Fără supărare Mostră

O cultură scandaloasă 

Se pare că, pentru a fi indignat sau jignit, este suficient să navighezi rapid pe rețelele de socializare. Vedem asta în feed-urile noastre: prieteni care se ceartă pe Facebook, titluri de știri controversate și familii care nu-și vorbesc din cauza a ceva postat de cineva.

Și adevărul este că scandalul vinde. Titlurile polarizante primesc mai multe click-uri, așa că posturile de știri continuă să le scrie. Cultura de anulare îi face pe oameni să vorbească, iar asta finanțează veniturile din publicitate. 

Așadar, ce anume ne face să ne implicăm în scandal? 

Poate că nu recunoaștem cu ușurință, dar multora dintre noi le place să fie furioși. Poate că nu ne plac conflictele directe, dar adesea ne place să luăm atitudine sau să alegem o tabără. 

În calitate de creștini, uneori chiar ne etichetăm furia drept „justă”, scuzând-o atunci când credem că este pentru o cauză bună. Și deși mânia dreaptă este un concept biblic, merită să ne întrebăm: este această furie a mea îndreptățită sau este doar o scuză pentru mine de a dovedi că am dreptate? 

Uită-te la ce spune Iacov 1:19-20 (NTR): 

…orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie; căci mânia omului nu produce dreptatea lui Dumnezeu. 

O anumită furie este bună. Când ceva rănește pe unul dintre copiii lui Dumnezeu, trebuie neapărat să ne înfuriem. Dar această mânie trebuie să ducă la acte de iubire și compasiune, nu la mândrie și dezbinare.

 În cele din urmă, mânia evlavioasă ne îndeamnă să facem ceva pentru a ajuta. Mânia umană ne îndeamnă să facem ceva care rănește. 

Așadar, să ne gândim puțin la indignarea noastră. Este posibil ca furia noastră să fie adesea alimentată de mândrie? 

Pentru că iată care e treaba cu furia: adesea ne convinge că avem dreptate. Și dacă avem dreptate, asta înseamnă că ceilalți sunt greșiți. Și dacă se înșală, atunci noi câștigăm. Iar acest sentiment de câștig - să fim de partea bună sau să ne lăudăm pentru comportamentul nostru bun - ne alimentează mândria.

Și așa cum ne spun Proverbele de multe ori, mândria precede întotdeauna distrugerea. 

Așadar, cum răspundem la o cultură a indignării? Cum putem trăi ca oameni care nu pot fi jigniți într-o cultură care profită și prosperă din ofensă? 

Iacov ne mai dă câteva sfaturi bune: 

De aceea, dați la o parte orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care are putere să vă mântuiască sufletele. Iacov 1:21

Acceptarea și trăirea cu umilință a Cuvântului ne dă pacea și puterea de a fi diferiți de lume. Dar nu este vorba doar de a cunoaște Scriptura, ci și de a face ceea ce spune ea. 

Așa că, în următoarele câteva zile, vom explora de ce ne înfuriem, ce putem face cu furia noastră și cum putem deveni neofensivi. Astăzi, petrece ceva timp gândindu- te la aceste întrebări:    

• Este furia mea cel mai adesea alimentată de neprihănire sau de dorința mea de a avea dreptate?    
• Furia mea îi ajută sau îi rănește pe ceilalți?    
• Cât de des este mândria sursa furiei mele? 

Roagă-te: Doamne, îți mulțumesc că, prin Cristos, nu există condamnare. Ajută-mă să primesc pe deplin harul și mila Ta, astfel încât să le pot extinde și asupra altora. Descoperă-mi orice zonă din viața mea în care nutresc o mânie nedreaptă și ajută-mă să o depun la picioarele Tale. Purifică-mă de tot ceea ce nu este pe placul Tău și ajută-mă să accept cu umilință și să trăiesc din Cuvântul Tău. În numele lui Isus, amin.