Fără supărare Mostră

O problemă de furie

În ultimele două zile, am vorbit despre problema noastră cu furia. Dar de ce suntem atât de furioși? De ce este atât de greu să renunțăm la ofense? 

Nu există un răspuns ușor, universal, deoarece furia are multe surse. Uneori, furia este un indicator al unei probleme mai mari. Și în acest caz, este înțelept să ceri ajutor de la un consilier, pastor sau prieten de încredere. 

Dar hai să aruncăm o privire la furia colectivă cu care ne confruntăm în cultură. De ce majoritatea dintre noi suntem atât de ofensați tot timpul? 

În parte, este vorba despre faptul că furia noastră este acum documentată public. Oamenii obișnuiau să se înfurie și să meargă mai departe. Acum, oamenii postează pe rețelele sociale atunci când sunt furioși, ceea ce alimentează mai mult indignarea. 

De asemenea, trebuie să ne amintim că avem un inamic real a cărui misiune este să fure, să ucidă și să distrugă. Iar mânia noastră umană intră direct în acest plan. 

Nu uita: furia este doar o emoție; furia în sine este doar o emoție și nu un păcat. Dar ceea ce facem cu acea mânie poate deveni o problemă. De fapt, iată trei moduri în care mânia noastră poate duce la distrugere. 

1. Ne dezbină. Cu toții am trecut prin asta. Vezi o rudă sau un prieten apropiat care împărtășește ceva cu care nu ești de acord și te aprinzi imediat. Sângele îți fierbe, iar reacția ta instinctuală este să te răzbuni, să răspunzi dur sau să îi elimini complet din lista de prieteni. Dar iată care este situația: o lume divizată are nevoie de o biserică unită. Avem nevoie unii de alții. Și dacă îi excludem pe cei cu care nu suntem de acord, ne lipsim de oportunitatea de a învăța, de a crește și de a împărtăși dragostea lui Dumnezeu. 
2. Ne distrage atenția. Furia noastră ne poate distrage uneori atenția cu preocupări pământești în loc să ne ocupăm de problemele eterne. Asta nu înseamnă că ignorăm lucrurile de care îi pasă lui Isus sau că ignorăm pasiv nedreptățile care îi rănesc pe copiii lui Dumnezeu. Dar înseamnă că nu putem permite furiei noastre să ne împiedice să iubim ca Isus. 
3. Ne discreditează. Când suntem mereu furioși, oamenii nu vor vedea dragostea lui Isus în noi. Da, uneori Isus se înfuria. Dar El era cunoscut pentru dragostea Sa, nu pentru furia Sa. Nu suntem chemați să avem dreptate. Suntem chemați să iubim. Așadar, să nu ne discredităm mărturia prin confirmarea ideii conform căreia creștinii sunt ipocriți, judecători sau amari. 

Să renunțăm la mânia care ne ține captivi. Și, în schimb, să fim ca Cristos, care nu și-a lăsat mânia să ducă la păcat. Dragostea Sa a fost suficient de puternică pentru a-i acoperi atât pe asupriți, cât și pe asupritori. Și noi suntem chemați să facem același lucru: să îndreptăm greșelile fără să îi respingem pe oameni și să căutăm dreptatea, iubind în același timp mila. 

Roagă-te: Doamne, nu vreau ca mânia mea să divizeze, să distragă atenția sau să discrediteze capacitatea mea de a arăta dragostea Ta altora. Arată-mi orice domeniu în care furia mea a devenit o problemă și smerește-mă. Ajută-mă să fiu cunoscut pentru dragostea mea, nu pentru furia mea. În numele lui Isus, amin.