Mai mult decât un simplu tâmplarMostră

Este ateismul mai moral?

Noii atei atacă fără milă relele religiei și caracterul Dumnezeului biblic. Moralitatea poate exista independent de Dumnezeu, proclamă ei cu voce tare. Potrivit lui Dawkins, „nu avem nevoie de Dumnezeu pentru a fi buni sau răi.”*1 Noii atei denunță cu entuziasm religia ca fiind rea, în timp ce laudă știința ca fiind bună. Dar acest lucru ridică o dilemă incomodă pentru ateu: dacă nu există Dumnezeu, de unde vin obligațiile morale în primul rând? Dacă „nu există nimic dincolo de lumea naturală, fizică”*2 , așa cum proclamă Dawkins, atunci ce înseamnă să spunem că răul există? Din moment ce valorile morale nu au proprietăți fizice precum înălțime, lățime și greutate, cum putem spune că ele sunt reale?

Dificultatea pentru ateism constă în faptul că este extrem de dificil să definești răul fără un standard moral transcendent al binelui. Răul a fost înțeles în mod tradițional ca o pervertire a binelui. La fel cum corupția implică un standard al corectitudinii, răul implică un standard al binelui. C. S. Lewis a spus aceste faimoase cuvinte: „un băț îndoit are sens doar în lumina conceptului de drept”. În mod similar, răul nu poate exista decât dacă există mai întâi binele. Dar dacă nu există Dumnezeu (așa cum proclamă noii atei), atunci ce este binele? Chiar și regretatul ateu J. L. Mackie a recunoscut că este puțin probabil ca morala obiectivă să apară în afara unui Dumnezeu atotputernic.

Existența valorilor morale obiective este un motiv puternic pentru a crede în Dumnezeu. Să luăm în considerare acest argument simplu:

1. Dacă există valori morale obiective, Dumnezeu trebuie să existe.
2. Valorile morale obiective există.
3. Prin urmare, Dumnezeu trebuie să existe.

Știm că există valori morale obiective. Nu avem nevoie să fim convinși că, de exemplu, torturarea bebelușilor pentru distracție este greșită. Toți oamenii rezonabili știu acest lucru. Prin urmare, din moment ce valorile morale există, atunci și Dumnezeu trebuie să existe.

În dezbaterile sale publice, Christopher Hitchens își provoca în mod regulat adversarii să dea un singur exemplu de acțiune morală pe care ateii nu o pot face. Desigur, nu există niciunul. Mulți atei sunt oameni buni, caritabili și harnici. Dar provocarea lui Hitchens ratează un aspect mai important: în primul rând, cum poate ateismul însuși să dea sens obligațiilor morale? Dacă nu există Dumnezeu, cum fundamentăm binele și răul? Ateismul este tăcut în această privință. Astfel, în mod ironic, una dintre cele mai comune obiecții la adresa lui Dumnezeu sfârșește prin a fi unul dintre cele mai bune motive pentru a crede în El.

1. Richard Dawkins, The God Delusion, 2nd ed. with Preface (New York: Mariner Books, 2008), 258.
2. Ibid., 35.