Matei 6
6
Despre milostenie și rugăciune
1„Seama luați și-atenți să fiți,
Ca nu cumva să vă-mpliniți
Neprihănirea-n fața lor –
A lumii, a oamenilor.
Nu ei trebuie să vă creadă
Neprihăniți, ci să vă vadă
Al vostru Tată. El va ști
Cum trebuie-a vă răsplăti.
2Tu, milostenie, când faci,
Fă-o în liniște – deci taci;
Nu trâmbița ce ai făcut,
De lume, ca să fii știut.
Așa fac doar fățarnicii –
Ei și-au luat răsplata – ci
3Când milostenie vei face –
Ca Domnului să-I poată place –
Să faci așa ca stânga ta,
Să n-afle ce-a făcut dreapta.
4Fă-ți milostenia în ascuns,
Căci doar așa vei fi ajuns,
De răsplătirea Domnului.
5De-asemeni, când vă rugați Lui,
Să nu fiți cum sunt cei fățarnici,
Adică-n rugăciune harnici –
În sinagogi și-n colț de stradă –
Numai ca lumea să îi vadă;
Vă spun că și-au luat răsplata.
6Când ești, de rugăciune, gata,
Intră la tine-n odăiță
Și-ncuie ușa. Cu credință,
Te roagă Tatălui tău, care
Este-n ascuns, fiindcă are
Să-ți răsplătească, îndeajuns,
Pentru că vede, în ascuns.”
Tatăl nostru – Iertarea greșelilor
7„Când vă rugați, să nu vorbiți
Prea mult; să nu bolborosiți
Aceleași vorbe ca și cei
Care-s păgâni; căci numai ei
Gândesc că rugile-s primite,
De-s multe vorbele rostite.
8Nu fiți asemeni lor, ci iată,
Tot ce doriți, al vostru Tată
Cunoaște, până nici măcar,
Voi n-ați cerut. Ascultați dar,
Cum trebuie să vă rugați,
9De vreți ca să fiți ascultați:
„Tată din cer, sfințit să fie
Măritu-Ți Nume, pe vecie!
10Să vină-mpărăția Ta
Și să se facă voia Ta,
Precum în cerul Tău cel sfânt,
La fel și-aici – jos – pe pământ.
11Pâinea, de toate zilele,
Să ne-o dai azi. Greșelile
Înfăptuite, Te rugăm,
12Să ni le ierți, precum iertăm
Și noi, pe cei ce ni-s greșiți.
13Să nu ne lași, ca ispitiți,
Să fim, ci Tu ne izbăvește,
De cel rău, și ne mântuiește,
Căci a Ta e împărățirea,
Slava, puterea și mărirea.
Toate, doar Ție-Ți aparțin,
În vecii vecilor. Amin!”
14Iertând pe cei ce v-au greșit,
Și voi, iertare-ați dobândit,
15Căci dacă voi n-o să iertați,
Iertare, n-o să căpătați.”
Despre post
16„În vremea-n care voi postiți,
Nu vreau să vă schimonosiți
Fața, precum cei ce voiesc
S-arete lumii că postesc,
Căci ei, răsplata, și-au primit!
17Tu fii dar, astfel, pregătit,
Ca să postești: îți spală fața,
Și unge-ți părul dimineața!
Nu lumea trebuie să vadă
Cum că postești și să te creadă,
18Ci trebuie ca Tatăl tău
Să vadă, iar din cerul Său,
Fii sigur că-ți va răsplăti,
Dacă-n acest fel vei posti.”
Adevăratele comori – Neputința de a sluji la doi stăpâni – Grijile și îngrijorările
19„Comori, nu strânge pe pământ,
Unde, amenințate sânt:
De hoți, pot ele-a fi furate,
Și de rugini pot fi mâncate.
20În cer, să-ți strângi, comori. Aici,
N-au să le fure hoții, nici
Rugina nu le va păta.
21Acolo e inima ta,
Unde, comoara, ți-e ascunsă.
22În trup, lumina e pătrunsă,
Prin ochi. Când ochiu-i sănătos,
Întregul trup este voios,
Căci, în lumină, e scăldat.
23Când ochiu-i rău, e-ntunecat
Tot corpul; iar atuncea, oare,
Cât va putea a fi de mare,
Întunecimea trupului,
Când neagră e lumina lui?
24Nimeni nu poate să slujească
La doi stăpâni – o să-ndrăgească
Mai mult pe unul. Pe-amândoi
Nu-i va sluji la fel. Iar voi
Nu-L veți sluji pe Dumnezeu
Și pe Mamona – vă spun Eu!
25De viață, nu vă-ngrijorați
Gândindu-vă ce-o să mâncați
Sau ce-o să beți. De trup, la fel:
Să nu vă-ngrijorați de el,
Gândindu-vă ce-o să purtați,
Cu ce anume vă-mbrăcați.
Prețul pe cari viața îl are,
Decât al hranei, nu-i mai mare?
Și nu e prețul trupului
Mai mare decât straiul lui?
26În jurul vost’, privit-ați oare?
Uitați-vă la zburătoare:
Ele, nicicând, n-au semănat,
Nici în grânar, n-au adunat.
Și totuși, iată că trăiesc,
Căci Tatăl vostru Cel ceresc,
Hrană, le dă și lor. Și-apoi,
Nu sunteți mult mai de preț voi?
27Dar cine și-a adăugat
Un cot – fiind îngrijorat –
La înălțimea lui? De ce
28Vă-ngrijorați, gândind cu ce
O să vă îmbrăcați? Priviți
La crinii de pe câmp! Să știți
29Că nici măcar un domnitor –
Nici Solomon – asemeni lor,
N-a fost vreodată-mpodobit.
30Deci, dacă Domnul a gătit,
Azi, iarba care mâine nu-i,
Atunci, pe voi, ce-n fața Lui,
Sunteți, cu mult, mai prețuiți,
31N-o să vă-mbrace? Nu gândiți:
„Ce o să bem? Ce vom mânca?”
Sau „Cu ce ne vom îmbrăca?”.
32Toate acestea-s căutate,
De neamuri. Ele vă sunt date
De Tatăl vostru, care știe
De ce anume o să fie
Nevoie. Acum, ascultați:
33Voi, mai întâi, să căutați
Împărăția Domnului
Și cu neprihănirea Lui,
Căci astfel, aste lucruri – toate –
În plus, apoi, vă vor fi date.
34Să nu vă-ngrijorați – aș vrea –
De ziua de mâine, căci ea,
De sine, se va îngrozi.
Destul necaz e într-o zi!”
Selectat acum:
Matei 6: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
