La începutMostră

Cain a adus o jertfă lui Dumnezeu din roadele sale. Abel a făcut mai mult decât atât și a adus o jertfă din cele mai bune oi ale sale. Cu toate că nu suntem siguri de motivația lui Cain pentru jertfa sa, este foarte clar că, orice ar fi fost, nu a fost pe placul lui Dumnezeu. Dumnezeu a acceptat sacrificiul lui Abel, dar l-a respins pe cel al lui Cain.

Dumnezeu l-a atenționat pe Cain să își verifice inima și motivele sale pentru că, dacă continua să facă ce nu este bine, păcatul ar fi dominat asupra lui. Cain voia să cedeze în fața păcatului său. În loc să asculte de atenționarea lui Dumnezeu, el și-a ucis fratele.

Dumnezeu nu dorea exact aceleași sacrificii ca ale lui Abel din partea lui Cain. Cu toate că Dumnezeu încă nu spusese care sunt cerințele și condițiile jertfelor (din câte știm) după cum le-a spus în Levitic israeliților, El a dorit ca inimile poporului Său să fie întoarse către El, închinându-i-Se.

Atunci când stăm înaintea lui Dumnezeu în închinare, El nu ne critică pentru ceea ce punem în fața Lui. În schimb, dorește să îi fim credincioși și smeriți Lui și să ne pocăim. Dumnezeu ne dorește inimile, nu doar faptele. Viețile noastre ar trebui să fie un sacrificiu pentru El. Atunci când inimile noastre sunt în conexiune cu El, vom face tot ce putem pentru a-I face pe plac, petru a-i oferi ce avem mai bun. Dumnezeu nu caută un ritual. El vrea ca inimile noastre să tânjească după El, smerindu-ne în fiecare zi, adorându-L pentru tot ce ne-a dat.

Rugăciune

Dumnezeule Tată, păzește-mi viața. Ajută-mă să trăiesc o viață care să fie un sacrificiu viu înaintea Ta, făcând tot ce îmi stă în putință pentru a Îți face pe plac și oferindu-Ți ce am mai bun. Doresc să aduc o jertfă precum Abel. Ajută-mă să fiu veghez asupra păcatului ce poate veni la ușa mea și să rămân smerit și gata să mă căiesc. Amin.