Toate au devenit noiMostră

Cândva gândeam că dacă îi iubesc pe Dumnezeu și fac alegeri corecte, biblice, voi fi binecuvântat cu o versiune a unei vieți cu adevărat bune, lipsite de inimi frânte sau de dezastrul unei boli. Crescând am înțeles treptat că dacă Îl urmezi pe Dumnezeu nu îți garantează acest pachet bonus, această siguranță. Totuși într-un fel sau altul am simțit că dacă îmi fac partea mea, Dumnezeu va fi obligat să o facă pe a Lui: să îmi construiască viața pe care toți o râvnim în America și să mă scutească de durere. 

Ca să fie clar, eu cred că adesea ascultarea aduce binecuvântare și Dumnezeu își găsește plăcerea în a ne da daruri materiale și relaționale, ca răspuns a faptului că Îl urmăm. Chiar și așa, înțelegerea mea a faptului cum suferința se încadrează - sau nu - în marea paradigmă a credinței creștine, a fost deficitară. Biblia ne revelează că suferința își are locul ei în viețile noastre, chiar Evrei 2:10 explică că Isus a fost făcut desăvârșit prin suferință. Ce aș fi putut pierde țintind spre ceea ce mă face să mă simt bine și încercând să mă apăr de orice îmi este teamă că „a venit asupra mea” (conform cuvintelor lui Iov) este foarte simplu: suferința este parte a binecuvântării. 

Gândul la suferință nu ar trebui să bage un bold al terorii în inimile noastre pentru că Dumnezeu este prezent în mod special în suferințele noastre. Dar nici nu trebuie să ne expunem pentru o viață de durere, martiraj și victimizare în numele lui Isus. În concluzie, nu ar trebui să ne fie teamă de suferință, dar nici nu ar trebui să întoarcem pietrele pentru a o găsi. 

Pavel își începe scrisoarea sa către Corinteni recunoscând două dintre caracteristicile lui Dumnezeu ce le întâlnim în timpurile de restriște (încercări sau necazuri). Observați că Pavel nu a spus că Dumnezeu este un Tată îndurător, chiar dacă El este, ci spune că El este Tatăl îndurărilor. El este adevăratul izvor și originea tuturor compasiunilor. Compasiunea Lui este primul și unicul izvor - Tatăl din care curg toate îndurările. Aceasta este o schimbare de paradigmă pentru persoanele care Îl văd pe Dumnezeu ca cineva care doar ocazional folosește partea Sa sensibilă. 

Să analizăm termenul original tradus prin milă (îndurare). Înseamnă „Inimi în care se adăpostește compasiunea, o inimă a îndurării, emoții, doruri, manifestări a milei” sau „părțile interioare.” Când privesc definiția acestui cuvânt, primim un puternic sens de sentimente. Conform Scripturii, vreau să știi astăzi că Dumnezeu are sentimente pentru tine. El te iubește cu deplină milă și îndurare.