dacă sunteți persecutați –
Pentru cei cari vă asupresc,
Pentru cei cari vă prigonesc.
45Să arătați, în acest fel,
Ai cui fii sunteți voi. Căci El –
Tatăl din cer – soarele Său –
Peste cel bun, peste cel rău –
Îl face ca să răsărească,
Și deopotrivă să-i stropească
Ploaia – atâta pe cei drepți,
Cât și pe cei care-s nedrepți.
46Deci ascultați ce-am să vă zic:
Să știți că n-ați făcut nimic,
De veți iubi doar pe acei
Care la rândul lor și ei
Vă îndrăgesc. Nu așteptați
Răsplată, căci v-asemănați
Cu vameșii. Și-atuncea, voi
47Ce răsplătire vreți apoi,
Când știți să îi îmbrățișați,
Cu drag, doar pe ai voștri frați?
Ce lucru neobișnuit
Crezut-ați că ați săvârșit?
Păgânii nu fac tot la fel?
48Voi fiți însă precum e El,
Al vostru Tată. Deci să fiți
Asemeni Lui: neprihăniți!”
Selectat acum:
Matei 5: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca