Toate au devenit noiMostră

Dacă există un lucru legat de studierea cărții 2 Corinteni ce mă provoacă pe mine, este că Pavel nu se rușinează de relațiile dificile. Ne vom întoarce la acest aspect, dar corintenii aveau câteva probleme cu Pavel și faptul că el nu a venit atunci când a spus că o va face este una dintre ele. Dar înainte ca să își înceapă explicația legată de acțiunea sa, el își prezintă atitudinea inimii sale față de ei. 

Biserica nu a răspuns așa cum a trebuit la epistola 1 Corinteni scrisă de Pavel. Colaboratorul de lucrare a lui Pavel, Timotei, a vizitat corintenii după ce Pavel a scris acea scrisoare, raportând probleme serioase - probleme morale, tendințe corupte și fracțiuni relaționale sunt doar câteva. Ca și rezultat, Pavel urcă în ambarcațiune și călătorește din Efes spre Corint pentru a-i confrunta pe corinteni personal, călătorie pe care el o numește în 2 Corinteni 2:1-2 ca vizită „cu întristare”

Textul de astăzi arată că corintenii l-au întrebat pe Pavel care au fost motivele pentru care nu a venit. Chiar dacă el îi iubea foarte mult, un grup de oponenți au întărâtat biserica din Corint, punând la îndoială natura devotării adevărate și sincere a lui Pavel. Permiteți-mi să adaug aici, pentru mine, nu poate fi mai rău de atât. Detest să nu fiu înțeles corect, în special într-o situație în care eu m-am dat peste cap, m-am sacrificat, am protejat sau m-am expus pentru cineva. Nu spun că mi s-a întâmplat foarte des, dar când se întâmplă mă lupt cu două decizii de bază: 1. Mă încred în Domnul că îmi va apăra reputația, având o conștiință curată înainta Lui (v.12)? 2. Aș putea să continui să îi iubesc pe cei ce mă acuză? 

De obicei, nu are o însemnătate pozitivă afirmația cuiva când spune că ești defensiv cu privire la ceva anume. Am putea crede că un răspuns pozitiv după voia lui Dumnezeu este să păstrăm liniștea și să nu ne îndreptățim. (Proverbe 9:8 spune să nu mustrăm pe cel batjocoritor.) Dar uneori nu este doar potrivit să ne explicăm acțiunile, dar este vital pentru relațiile noastre. Deci, cum poți ști dacă ar trebui sau nu să te îndreptățești? Iată un test de încredere pe care îl folosesc: Dacă apărarea (îndreptățirea) mea este motivată de autoapărare și caracterizată de mândrie, furie, frică sau dreptatea proprie, vine cel mai probabil din firea pământească. În timp ce, dacă îndreptățirea mea este motivată de dragostea pentru alții și caracterizată de claritate, smerenie, bunătate și sinceritate, atunci vine firea duhovnicească. Observi că pe tot parcursul scrisorii Pavel cu siguranță se îndreptățește, nu de dragul autoapărării, ci din dragoste pentru corinteni. 

Care este reacția ta de bază atunci când ești înțeles greșit sau acuzat pe nedrept?